Topul revistei Biz şi un mare MULŢUMESC pentru voi

Ieri, la Social Media Summit Iaşi s-a dat publicului clasamentul blogurilor cu cea mai mare vizibilitate pe regiuni. Nu clasamentul bloggerilor care-s mai pricepuţi (deşi, dacă-s vizibili, de bună seamă se pricep măcar la asta), mai deştepţi ori mai bravi între traci. Clasamentul revistei Biz a aprins flăcările pasiunii în multe părţi (de fapt, cam în toată ţara), poate şi pentru că mulţi dintre noi nu ştiu să citească ori nu pot înţelege diferenţele dintre noţiuni ca vizibil şi deştept, de exemplu (a nu se înţelege că noţiunile se exclud reciproc, a se înţelege doar că nu-i obligatoriu să ocupe acelaşi spaţiu întotdeauna).

Top 10 Bloguri din Transilvania

http://www.zoso.ro
https://adihadean.ro
http://makavelis.com
http://mariuscruceru.ro
http://www.andreicrivat.ro
http://deceblog.net
http://fulgerica.com
http://g1b2i3.wordpress.com
http://silavaracald.cotcodacii.ro
http://www.groparu.ro

Dacă mă întrebaţi cum s-a alcătuit clasamentul, ei bine, nu ştiu. Dacă mă interesează? Probabil la fel de mult cât mă interesa dacă nu apăream în el. Nu-i treaba mea să contest, nu-i treaba mea să aprob. Consider că prezenţa într-un clasament de felul ăsta e un fapt pe care poţi doar să-l accepţi, la fel cum ar trebui să accepţi absenţa. Primesc cu bucurie faptul că apar în clasamentul pentru Transilvania, imediat în spatele lui Zoso, cu a cărui notorietate între bloggeri nu pot să mă compar, aşa cum nu cred că poate el a se compara cu mine la tăiat ceapa (prin asta vreau să spun doar că suntem diferiţi). Cu la fel de mare bucurie primeam poziţia  a zecea sau a 42-a, pentru că ştiu ce am de învăţat din fiecare situaţie.

Dacă blogul meu e destul de vizibil pentru a fi poziţionat în felul ăsta, e vizibil pentru că voi îl faceţi aşa (MULŢUMESC), pentru că prietenii mei de pe Facebook (peste 8500 acum) îl fac vizibil, pentru că prietenii mei de pe Twitter (peste 3000) îl fac vizibil, pentru că revistele cărora le ofer conţinut gratuit îl fac vizibil, pentru că nu mă deranjează să filmez câte o reţetă pentru câte o televiziune şi pentru că nu mă răţoiesc nici măcar la jurnaliştii care-mi pun întrebări idioate (da, mai sunt şi din aceştia). Toate astea se adună într-un lanţ la care lucrez online şi offline de mai bine de trei ani (şi dacă-i pun la socoteală şi pe cei în care m-am pregătit într-un fel sau altul pentru toate astea, se fac deja 16 ani buni). Pentru că am puterea de a lucra şi de a trage de acest lanţ în continuare, vă mulţumesc vouă, celor care mă citiţi, mă aplaudaţi, mă mustraţi şi le povestiţi şi altora despre mine.  Vă datorez o bună parte din energia mea şi apreciez lucrul acesta. Să fiţi sănătoşi.