Irish&Music Pub-un loc din Cluj

Irish&Music Pub, pe Horea5. Un loc din Cluj pe care-l știe multă lume și pe care și-l amintesc mulți pentru pita cu unsoare ori cu pastă de jumări și cu boia și ceapă roșie. Un loc pe care mi-l amintesc pentru că am muncit acolo aproape un an, de dimineața până noaptea. Un loc în care am ajuns săptămâna asta pentru că a venit în țară prietenul meu Bonaciu. S-a întors din Londra, și ca să nu-i fie prea bruscă trecerea la aerul românesc, l-am dus repede într-un pub. Am constatat cu bucurie că Irish&Music Pub e într-o perioadă bună din punct de vedere culinar (vă recomand să profitați de lucrul ăsta). Au oameni buni în bucătărie și mâncarea le iese foarte bine. Au apărut lucruri noi în meniu (familia o’sandwichurilor pe care le-am inventat în altă viață s-a îmbogățit cu doi membri, O’ Sama și O’Lipie), unele lucruri vechi au fost reinventate (St.Partrick’s ribs au evoluat, în sensul că sosul de ceapă a fost înlocuit cu câteva reducții de citrice și cu un sos de chilli iar varza de la garnitură e un mix de varză albă, varză roșie și mere, foarte bun).

În plus față de ce știam, a apărut în meniu (pe lângă lista de sosuri noi) o mâncare tipică pentru pub, fish and chips. Am gustat, e mai ok decât în unele pub-uri londoneze (n-aș mânca în fiecare zi, din motive de sănătate, dar dacă aș fi în locul vostru, aș încerca măcar o dată). Mi-a plăcut să fiu iar în IMpub, am mâncat bine, am destupat o sticlă de vin (apropo, e unul dintre capitolele la care mai e de lucru, și la care am înțeles că se lucrează – știu, un pub e un loc de băut bere prin excelență, dar unul ca mine preferă oricând vinul). O să mă întorc să testez și deserturile cele noi, și alte lucruri pe care le-am văzut în meniu și care nu erau în vremea în care lucram eu acolo.

M-am bucurat să văd că mai folosesc foile cu X și O și cu Avioane, pe care, smerit recunosc, tot eu le-am inventat (nu jocurile ci foile cu sistem antiplictiseală).

O’Sama (numele-i tot de la mine, trebuia o contragreutate pentru O’Bama), pâine neagră, brânză, un sos cu capere și castraveți murați (dacă nu mă înșel) și multă limbă afumată. Grozav.

Fish and chips. Execuție corectă, gust optim :). Destul de multe calorii, da’ nu-i bai, că unii dintre noi sunt în creștere.

Coastele pe stil nou. Merită să le încercați. Și meritați și voi.

Trei oameni la masă, cinci farfurii (am mai avut piept de pui la grătar cu cartofi piure, pentru Raluca și o farfurie cu multe murături), o sticlă de apă minerală, două cafele, două fresh-uri de portocale, o sticlă de vin – 140 de lei. Ar mai fi putut mânca pe lângă noi încă două persoane, și, între noi fie vorba, i-am dus lui Tito o caserolă mare plină cu resturi. A avut o cină interesantă. Să fiți sănătoși.