Săptămâna trecută m-a sunat un cunoscut și m-a întrebat dacă vreau să gătesc pentru el și câțiva apropiați, între care și criticul literar Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea” la PRo Tv. Mi-a mai spus că ar vrea ceva nu foarte greu, că-i vară, ceva nu foarte de porc din același motiv dar și din altele ce țin de dietă. Am acceptat pe loc, fără să mă gândesc apoi am alcătuit un meniu cu limone amalfi, căpșune marinate-n vin cu ghimbir și frișcă din smântână fermenatată și ca fel principal o combinație între rețeta clasică de coq au vin și una dintre rețetele cu pui ala lui Jamie Oliver. O să vă arăt și vouă ce am făcut și mai ales cum.
Aș fi vrut să găsesc niște pui mai mici, cam la 700 de grame. Nici poveste de așa ceva, motiv pentru care m-am mulțumit cu un pui de două kilograme la care am mai adăugat câteva pulpe întregi.
Am mai folosit și o duzină (poate mai bine) de cepe mici-mici, și albe și roșii.
Niște morcovi tineri, proaspăt scoși din pământ.
Ciuperci champignon, mici, cele mai mici pe care le-am putut găsi în piață.
Pentru aromare am folosit pătrunjel (mult) și o mână de ierburi din grădina mea: rozmarin, cimbrișor, lămâiță, salvie.
Aici e partea pe care am văzut-o la Jamie Oliver: am frecat puiul cu sare grunjoasă, și la exterior și la interior.
L-am umplut cu lămâi verzi care, fierbând în interiorul puiului l-au aromat plăcut dând o savoare specială și sosului care s-a format spre final.
Am legat puiul cu sfoară. Nu, nu ca să nu fugă ci pentru a-l forța să-și păstreze sucurile-n interior dar și pentru a fixa feliile de bacon pe el.
Am pus puiul într-o oală cu pereți groși, unsă cu unt. La-am dat la cuptor pentru zece minute (cuptorul încins) și l-am întors pe toate părțile, să se rumenească la suprafață (ăsta-i un alt truc menit să țină sucurile-n pui, hai să-i spunem „sigilare”).
Am pus ierburile peste pui, legumele (mai puțin ciupercile) peste ierburi și am acoperit cu vin roșu, burgund.
Am mai pus și o cană de roșii pasate apoi am pus oala-n cuptor, la temperatură mică (145-155 de grade Celsius).
După 3 ore și jumătate am scos puiul și jumătate dintre legume. Am recoltat grăsimea de la suprafață cu un polonic (nu era multă dar m-am gândit că era în plus), am pus în oală miez de pâine de casă, dens (cam cât ar fi în două felii normale de franzelă), am mixat cu un blender legumele rămase cu sosul de vin, pâinea și ierburile aromate și am obținut un sos pe care nu-l vedeți pentru că de fapt l-am făcut abia cu un sfert de oră înainte de a veni invitații, mult prea târziu pentru a-i mai putea face poze. Dar e bine să știți că era acolo și că avea în el ciupercile champignon pe care le-am rumenit în tigaie cu puțin unt înainte de a le pune-n sos.
Mesenii s-au declarat mulțumiți iar asta mi-a ajuns pentru a declara ziua încheiată cu succes.
Deosebit de plăcută a fost și conversația de după cină. Am vorbit despre….mâncare și cărți, normal.� Să fiți sănătoși.
fabuloasa reteta! si trebuie sa fiu de acord ca una dintre combinatiile absolut geniale e pui cu lamaie. am facut saptamana trecuta un fel de tocanita in care si-a facut loc, alturi de pui si alte legume, si lamaie din belsug. cea mai buna mancarica de pui pe care am facut-o pana acum :)). revenind la postarea ta, imi place tare cum s-au pastrat legumele intregi si aratoase. Adi, esti un maestru :)!
Bestial ! Adrian , incepi sa-mi dai emotii .
Dar cu Emil ce facem ? ca el tot zice : ” Cred că a fost nimereală! ” . Stii tu bine ca nu legat de gatit .
Inteleg ca te pregatesti de lansat carte ! Ai inceput bine . E bun drumul .
Spor !
Daca ai nevoie de un carcotas, ramin pe aproape.
Sers !
Felicitari pentru o seara de succes si sa dea Dumnezeu sa ajungi Jamie Oliver2, in materie de bucatarie, dar asta numai daca-ti doresti, nu vreau sa te blagoslovesc intru impovarare:).
