Îmi plac vinetele, sunt între plantele pe care le prefer, aleargă umăr la umăr cu usturoiul verde și cu roșiile din grădina mamei mele. De poftă, nu din alt motiv, am cumpărat acum câteva zile trei vinete pe care am dat 11 lei (la naiba, 11 lei!), cu gândul să fac oarece din ele, dar ceva altfel. Am făcut.
Mai întâi am încins cărbunii pentru grătarul meu Weber de la Grillshop. Pentru că nu-mi place să-mi afum bucătăria (nicio hotă nu-i destul de tare pentru fumul pe care-l eliberează vinetele coapte pe lită).
Am pus vinetele pe grill și am pus capacul peste ele. Le-am mai cercetat după un sfert de oră, doar pentru a le întoarce.
S-au copt frumos, nu s-au uscat, s-au umezit suficient de mult încât să se curețe ușor (coaja s-a desprins ca-n reclamele la detergenți de vase) și în plus au căpătat gustul acela ușor afumat fără care vânăta copată-i ca siropul de tuse.
Am lăsat vinetele să se scurgă. Zece minute, nu mai mult.
Aici am făcut o eroare, după mine și gustul meu. M-am lenevit și am pus blenderul în funcțiune. Ar fi trebuit să toc vinetele manual, în felul acesta ar fi rămas fibrele mai întregi cumva, textura ar fi fost mai fermă. Pe de altă parte. Raluca s-a bucurat pentru că „mmm, ce fine-s vinetele”, deci probabil e o chestiune de gusturi. Totuși, am simțit nevoia să vă avertizez:-).
Am amestecat în vinete puțină boia, oarece sare, piper, usturoi tocat și ceapă verde mărunțită.
Acum câtva timp am primit de la Mircea Groza o sticlă de ulei de nucă. Am găsit ocazia de a-l folosi. Am pus doar o lingură, are aroma puternică și nu am vrut să risc. Îl puteți găsi, de vreți, la Carrefour sau în magazinele cu produse Bio.
Am mai adăugat două linguri de ulei de măsline extravirgin.
Am amestecat bine și am mâncat pasta de vinete cu pâine de casă.
Una peste alta, a fost o experiență bună. O să o repet. Să fiți sănătoși.
De unde cumperi painea aia de casa ca arata foarte bine ? :)
Bec, de la un chioșc din piața Mărăști (Cluj).
vinetele se pot coace perfect si in cuptor, fara sa afumi casa dar in acelasi timp pastrand gustul fin de fum care face vinetele delicioase. le tai in doua pe lung, le pui cu taietura in jos intr-o tava acoperita cu folie de aluminiu, le ungi putin pe coaja cu un servetel inmuiat in ulei de masline, cat sa fie lucioase, si apoi le bagi in cuptor pe ultimul raft de sus, exact sub broiler / grill, unde le tii cam 30 de minute si gata, le scoti si le scobesti miezul usor, cu o lingura de lemn :)
Corect:-). Totuși, mie-mi place aroma ceva mai „strong” a fumului de cărbune. Dar da, cuptorul e o soluție foarte bună:-).
Mie-mi plac tot fibroase dar prietena mea le vrea fine, facute cu blenderul.
Voi incerca sa le fac si eu la cuptor, pana acum le-am facut pe plita.
problema cu gratarul e ca daca nu faci si altceva pe el, e cam overkill sa-l aprinzi doar pentru 3 vinete, not to mention daca te apuca cheful de salata de vinete pe la zece seara, pe ploaie… :)
Florin, corect, e risipă să aprinză grătarul doar pentru a coace trei vinete. Dacă faci 30 de kile, să pui pe iarnă, da, ori dacă pe lângă ele mai pui și niște cărniță:-)).
Cata, ce ne-am face fără ele și ..fără blender? :-)))
si eu le toc tot in robot, nu manual, mai ales ca asa se amesteca mai usor cu pasta de susan si cu iaurtul :)
Adi, şi mie îmi plac foarte mult vinetele (ale tale arată bestial)… dacă-s făcute de altcineva. Cele cu maioneză mă ung pe suflet dar să stau să le coc, să le curăţ să le amestec ca apoi să dispară în maxim 10 minute, nu mulţumesc. Plus că nu se compară niciunele cu cele făcute pe grătar iar ca să merg ce ştiu câţi kilometri ca să coc 5 vinete e cam greu:).
@AlexT: sa stii ca vinetele se fac la cuptor mai usor si mai rapid decat ti-ai putea imagina, uite aici explicatia procesului, pas cu pas, proces care, iti garantez, are ca rezultat niste vinete la fel de bune ca si cele facute la flacara (nici mie nu mi-a venit sa cred prima oara cand le-am facut)
AlexT, să știi că Florin nu spune lucruri rele. Dacă nu aș avea bunătate de grill al îndemînă și oricînd o bucată de carne-n plus de așezat lângă vinete, aș merge și eu pe varianta cuptorului.
