Plăcinta codrenească e vară dulce (chiar dacă-i sărată) cu plăcinta creață de Valea Chioarului, pe care drumeții o găsesc de cumpărat în pasul Mesteacăn. Amândouă sunt bine înfipte cu un pliu în Maramureș și cu unul în Sălaj și niciuna nu seamănă cu neamul lor de la poalele Ignișului ori cu cele de pe valea Izei, mult mai corpolente și mai dulci (și aici mă refer la aluat, nu la umplutură, care poate fi oricum). Plăcinta codrenească e bună tare. E subțire la trup (nu atât de subțire ca aceea de pe Mesteacăn), nu se coace-n mult oloi și e perfectă a doua zi dimineața, cu o finje de lapte acru alături, asta dacă printr-o minune scapă de la masă și rămâne până a doua zi dimineața.
Lucrurile-s destul de simple: mai întâi trebuie să puneți o cană de apă în mijlocul unui vas cu făină. În apă, o nucă de drojdie și o pișcătură de zahăr, care să pună drojdia în mișcare mai iute.
Într-un sfert de ceas, maiaua s-a umflat. Poate fi amestecată cu făina.
Se ia aluatul la frământat, adîugându-se apă, puțin câte puțin, până se obține consistența normală (aici e loc de sare, cam o jumătate de linguriță). Aluatul trebuie să fie moale și elastic, să poată fi rupt cu lingura dar să nu curgă repede.
Până dospește aluatul (30-40 de minute, sub un ștergar, la loc mai cald), puteți să pregătiți umplutura. În cazul de față, brânză sărată, cu mărar.
După ce și-a dublat volumul, aluatul e numai bun.
Se întinde fain-frumos cu sucitorul.
În mijloc, plăcinta primește o lingură zdravănă de umplutură și câțiva stropi de ulei (despre care îndrăznesc a spune că-s la libera alegere).
Plăcinta se strânge apoi în pliuri mărunte.
Se turtește/întinde cu sucitorul.
Se frige într-o lespede cu fundul gros, unsă cu ulei. Două minute pe o parte, două pe cealaltă.
După care, te bucuri.
Sigur că aș putea mănca patru-cinci pe nemestecate și încă fierbinți, ca lupul din poveste, dar ăsta n-ar fi un lucru înțelept.
Ziceți voi, nu-s faine?
Să fiți sănătoși.
merg cu smantana ca si micii cu mustar.. minunat Adi
Faine ca faine, dar cat is de bune….ioiiiii….sanatate si spor la trebi !
Parca scrie Sadoveanu (desi el era moldovean!) nu tu .Foarte frumos povestesti „reteta”.Nu mai am cuvinte !
Placintele astea se fac si in Apuseni, pe Valea Ampoiului :)
Placintele astea se mai fac si aici in Atlanta …….
gata, stiu ce voi gati in weeend :) Merci, Adi!!!
am încercat sa o fac dar nu prea am reușit .. oricum este foarte gustoasa
Arata minunat si branza aia cred ca se topeste in gura. 4-5 as manca si eu pe nemestecate. Faci si home delivery ? :lol:
minunate. pe lespede le facea si mica
si in salaj pe somes pe la ileanda/bijusa se fac placintele astea! is de vis! multumesc adi pentru ca mi-ai descoperit un gust din copilarie
Nu e bine ce faci cu noi… amu cum m-oi abtine sa le fac????
In primul rand buna ziua si bine ca existi draga Adi.
Esti o incantare si-ti vizitez blogul cu regularitate, deci s-ar zice ca-ti sunt o mare admiratoare si asa este. Chiar de am o varsta venerabila…(nu se spune nu?) iti apreciez mult retetele si sunt o sursa de inspiratie permanenta.Nu de putine ori mi-am surprins familia cu cate o reteta „noua „(dar nu le-am dezvaluit sursa ….. sper ca nu-i bai…!!).
Gata cu vorba!.Amu voiam sa zic si eu ceva de placintele astea faine pe care eu le stiu de la Maica (bunica mea) de loc de la Pagaia din Marghita.Tare faine-s e drept.Ea le umplea atat cu branza si marar ca in reteta de fata, cat si cu cartofi fierti razaliti si amestecati cu ceapa prajita si un pic de piper (sa piste) dar cel mai tare ne placeau cele de „primavara” cu loboda verde frecata cu sare si stoarsa un pic apoi calita cu cozi de ceapa verde si marar.
