În rețeta pe care o propun, am sa redau viață orezului cu lapte rămas în frigider și îl voi acompania cu fructe și arome tropicale.
De prea multe ori se întâmplă ca o mâncare care a fost savurată cu drag, să nu mai atingă așteptările și la a doua apariție în farfurie. Așa că, în loc de zâmbete si inimi deschise, mormăim pe sub mustăți. Cu această rețetă, voi încerca să schimb acest scenariu și să îi dau o nouă identitate unui preparat destul de întâlnit în orice casă.
Orezul folosit este rămas de o zi în urmă. Acestea sunt ingredientele pe care le-am folosit pentru a-l prepara: 250g orez arborio, 300ml apă, 100g zahăr, 500 ml lapte integral, o păstaie de vanilie și 2 ouă.
Orezul se fierbe în apă alături de semințele de vanilie pe care le-am îndepărtat cu ajutorul unui cuțit, iar când apa a scăzut se adaugă laptele, treptat, 200ml la început și, ori de câte ori acesta se reduce, se mai completează cu restul de lapte. Se amestecă constant pentru a nu se lipi, iar după aproximativ 25 de minute va fi gata. Dacă bobul nu este încă fiert, se mai adaugă puțină apă sau lapte.
La final, acesta trebuie să fie cremos, dar nu foarte lichid pentru că astfel nu se pot mânui sferele de orez. Când acesta ajunge la consistența potrivită, se stinge focul, iar cele două ouă se bat si se adaugă orezului. Datorită căldurii reziduale, acestea se vor găti fără a mai fi nevoie de flacără. După ce se amestecă totul, se mută într-o tavă pentru a se răci. Chiar dacă orezul este lipicios și există tentația de a înmuia mâna în apă pentru a forma biluțele de orez, nu o faceți! 
După formarea mingilor de orez, acestea se vor tăvăli fie prin faină, ouă, pesmet sau, chiar mai ușor, printr-un amestec de făină cu apă, două părți apă, o parte făină, iar mai apoi prin pesmet.
Rezultatele vor fi aproape identice, dar operațiunile necesare mai puține. Așadar, făina cu apă are un mic avantaj: timpul. După ce biluțele au fost „îmbrăcate”, se prăjesc în ulei și se întorc pentru a avea o culoare uniformă, cam 2-3 minute. Biluțele rămase neprăjite pot fi congelate și folosite cu altă ocazie.
O bună metodă pentru a îmbunătăți gustul, cât și pentru a prelungi viața unui aliment, este marinarea. Pentru desertul meu voi folosi 250ml apă, 100g zahăr, 1 ardei iute tăiat pe lungime și fără semințe, 3 boabe de cardamom, 1 lemongrass, câteva feliuțe de ghimbir, dar și păstaia de vanilie rămasă de la orez. Lemongrass-ul a fost pe alocuri zdrobit cu partea netăioasă a cuțitului pentru a elibera aroma sa puternică. Toate acestea le voi pune într-un vas mic pe care îl voi aduce la temperatura de fierbere, iar mai apoi se dă deoparte.
Între timp, voi curăța un ananas, pe care îl voi tăia în două pe lungime și voi scoate partea lemnoasă. O jumătate îl voi felia subțire în forma de semilună, iar din cealaltă jumătate voi tăia batonașe groase de 1-2 cm pe care le voi felia la fel de subțire, peste care voi turna siropul obținut anterior. 
Se lasă în bucătarie până s-a răcit, după care se pune în frigider unde se poate păstra 4-5 zile. Recomand consumul după minim câteva ore, timp în care aromele se vor fi îmbinat armonios.
Pentru piureul de mango, blendez pulpa de la un mango copt, împreună cu un vârf de linguriță de scorțișoară și doi stropi de lămâie până ce piureul este fin. La final îl pun la frigider. Am păstrat și câteva cubulețe de mango pentru a decora desertul. Dacă mango nu este copt și vrei să grăbești procesul de coacere, se poate ține într-o pungă de hârtie împreună cu o banană. Piureul rămas după ce s-a terminat desertul, se poate folosi în decurs de câteva zile pentru a fi transformat într-un delicios smoothie împreună cu banane, papaya, cocos sau alte fructe dulci.
Pentru frișca de cocos, voi pune cu o seară înainte o cutie de lapte de cocos la frigider. Este necesar ca aceasta să nu fie light. Înainte de a scoate cutia de lapte din frigider, se introduce la congelator bolul în care voi face frișca pentru 5 minute. Când scot cutia de lapte, o voi întoarce cu josu-n sus , o desfac și scurg toată apa și păstrez doar partea tare.
Zeama de cocos se poate folosi, de asemenea, în smoothie, curry, supe sau ca atare. Ce rămâne în conservă se transferă în bolul răcit și se amestecă cu mixerul 3 minute, după care se adaugă zahăr pudră după gust și se continuă mixarea pentru alte 2 minute sau până când se ajunge la consistența dorită. Având în vedere că orezul este relativ dulce, eu am adăugat doar 30 de g de zahăr pentru a nu acoperi gustul plăcut și răcoritor de cocos.
Pentru un plus de aromă, voi garnisi cu mentă proaspătă. Pentru plating jucați-vă după cum simțiți. Să vă meargă la suflet!
Text&Foto: Mihai Ioan
Mike the Chef
O idee buna. Eu constat ca de prea multe ori arunc mancare si ma straduiesc sa fac ceva in privinta asta.
Ma bucur mult ca iti place ideea. Primul pas este sa constientizam faptul ca se arunca mancare, mai departe tine de fiecare dintre noi sa ia masuri. Multumesc pentru feedback, o zi minunata iti doresc!
Ideea imi place, dar fara ideea de a refolosi orezul. Stop wasting, corect. Dar daca incerc sa fac un calcul al ingredientelo adaugate la reciclarea orezului…ma cam ia cu ameteala: lemongrass-ul nu-l iei la firicel, si nici pastaia de vanilie. Cardamom-ul e scump, si nu-l iei la boabe, ca pe paine. Si nici mango ori ananasul nu-s prune autohtone, dar nici alea nu-s abordabile in sezon (ma refer acum, primavara). Mai adaugam cocos si ghimbir si am ajuns la o socoteala…incarcata. Merita asta un orez in faza de „resapare”? Eu nu cred.
Dar ca idee din „fasa”, da. E un desert deosebit.
Mai astept retete.
ps: italienii au un desert, niste gogosele din orez de-o savoare fantastica (ingrediente simple: orez, lapte, vanilie, ou) .