Nu am ce face, toți stimulii din jurul meu în această perioadă mă duc cu gândul la omagii aduse femeilor. Aș putea să le numesc mai poetic, dar în orice direcție aș duce metafora aș supăra un grup de doamne sau domnișoare, deci mă opresc aici cu explicațiile și trec la rețetă.
Am căutat să redau într-un preparat opinia mea despre ele și am decis că va trebui să fac ceva delicat, complex și aromat în același timp, iar pentru a realiza asta, la fel ca pentru descifrarea femeii e nevoie de timp.
Începem din seara anterioară servirii, când dezosăm și despielițăm un piept de pui crescut la sol, îl porționăm și îl ungem cu o lingură de ulei de măsline înainte de a-l refrigera până înainte de servire.
Într-o oală punem pielea și oasele, acoperim cu apă rece și aducem până la fierbere. Lăsăm un minut, le scoatem, aruncăm apa, clătim atât oala, cât și oasele adăugăm mix de morcov, ceapă și țelină apio tăiate grosier, dar cât de cât egal și acoperim din nou cu apă rece. 
Punem totul la foc și fierbem la foc mic cam 3 ore, spumând și degresând pe parcurs. Mai putem și să adăugăm apă dacă se evaporă prea tare. 
La final scurgem totul printr-un tifon și răcim lichidul. Între timp curățăm 1kg de spanac și îl fierbem un minut în apă cu sare clocotită.
Îl scoatem apoi într-un bol cu apă rece ca gheața, așteptăm câteva minute și îl punem într-o sită la frigider.
În ziua servirii pregătim o cratiță în care să încapă pieptul de pui, îl așezăm cu fața pe care a fost pielea în sus, asezonăm cu sare, piper și acoperim cu supa de pui (pe care am mai degresat-o o dată și acum). Adăugăm peste el o foaie de copt și punem la foc mediu până când începe să bolborosească. Atunci dăm focul la minim sau punem cratița în cuptor la 160⁰C și gătim 8 minute. 
Până se întâmplă această operațiune tragem în unt câteva rondele de praz (cam 2 cm de praz tăiat) și adăugăm spanacul scurs pe care îl sotăm câteva minute. Asezonăm cu sare, piper și câteva picături de suc de lămâie și îl lăsăm de o parte.
Scoatem carnea la odihnit și mutăm supa de pui pe foc mare, evaporând cam o treime din lichid. Formăm un aluat din 30g de unt cu 30g de făină și îl încorporăm în supă la foc mediu, amestecând constant. După două minute adăugăm 100ml de smântână, reducem până obținem un sos ceva mai lichid pe care îl asezonăm după gust cu sare, piper și suc de lămâie.
În sfârșit avem toate elementele și rămâne doar așezatul pe farfurie, iar ca să nu se termine brusc, vă zic și numele preparatului, la fel de complex ca feminitatea: Piept de pui poșat florentin.
Text&Foto: Vladimir Marian
Nu prea este clar cum va fi gatita pieptul de pui. Sincer, nu as pierde asa de mult timp pentru mancarea prezentata, un terci de spanac peste care zace un piept de pui fiert, nu stiu ce se intampla cu zarzavaturile fierte 3 ore cu pielea si osul de pui.
Imi pare rau dar retetele prezentate devin din ce in ce maiputin apetisante.
Nu vad niciun omagiu adus femeii, mai ales ca aceasta reteta cu final nu prea stralucit o face prizoniera bucatariei.
„Much ado about nothing” – Shakespeare
Subscriu.
Retetele nu mai au nici un strop de ” magie'”.
Bineînțeles, această rețetă durează mai mult, dar în sistemul meu valoric, femeia nu este singura care poate să gătească, deci susțin să devină și bărbații prizonieri din când în când. Poate le place :). Asta ca primă idee, apoi, nu cred că trebuie să ne uităm la supă în timp ce fierbe, deci suntem să părăsim bucătăria, reducând substanțial timpul activ de muncă.
Înțeleg că tehnicile sunt ceva mai diferite decât suntem obișnuiți în bucătăria de acasă, dar a fost una din încercările mele de a aduce câteva idei suplimentare și noțiuni inspirate din gastronomia internațională (în special franceză) ca și fondul alb, pieptul de pui poșat sau blanșarea frunzelor înainte de gătire.
Nu am pretenția ca toată lumea să aplice aceste tehnici și chiar încurajez gătitul în mod tradițional, la fel de mult cum încurajez diversitatea de opinii, opțiuni, tehnici și gusturi.
Avand tot de imi trebuie,greu nu este de facut,arata bine,deci,,,,,nu imi ramane decat sa va multumesc,si sa ma indrept spre bycatarie.
Sanatate,
Poftă bună :)
Subscriu celor de mai sus !
Nun am inteles de ce oparim oasele de pui si aruncam apoi apa???. Nu am inteles de ce fierbem intai spanacul si apoi il sotam, cand am putea sa il sotam direct si sa-i pastram toate vitaminele??.
Răspunsul pentru ambele întrebări este unul de natura tehnică și necesită diferețierea termenilor de fierbere sau blanșare. Atât oasele cât și spanacul au fost blanșate, nu fierte.
Pentru oase pasul este opțional și vine din gastronomia franceză. Se folosește pentru a elimina impuritățile și a evita formarea spumei groase în momentul fierberii îndelungate pentru obținerea fondului alb de pui.
La spanac, blanșarea nu distruge vitaminele, dimpotrivă, timpul scurt și la temperatură oasă ajută la păstrarea lor și elimină nevoia unei preparări termice îndelungate în momentul sotării.
BLANȘÁ, blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.
Mi amor in farfurie. Reteta e fabuloasa am incercat sa mimez cum se face si mi-a iesit 60% dar tot merita incercat.
Plecand din perspectiva ciulamalei neaose, te cam pierzi pe drum. Dar…… (lungi puncte-puncte) dar, citind, si rascitind reteta, incercand sa pricepi („cum o fi maica p’acilea’? oltenii ar zice …”ce e cu chestiile astia?”, eu sunt moldoveanca. punct.) , te dezmeticesti. Si daca ai facut primul pas spre priceput…de aici incolo drumu-i mai scurt. Spre o reteta cu „finess”. De apret in farfurie m-am cat saturat. Votez: Vladimir.