O nebunie!!
Mi-ai trezit amintiri dragi si tareeee vechi.
Sa traiesti si sa ne incanti cat mai mult cu zicerile si retetele tale Eu vai continua sa te citesc zilnic!
vai, vai…tare faine-s si Doamne, bune-s! Numa imi ploua-n gura cand le vad…
Placinte din astea face si mama. Doar ca umplutura e fie branza sarata simpla fie urda cu marar.
Ca să vezi pe unde se preumblă plăcinta românească:). Mă bucur să aflu că o știți și pe asta:).
Ioi, ioi, ioi bune rău și de 4 ani in Germania nu m-am / ne-am lepădat de ele, mor vecinii de la miros :)))…eu is moroșancă (Vișeuancă) măritată cu un sălăjan și ne sfădim tăt tmpu’; el le vre subțâri, eu le vreu corpolente….:)))
Cer prea mult daca scrieti exact gramajele pentru aluat?Multumesc.
vreau sa fac si eu placinta codreneasca azi, sper sa-mi iasa. mersi pentru reteta. :) arata bestial!
Corina, trebuie să-ți iasă, ai văzut cât e de simplu:)
tu vorbesti serios ca e framantata cu apa? ai zis toate ingredientele care o fac sa iasa asa? se face chair atat de simplu? scuza-mi uimirea, te rog :) imi imaginam ca e mai complicata treaba.
Ioana, sunt tot o seriozitate:)
O fi cumva posibil sa fie secret de familie reteta? Ca io sincer nu am idee cata faina ar trebui sa fie-n vailing.. Poate e vorba de fineturi de care te prinzi mai experimentat fiind. Dar eu Adi nu fac parte din cititorii de finete si subtilitate. Sunt o diletanta-ntr-ale bucatariei, si am nevoie de indicatii mai clare daca e sa fie vorba sa fac ce vad. N-as vrea sa zic ca munca-n bucatarie o aseaman cu lansarea de rachete catre Marte dar totusi.. cata faina ii trebe la cana aia de apa?! :)
Adriana, am spus cum trebuie să fie aluatul, asta ar trebui să-ți indice cantitatea de apă. Dacă aș spune să folosești 500 ml de apă la 1 kg făină, ar fi corect, însă ar putea apărea surprize în funcție de tipul de făină și de duritatea apei (adică aluatul ar putea fi prea moale ori prea tare la aceleași cantități). Deci, tot la mână trebuie să fii atentă:).
Așa e .Abia aștept sa ajung în Baia Mare sa infulec una ,iar la plecare sa iau măcar 10 sa am 2 ,3 zile .Sunt minunate .
Asa le face si maica-mea. Mai tre sa spun ca e din Maramures?:))
complicat complicat… din cauza lipsei de experienta evident. :)
mersi de raspuns. poate ma-ncumet ca merita. daca ies bune, nu?
merge umpluta si cu praz, spanac si branza un pic sarata!!!!
Vai, ce bine arata !
Ioooooooooi ce buneeeeee-s :-)
Ai incercat sa le umpli cu loboda si cozi de ceapa verde sau cu lucerna si cozi de ceapa verde? Deliciuuuuuuu :-)
Elena…si la bunica matale se fac placintele ca la buna-mea in Cean :-))))
wow, umplutura aia cu marar … dar si ideea Ioanei, cu loboda si cozile de ceapa verde… sa vina odata primavara!
Am vazut reteta asta de curand la tv(r). Am salivat atunci langa televizor, salivez acum langa calculator!!! E prea complicata pt mine, dar o voi pune la colectie/
Salut Adi,
Am facut si nu prea a iesit ce credeam eu. In primul rand au crescut prea mult (?!) in timp ce se prajeau, in orice caz aveau cel putin de 3 degete grosime (fiecare era cam cat o bascuta / branzoiaca). Daca incercam sa le turtesc mai mult cu sucitorul inainte, crapau. Foaia inainte de umplere aveam cred ca in jur de 3-4 milimetri. Apoi la prajire, am pus cam o lingura de ulei. Dupa ce se rumeneau, crapau si pierdeam ceva branza. Pe interior chiar daca le tineam cam 4 minute pe o parte, ramaneau cam crude. Ceva nu e bine, dar nu-mi dau seama ce. Ori a fost ulei prea mult, ori prea putin. Nu se pot face la cuptor?