Adi, btw, nu ti se pare ca boiaua le inchide prea tare la culoare si ajung sa para oxidate? (nu ca ar conta daca rezista nemancate doar cateva minute, dar zic si eu… :)) poti eventual incerca next time sa le freci cu ulei de masline in care ai macerat niste ardei iute, sau cu piper alb in loc de boia
nu m-a deranjat culoarea defel, am folosit boiaua tocmai pentru gustul puternic de ardei, fără a fi iute (am uitat să menționez că am folosit boia dulce). e drept, te aștepți de la vinete să fie mai deschise la culoare dar am putut să trec peste asta:-))
aha, atunci next time arunca si un capia pe gratar langa vinetele alea si toaca-l apoi impreuna cu ele :))
cam ca aici? :-)
https://adihadean.ro/2009/06/din-orientul-mijlociu/
da, cam asa, plus blender la final :))
daca-ti plac uleiurile aromate, incearca-l pe cel de seminte de dovleac. din umilele-mi cunostinte, se face doar in Stiria (prin jurul Graz-ului). gustul lui e ca un distilat de ulei de susan, extrem de potent, și face minuni cu cele mai amarite mincaruri – eu, de exemplu, il intind pe o felie de piine si voila, o gustare intre mese nemaipomenita.
papilele mele nici nu vor sa-si imagineze vinetele lui adi cu uleiul meu:)))
blender in salata de vinete? triiist. De fapt, trist este orice fier in salata de vinete, dar cine sta sa numere.
cu uleiul de dovleac trebuie sa ai mare mare grija
tot vad aici mentionarea „papilelor”. Presupun ca papila este o metafora pentru suma: papile+miros+aspect+endorfine si ‘fine’ rezultate din creier+obisnuinta.
nu de alta, dar papilele n-au atata treaba cu gustul mancarii, pe cat vad ca se mentioneaza
Intr-o taverna am vazut cea mai rustico-simpla chestie cu vinete. Vanata taiata pe jumatate si coapta a la Florin. Lasata in coaja, doar imprastiat un pic miezul, cat sa se faca loc pentru niste ceapa tocata, bucatele de rosii si de feta, plus o ploicica de patrunjel tocat. Si gata! Fara blender, fara scurs si tocat. Vindea omul ala zeci de portii pe zi.
Citesc si iar citesc, azi am ras putin, pot comenta? Adica e voie? Daca nu, rog umil a mi se sterge comentariul.
In afara faptului ca nu pot executa retetele din ultima vreme din lipsa de Weber, eu coc mereu vinetele pe aragaz. Nu imi plac la cuptor, asta fiind chestiune de gusturim nu o discutam.
Nu se face fum in maruntul apartament. Reteta? Inchid usa la bucatarie si deschid geamul. Nu am nici macar hota. E posibil sa fie complicata reteta, in acest caz, imi cer scuze.
Vinetele le cercetez pentru a le intoarce din cand in cand, ca mai si pocnesc. Nu, nu pun nici folie pe aragaz, exista un miraculos produs de curatare, numit (nu e de reclama) triumf, se da nitel cu pensula, se sterge cu carpa, aragaz bec. Am si dovezi cu poze, dar nu pun linkuri catre alte zari internaute caci nu este frumos.
Nu am inteles metafora cu siropul de tuse. Adica daca cineva coace vanata in cuptor sau, Doamne fereste, pe aragaz, capata gustul ala pe care si-l aminteste fumatorul cand da in tuse tabacica? Chiar nu am inteles metafora si ma re-scuz.
Si inca o marunta nelamurire, ca cititor zilnic al blogului, am observat aceeasi fotografie la multe retete cu uleiul care curge din sticla. Da, ala extravirgin, cum masor fix doua linguri in cadere libera?
Gata, am terminat cu „rautacismele” zilei, reteta asta mi-a adus soare pe cer si ca aspect si ca (si, ca nah) comentarii.