Vroiam sa te intreb cam cat este de greu sa astepti reactia celor pentru care ai gatit si daca ti s-a intamplat sa fie zgarciti la apreciere si nu ai stiut exact daca le-a placut. Care a fost reactia ta in astfel de caz (daca a existat, desigur)?
Nu te-am intrebat gandindu-ma ca ai fi gatit rau vreodata, insa cred ca tu stii foarte bine ca gusturile nu se discuta.
In rest toate bune, cu sanatate.
Dorin, ba și la mine tot nimereală-i, încă de data asta mi se pare că le-am nimerit un pic rău la final (se lăsase seara și eu eram prea preocupat de masă și meseni- sigur, orice scuză-i bună, știu). Nu-s chiar preferatele mele dar mai lucrez:-). Aia cu cartea e poveste îndepărtată încă, mai întâi mă pregătesc să citesc o carte, apoi om mai vedea:-))
Liana, mi s-a întâmplat. Mi s-a întâmplat și să nu le placă mâncarea, ba mi s-a întâmplat să-mi iasă mai prost decât aș fi vrut (a se reține că am avut unde greși, am gătit deja pentru câteva zeci de mii de oameni). Se numește experiență povestea asta:-). Oricum, un zâmbet sincer arată altfel decât unul fals și ochii nu te păcălesc, indiferent ce spune gura:-). Farfuriile goale mă mulțumesc mai mult decât vorbele, de fiecare dată:-).
Zazuza, mulțumesc, ești tu prea amabilă:-)
Humm, besides the yumyness all around, apreciez stilul cu care-ai imobilizat lime-ul inside….Hmm…veleitati de bondage I’d say. Poate-ar trebui sa-ti explorezi partea aia :P. Congrats, arata cosy&fabulous!
Nu stiu cum se face ca in mod constant le nimeresti bine . Tine-o tot asa.
Chiar si ultimele sunt F bune . La mine pe monitor arata excelent toate .
Bafta ! Spor !
Smaranda, chiar mă întrebam când o să vină vorba despre bondage și dacă o fi adusă de un bărbat ori de o femeie:-))
Dorin, mulțam fain.
In legatura cu „sigilarea”, s-a dovedit stiintific ca, de fapt, nu se sigileaza sucurile in interior. Totusi, ramane absolut necesara pentru gustul deosebit pe care il aduce carnii. Sanatate!
Gabriel, nu știu ce să zic despre asta. M-ar ajuta un link spre demonstrația respectivă de poți, chiar m-ai făcut curios:-). În mintea mea, gustul deosebit al cărnii vine din faptul că sucurile rămân mai mult în interior, da-i posibil să nu știu eu bine. Sănătate și ție:-).
Vai de mine, cum arată! Mi-a curs o băluță într-un colț al gurii :D
Adi, sfoara aia e o sfoară anume (gen sfoară alimentară)?
Ionuț, e o sfoară care poate trece și sub denumirea de sfoară alimentară, o găsești și în papetării (condiția e să fie o sfoară curată, neimpregnată cu diverse).
Ok, nu mai contează. Am găsit: http://goo.gl/qU4o
adi, in legatura cu „sigilarea”, a fost acum vreo 5-6 ani, pe Discovery o scurta serie de emisiuni cu si despre bazele stiintifice (fizica, chimie etc) ale gastronomiei. De altfel emisiunile respective m-au si facut sa ma apuc de bucatareala. Demonstratia de care spune Gabriel am vazut-o in cadrul respectivei emisiuni.
Poti sa faci si tu experimentul foarte simplu: ia doua bucati de carne identice (pe cat posibil), cantareste-le crude, gateste-le (una dintre ele „sigiland-o” in prealabil), si cantareste-le din nou. diferenta de greutate reprezinta sucurile pierdute.
Revenind la reteta, am incercat si eu, cand mi-ai facut pofta de boeuf bourguignon, si nu am gasit vitel cumsecade. am urmat reteta de aici: http://www.foodnetwork.com/recipes/alton-brown/coq-au-vin-recipe/index.html combinata cu alte cateva gasite pe net. Fantastic gustul, dar sincer nu merita chinul si volumul de munca.
J7ust, o să încerc experimentul. Cât despre merită-nu merită, asta ține de fiecare în parte:-).