Laurențiu, posibile cauze:
prea multă drojide
prea mult ulei
prea groasă plăcinta înainte de a fi pusă la fript, deci prea mult aluat pentru o plăcintă. tigaia trebuie doar unsă cu ulei, focul nici iute nici moale, așa, între ele. dacă îți crăpa plăcinta crudă, n-ai frământat destul și aluatul nu avea destul gluten, să fie elastic. Nu te da bătut:)
Diana, ce-i complicat?:)
dragilor, alte verzituri (lobodă, spanac, leurdă, cozi de ceapă), din aprilie încolo:). abia aștept.
maestre, nu poți relua rețeta asta și s’o spui ceva mai inginerește?
pen’ că pe mine m’ai pierdut de la
dă’mi, dom’le, date clare, n’o da pe poezie! cine’i maiaua și ce vrea ea?
al_core, inginerii pe care-i cunosc eu, s-ar fi prins ce-i maiaua uitând-se la poza deasupra căreia e scris cuvântul „maia” :)
Offff…. Adi, tu știi de când oftez eu la plăcintele astea? cam de 15 ani, când am fost pe Valea Chioarului la un preot ce ne-a servit cu așa ceva. Și mi-a rămas mintea la ele. Mersi că ai pus rețeta pe blog. Bine, puteam să o caut și în cartea lui Radu Anton Roman, că o am în format electronic… dar știi tu cum e cu lenea.
Rox, astea seamănă mult cu cele de Valea Chioarului:)
Ai enumerat verdeturile care pot intra in amestec cu branza de oi,la primavara,dupa ce da verdeata. Ai uitat sa amintesti insa lucerna cu cozile de ceapa verde si,neaparat,mararul verde!! Doamne,bune-s placintele astea calde si moi! Da-s bune si reci!
aluatul mi-a iesit foarte lipicos. nu am stiut in ce cantitati sa pun ingredientele. acum e la dospit. oare mai iese? :(
Elena, dacă aluatul e lipicios, frămânți până se dezlipește ușor de degete. E o regulă valabilă pentru orice aluat (foarte puține excepții).
…Şi cu plăcinte din astea ţii tu programul „Înapoi la 90” ? Glumeşti !
ai nota maxima de l
a o bunicuta care te a gasit azi ,esti
dulce.
imi pace cum povestesti.
Baaa….. chiar foarte faine! Am dat pe google numele tau, adaugat de cuvintele „placinta spanac, leurda”… si…. sunt foarte multumita de ce am gasit ! MULTMESC ADI HADEAN !
Vaii, ador combinatia de branza sarata cu marar. Eu am incercat cu clatite din malai umplute cu branza feta si marar. Au iesit ele mai schioape asa, insa a fost senzational de primaveratec!
http://bucatarisme.wordpress.com/2011/04/11/tortilla-rustica-cu-feta-si-marar/
Bine-am zis! aia-i! Numai că eu le fac în tigaie că asta am.Dacă te interesează,am pe facebook şi plăcinte cu carne şi cu spanac şi brânză.
buna! :)
nu sunt eu adepta chimiei in bucatarie si a ingredientelor masurate fix, in grame, dar as vrea sa stiu si eu, orientativ, cam cata faina si cata branza ai pus acolo, si cate placinte din astea ies :) le pot face si in tigaie normala, de teflon? nu se prinde? multumesc, weekendul asta placinte codrenesti fac! :D
catalina, un kilogram de făină. brânză câtă vrei, câtă-ți place. poți folosi orice fel de tigaie. plăcinte ies în funcție de cât de tare le întinzi:)
vazut,placut, facut, mancat,a fost extraordinara…..!
astea-s placinte ca la noi, la cei de peste prut. Bunica le mai umple si cu varza murata, cartofi, bostan, etc. Mmmmmmmm, tare sunt bune…
Am facut si eu placintele codrenesti si am avut succes – nesperat as spune avand in vedere ca a fost prima data cand am facut placinte. Sotul a fost cel mai incantat ca i-am adus aminte de copilarie (mai ales ca numele nostru de familie e Codrea :) ) Multumesc mult de reteta am sa mai fac.