Zi faina :)
gaga, nu-i musai sa-mi inteleaga toata lumea licentele, da-i in regula, pana la urma nu raspundem cu totii la fel la aceiasi stimuli:-). in ceea ce priveste retetele la grill, poti sa le faci si daca pe gratar nu scrie weber. vor fi diferente dar principiile sunt cam aceleasi. cat despre fotografia cuuleiul care curge, nu-i aceeasi, fac alt set de fotografii la fiecare reteta. si poti sa masori inainte doua linguri. si tot masori, pana ajungi sa poti estima cantitatea din ochi. nu pot sa ma simt vinovat pentru ca-mi iese fara sa mai folosesc lingura ori pentru ca-mi place ca fotografiile mele sa arate intr-un anume fel:-). in alta ordine de idei, poti sa pui si linkuri daca sunt relevante pentru continutul comentariului, nu ma supar defel:-)
sa nu uit, eu n-am usa la bucatarie:-)
fatduck, se face si la noi, zilele trecute am fotografiat o presa pentru uleiul de dovleac, veche de 400 de ani, din zona centrului transilvaniei. e gustos dar e bine sa fie folosit in cantitati mici, e un vermifug puternic si nu degeaba:-)
animaloo, blenderul e din inox alimentar, nu din fier, iar inoxul alimentar nu oxideaza-n felul in care o face un fier ordinar sau un otel de slaba calitate. in rest, esti foarte destept, m-ai convins:-). singurul lucru pe care mi-l reprosez legat de folosirea lui e ca am alterat textura vinetelor, lucru care m-a deranjat doar pe mine, din cate am vazut la proba mancatului.
zana eficientei, asta-i alta poveste si daca nu ma insel, gasesti reteta pe blogul lui florin:-)
stiu ca sunt foarte destept. Uneori o mai dau si cu bata-n balta, dar nu e bai.
am incercat si eu cu belnderul (de fapt si cu cutitul de bucatarie din inox ordinar, dar amu nu le mai pot toca decat cu lemn/ceramic) si, dupa cum recunosti si tu, textura se duce naibii. Si da, acel lucru nu o sa ne deranjeze decat pe putini, acei putini care ne bucuram de o bucata uitata mai mare in salata.
in rest, poti sa iti faci trademark cu poza cu uleiul :))
poate ma ia mihaela radulescu in urmatoarea ei reclama cu ulei:-)
da. si in aia o sa se intrebe lumea „cine o fi ala de langa mihaela?” iar peste vro 10 ani lumea o sa se gandeasca: „ieta-l si pe adi cu ce parasute necunoscute poza”
Fatduck, din păcate, presa asta-i la muzeul satului din cluj, nu apucăm noi să lucrăm la ea. Oricum, ar necesita o echipă de 8 oameni pentru a funcționa optim:-).
aniamloo, exact asa a pățit papa ioan paul al II-lea cu gigi de la sculărie:-))
asa e cu vermifugul, adi. eu am luat ulei de dovleac artizanal si doamna se plinge ca are gust de benzina (ei ii placea ala luat la un sfert de pret din supermarket)… cit despre presa, daca tot stii unde e, nu ne bagam la o afacere? cresc eu dovleci la soacra-mea in gradina.
In zona de unde sunt eu (Simeria-Deva), prin satele din imprejurimi, inca se mai face ulei la presa din seminte de dovleac (curcubata ii zice pe la noi la dovleac :-) ). Tocmai mi-a trimis maica-mea un litru primit de la o matusica de pe sate. Cand ajungi la Timisoara te provoc sa gatim ceva cu el :) (cand eram mic il mancam pe fasolea frecata sau direct pe paine fripta in ler frecata cu usturoi…)
PS: semintele zdrobite ramase dupa stoarcere formeaza o „turta” care la randul ei e foarte gustoasa.
Radu, și din făina care se alege după presă se face un sos de Doamne-ajută, dacă o pui în tocănițe. Bun-bun!:-)
ler? ce e ala lerul? trecand peste faptul ca leru=i ler si iara ler
lerul e cuptorul țărănesc, nu acela din lut ci acela din metal.
Par super apetisante vânătăile tale:) Coincidenţa face că aseară am luat şi eu 4 vinete de le sorbeai din priviri, pe care am dat fix 20 de lei. Le-am copt la cuptor doar din simplul motiv că mi-e mai mare sila să murdăresc aragazul şi le mai şi ard câteodată, iar aşa, la cuptor se fac uniform şi mi se pare mie că au acelaşi gust. Eu nu concep vinetele decât cu maioneză făcută de subsemnata din două ouă de ţară şi o linguriţă de sare (plus ulei, normal). Sarea o pun în maioneză pentru că în vinete nu pun nimic. Şi, într-adevăr, nu întinez vinetele cu roboţi sau chestii metalice, le mărunţesc în dulcele stil clasic, cu paleta aceea de lemn. Al meu soţ mănâncă până dă în boala porcului, pe principiul mai bine să-mi fie rău decât să-mi pară rău:)
Rox, avea și bunica o vorbă: decât bucate aruncate, mai bine mațe crăpate:-). Sănătate soțului tău:-) (și pentru data viitoare mă întorc și eu la dulcele stil clasic, îmi place mai mult decât blenderul) :-)
:))) mişto bunica ta
hihi, nu mai aveam nimic de comentat legat de reteta, dar mi-ai adus aminte de poezia cu Ilie de la scularie.
Asteptam sa vedem ce aduce ziua de maine. Daca e tot la Weber, eu nu ma mai joc. :D
Buna idee! O sa incerc si eu. :)