Vine un moment în viața fiecăruia când pofta unei gustări cu sos de brânză trebuie împlinită. Se poate întâmpla în multe feluri. Atât de multe încât mintea greu le poate cuprinde. Noroc că le poate improviza pe loc, cu un pic de bun simț și o serioasă selecție de brânzeturi prezentă în frigider.
Astăzi discutăm despre pofta de busuioc, de verde aromat în mijloc de iarnă. Ce soție mai credincioasă are Măria Sa dacă nu mozzarella? Și ce prietenie mai tainică îl face fericit dacă nu cea cu parmezanul? Să-i adunăm împreună și să-i topim într-un vis de vară italiană visat de un român proamerican cu scut la Deveselu, cartofi dulci și normali în pivnița de la bloc și varză de Bruxelles în frigiderul Made in Taiwan.
– 250 de grame mozzarella
– 100 de grame maioneză
– 150 de grame smântână
– 100 de grame parmezan ras
– o mână de frunze de busuioc
– sare, piper și boia afumată
Mozzarella rasă pe ochiurile mari se amestecă cu maioneza, smântâna și parmezanul.
Frunzele de busuioc, cu puțină sare și 2 lingurițe de ulei de măsline se transformă în pastă cu ajutorul unui blender. Se încorporează în sosul de brânză și se încălzește la foc mic, 10 minute sau până la topirea bucăților de mozzarella și obținerea unui sos cremos.
Se dă la rece jumătate de oră pentru întărire ușoară și contrast cu legumele fierbinți.
Cartofii dulci și cei normali se taie în bețe lungi și nu foarte subțiri. Verzișoarele de Bruxelles întregi se opăresc 3 minute în apă clocotită și se scurg. Se tăvălesc împreună prin 2-3 linguri de ulei de măsline, se pun într-o tavă pe hârtie de copt, se presară cu sare, piper și se dau la cuptor pentru 30 de minute la 180 de grade Celsius. Chiar înainte de final se dă un praf de boia afumată.
E o gustare blândă, de iarnă, pentru toată familia. Dacă vă trece prin cap să puneți în sosul de brânză ardei iute murat sau cayenne așa cum sunt eu tentat de fiecare dată când prepar ceva, abțineți-vă de această dată. E altă mâncare de pește, de brânză am vrut să spun, plină de bărbăție microbistică, dar lipsită de grația și delicatețea întâlnirii între mozarella și busuioc.
P.S.
Și-am încălecat pe un fir de busuioc
Și n-am făcut pesto din el deloc.
Și mi-am făcut și pofta de verde,
Fără paste, cum ați fi putut crede.
Text & Foto: Costin Barbutz
In dimineata asta ,verificand gradina de zarzavat,uitandu-ma cu mirare cat de frumos a crescut busuiocul,ma gandeam cum sa il mai folosesc in afara de pesto si de a-mi parfuma apa de baut.
Reteta pare foarte light,usor de facut si foarte gustoasa.Pana diseara o voi testa.
Multumesc mult!