Ioana, te felicit!
ufff… sunt insarcinata… :P
Adi draga e cand tot zic ca fac placintele si uite ca n-am ajuns.Am o mare rugaminte daca se poate: cata faina , apa si drojdie trebuie sa folosesc?
Din pacate mersul din ochi la mine nu reuseste si mi-ar parea rau sa prapadesc minunatie de reteta.
Multumesc mult.
1 kg făină. 10 g drojdie, 500 ml apă.
Multumesc din tot sufletul , maine iau branza si seara le fac.Uraaaa
la un kg de faina eu am pus 2 lingurite de drojdie uscata si iesit perfect. Multumesc pentru reteta!
uffffff…placinta din asta facea bunica!!!! (din Rastoci,Salaj), de cand tot incerc sa gasesc o reteta!! Sa fii sanatos!
Aluatul acestor placinte se zice ca si mai bun va fi daca este facut cu apa in care au fiert cartofi(adica se inlocuieste apa si simpla cu apa in care au fiert cartofii). Apa trebuie sa fie nici calda, nici rece si anume altfel spus longhiose :P. Pentru a face o placinta se intinde putin aluat (cam cat dimensiunea unui biscuite varsat – n-am gasit alt termen de comparatie ) . Aluatul sa fie de cativa mililetri, adica subtire.
Placintele se pot umple si cu branza de vaca amestecata cu sare si marar sau cu cartofi fierti si pasati cu putina apa de pe ei sau cu varza acra calita in putin ulei.
Ador placintele astea. Mama le face asa bune. Numai ca ea face totul din ochi :) si nu m-am riscat sa le incerc.
Acum o sa iau cantitatile de la tine Adi si sa vad ce iese.
Arata bestial….de fapt Cu bestialitate le-as manca ; O. ai un aparat super tare…canon sau nikon?daca e 5Dmark II si are Asa culori mi-as lua si eu….
Daca nu ma insel la baita de sub codru era o exploatere miniera aurifera….Mai exist ?!
Draga Adi,
Am facut placinta, dar nu am urmarit foarte atenta partea cu framantatul si in loc sa o intind cu faina, am intins-o cu ulei. Au iesit un pic diferite fata de ale tale si un pic mai groase. :-) Data viitoare sper sa ma descurc mai bine. Oricum la gust sunt foarte bune si evident ingrasa mult. O sa incerc sa le fac cu un amestec de faina altfel decat alba.
Multumesc pentru retetele postate. Toate arata super bine, iar unele se fac foarte repede. :-)
Iti doresc o zi excelenta!
Chiar am pregatit umplutura pentru placintele mele: cartofi taranesti (rantaliti), le fac colegilor mei, au poftit la placinte. Dimineata trebuie sa ma trezesc devreme sa pot sa le servesc la birou proaspete, calde…
hihi, am facut. am zis ca fac. si mi-au iesit. tare bune. 15. numai ca nu stiu sa le fac rotunde. una din 15 a iesit rotunda! :) faina reteta.
Mi-au ieşit excelente din prima, mulţumesc mult pentru această reţetă! Rotunde şi pline, iar sistemul de „împachetare” este genial!
ciao.si la noi in simleu si zonele apropiate mama mea le facea in fiecare sambata,cu tot felul de umpluturi,mie imi placeau cu branza dulce zahar si dulceata.de cand sunt in italia le fac cat de des pot.azi le-am facut cu lucerna si cu zahar.am noroc cu campurile vecinilor.
Adi Hadean te rog din tot sufletul sa-mi lasi si mie daca poti si daca stii unde este sediul de placinta codreneasca din Bucuresti, am mancat in Jupiter asta-vara si imi este foarte dor de gustul acela minunat!!! Mersi anticipat
Placinta este superba, sa traiesti imi plac mult retetele care le prezinti ne aducem aminte de bunicii. Retete noi te rugam.
