A venit momentul să ne bucurăm de soare, de flori și de starea de bine pe care această perioadă a anului ne-o oferă. Și dacă tot amintim de soare, încercăm să facem o călătorie imaginară în însorita Italie, pentru un desert care să ne amintească că viața este frumoasă. Este un desert care reprezintă cu brio zona de nord a gastronomiei italiene și poartă numele de sbrisolona. De altfel, o găsiți în magazinele multor regiuni din Italia si este un desert care merită luat la pachet, căci o să vă puteți bucura de aroma lui zile bune. În cazul meu nu a mai apucat a doua zi, căci a dispărut din farfurie într-un ritm amețitor.
Lista de cumpărături conține:
- 250 grame de făină
- 125 grame făină de mălai
- 200 de grame migdale
- 200 grame zahăr
- 200 grame unt
- coaja de la o lămâie
- 2 gălbenușuri
- un vârf de cuțit sare
Pasul 1
Ingredientele sunt pentru o tavă pe care o are în dotare cuptorul vostru din fabrică. Eu am înjumătățit ingredientele și am folosit o tavă de copt rotundă cu un diametru de 28 cm. Aveți două posibilități,fie cumpărați migdale întregi, caz în care jumătate le mărunțiți cu un cuțit, iar restul le păstrați întregi, fie optați pentru migdale deja mărunțite. Eu am avut migdale deja mărunțite, deci am eliminat o etapă. Dar și migdalele întregi au farmecul lor. Nu sunt de neglijat! Untul l-am scos din frigider, l-am tăiat în cubulețe și l-am lăsat la temperatura camerei. Am nevoie de un unt maleabil, care să se împace bine cu restul ingredientelor, să înceapă un dans în care fiecare să își respecte spațiul lui, dar totuși să se contopească într-un vals al aromelor:
Pasul 2
Întru-un bol și-au dat întâlnire făina, făina de mălai, migdalele, coaja de la o lămâie, zahărul, gălbenușurile, bucățelele de unt și un vărf de cuțit de sare. Mi-am suflecat mânecile și cu degetele, având precizia unui pianist, am început să combin ingredientele. Compoziția nu trebuie să fie omogenă, compactă, ci trebuie să rămână sfărâmicioasă:
Pasul 3
Am transferat compoziția obținută într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și am întins-o păstrând o grosime de un deget, astfel încât la cuptor să se usuce până și centrul biscuitelui:
Pasul 4
Cuptorul l-am setat la 170 de grade și în 30 de minute a transformat aluatul sfărâmicios într-un biscuite crocant, intensificând aromele:
După ce s-a răcit l-am rupt în bucățele, căci dacă v-ați imaginat că o să puteți să tăiați biscuitele cu cuțitul, ei bine acest scenariu e din alt film. Se rupe pur și simplu după pofta și voia fiecăruia. O să vă îndulcească cu siguranță orice moment al zilei, iar dacă vă decideți să îl însoțiți de un vin licoros, o să vă lămuriți de îndată de ce rețeta se prepară de sute de ani:
Cu drag,
Delicios! Atat de simplu si rapid, ma bucur de acest biscuit care merge perfect cu cafea, ceai sau lapte :) si simplu este nemaipomenit, are o consistenta minunata. Va multumesc pentru reteta.