Adi, le-am facut si eu de cateva ori, asa cum se fac pe la Bihor, cu cartofi fierti, branza si marar sau cu varza. Au iesit de fiecare data bune pentru gura si suflet (mai putin pentru trup, dar nah, pentru desfraul papilelor gustative mai trebuie sa se sacrifice uneori si silueta) insa mereu am intampinat aceeasi problema; dupa ce se racesc si trece ceva timp, se intaresc, isi pierd din fragezime. Ma poti lamuri de ce?
Multumesc!
retete povestite si nelamurite…gen ” faina cat cuprinde” „,pui dupa ochi”,….bla,bla…iese de mai bine va lasati.sau retetele sunt doar pentru profesionisti..care oricum sunt invatati cu cantitatile „dupa urechi”…si la tv cand se prezinta o reteta se zice pui o lingura de ulei „” si omul toarna cu toptanul.
Tocmai am trecut pe lângă Bijușa și Ileanda și îi spuneam lui Cosmin, soțului meu, măi, ce-i plăcinta asta creață, vreau și eu :). Eram în drum spre și dinspre Baia Mare, orașul lui natal, și n-a vrut o clipă să oprească să-mi iau și eu una. E drept, în spate chirăiau doi copii, dar totuși… Acum îmi fac singură, na!
Excelent dar am o nelamurire..cum rezolv eu aluatul acesta cu drojdie uscata? Ca aici in anglia nu gasesc altceva…cu toate ca am faina de la moara ein maramures …aluatul in tara asta numa nu imi iese…
Va rog sa imi spuneti daca pot face aluatul cu drojdie granule si daca da care este cantitatea pe care Trebuie sa o pun in aluat. Multumesc.
parca la inceput scria ca se rup cu lingura
Buna Adi,
Vreau sa le fac si eu in week-end si ma intreb ce fel de brânză sarata sa cumpăr. Am de la mama de ceva vreme, ceva cas de capra. Crezi ca merge? Nu e cam uscat? Daca nu e ok, ce fel de brânză ar trebui sa cumpăr? Merci mult de tot!
Eu le intind cu mainile, nu folosesc sucitorul. Intr-adevar ies unpic mai groase dar foarte pufoase. Numai cu branza sarata le fac, iar daca branza de de oaie ies un deliciu.
Alta umplutura ce imi recomandati?eu nu prea sunt cu mararul…mersi mult
Le voi face si eu in weekend ; imi ies de minune retetele tale, le postezi foarte clar (bine, eu sunt si o buna bucatareasa :) ) insa nicicand nu mi-au iesit cozonacii si pasca iar tocmai cand m-am hotarat sa renunt am incercat reteta ta si …. surprise … am impresionat. Multumim mult Adi !!!
Ne facea bunica la Balan, Salaj! Abia asteptam sa ajungem, dupa cateva ore de mers cu masina, cand ajungeam la ea, le facea chiar pe lespede! Era si bucuria ei sa ni le pregateasca, si bucuria noastra sa le mancam! Ce simplu e de fapt sa fii fericit!
Am recunoscut cu placere placintele facute de bunica mea in Salaj. Ea le facea pe lespede,un fel de tigaie foarte groasa doar unsa cu oloi. Bravo. Felicitari.Ma bucur sa vad promovata si aceasta placinta.
Si uite cum se duce si orice urma de dieta!!! Rusine mie… felicitari pentru reteta! Ador genul acesta de placinte… si kilogramele raman tot pe mine…. :))))) :))))) :))))
Reteta aluatului e ca cea de paine. Voi incerca astazi reteta ta de placinte! Va urmaresc zilnic retetele. Multumesc! Succes in tot ce faceti!!! Sunt un fan al dumneavoastra!!!
Facut,cu telemea de casa si marar !O bunatate !!!Data viitoare pun mai multa branza…mi-a fost teama sa nu crape la copt…Nu mi-a iesit decat una perfect rotunda…dar ce conteaza…Poate data viitoare.Multumesc ,Adi Hadean!!!
Mmmm….. Fff bune, cel mai mult îmi plac umplute cu cartofi, sa ingrase maxim… ;)
Norocul meu ca pe 18 iulie merg la bunica sa mananc pe saturate(placinta creata) si cu urda cu marar si cu branza de burduf si cu zahar(asa o manacam cand eram mic).
Stiu ca bunica are o tigaie speciala, pe care o foloseste doar la placintele astea, facuta din nu stiu ce tabla, la care a muncit tata vreo 3 zile.
Îmi place că mă chemi acasă cu poveștile tale. Mă tot duc virtual pe strada unde am copilărit, dar mi-aș mai aduce o dată fata și bărbatul pe urmele merindelor despre care povestești așa de românește – partea aia bună și sănătoasă a noastră, a românilor. Ține-o tot așa! Kudos!
am sa fac si eu placinta asta negresit Adi..multumesc de reteta
Placinta aceasta cu branza si marar o mancam acu vreo 35 de ani la Baile Felix tot fierbinte si bunaaaaaaaaaa rau.Sigur ma apuc acusica si o fac,socata am din belsug si cred ca nu o sa fiu la fel de intelept ca si tine ( o sa mananc cate o sa pot ) .
Sa fii sanatos Adi.
eu amestec branza cu foi de ceapă verde,o minune!!
Placinta asta este veche de cand romanul, noi le zicem lipiosti, de curând mi-a facut mama un teanc zdravăn pe care l-am topi in doua zile. Eu nu pot sa le fac cu pliuri asa le lipesc simplu in forma de jumătate de luna. Sunt bestiale cu brânza, varza, cartofi si chiar carne. :))
Naiba m-a pus sa ma uit la bunatatile astea la aproape douaspe noaptea….Cum mai adorm eu acu’?
Da’ mane dimineata sunt primul client la magazinul din colt, ca n-am pic de drojdie in casa … :)
Multam fain de reteta, domnu’ Hadean! :)
Buna seara!
Mi-au facut cu ochiul placintele si sincer, e prima data cand am intrat pe site-ul dumneavoastra.
Nu ma asteptam sa fie atat de usor de facut si nici nu am mancat vreodata. Ma duc sa-mi fac si eu! Multumesc!
buna! sunt din zalau. dar de cativa ani locuiesc in germania.aseara ma gandeam sa caut pe internet o reteta de placinta sau sa o sun pe bunica :) a fost suficient sa deschid laptopul si pam pam..ai si aparut cu ce cautam. multam . doamne ajuta!
Eu am facut cu branza si stafide umplutura !! Genialee!! Multumesc pt retetaa!!
Adi, sa ma risc sa o fac cu drojdie uscata?? Ma tenteaza tare !!
Abia am descoperit aceasta reteta si chiar am facut azi. Sunt super gustoase, chiar mai bune decat cele de la patiserie. Multumesc pentru reteta!
Arata foarte bine si gustoasa ,am o intrebare cata faina trebuie pusa ?
Foarte bune placintele! Nu le-am facut rotunde, ci dreptunghiulare, dar gustul lor e grozav, mai ales calde.
Dementiale…. très très bonne. Iam uimit pe belgieni…
Adi, Plăcinta codrenească mi se pare Geniala si ma tenteaza sa o fac, insa nu am indrezneala neavind reteta cu cantitatile exacte. Cel putin daca as avea un aprox. de faina de exemplu 500 gr, si daca nu e destul se mai adauga, tot la fel cu apa. Te-as ruga sa-mi scrii cantitatile de faina si apa , daca esti amabil. Iti multumesc anticipat.
Foarte bună și delicioasă
Am incercat reteta, delicioasa. Mai ales calde. Am adorat descrierea poetica, imi aduce aminte de bunica si de orele de limba romana. Ma intreb daca o sa mearga si daca adaug ou crud la branza sarata. Salutari si sanatate Adi Hadean!
Fontul folosit nu este suficient de accesibil pentru persoane cu dificultăți de vedere. Poate nu e prea dificil să îl înlocuiești cu altul mai robust.
De multe ori renunt sa incerc sa descifreze, cu părere de rău.
Numai de bine și spor la toate!
Plăcintele astea se fac în tot Ardealul, cu diferite umpluturi,dulci sau sărate, pe tabla unsa cu ulei sau unsoare (apropo, coapte pe unsoare au un gust….). Preferatele mele sunt cu cartofi(cu croampe, cum se spune la mine la Oradea). Sunt delicioase toate!
Plăcintele astea se fac și în San
Francisco!