Știți deja că în week-end am fost în București. Mă rog, mai puțin în București, mai mult la un conac din apropiere. Fain loc. Sunt tentat să vă povestesc despre el dar n-o s-o fac. În schimb, ca să-mi treacă mâncărimea din degete, o să vă povestesc despre locul în care am fost să ne vedem cu draga noastră Gabriela. E o pizzerie la ieșirea spre DN1, undeva pe o stradă ce face la stânga (prima la stânga de fapt) pe deasupra deja celebrului pasaj Băneasa. Se cheamă Capricciosa. Am mai mâncat o dată acolo dar nu m-a îndemnat nimic să scriu despre experiență. Faptul că mi-a plăcut mâncarea de fiecare dată mă determină să-mi petrec puțin timp în fața calculatorului pe tema asta.
Locul arată modest, n-o să vă mint. Am avut senzația că a fost construit pe măsură ce s-a căpătat la bani proprietarul. Sigur că asta nu-i o problemă, în fond, o mâncare bună poate da valoare lambriurilor de pe pereți. Iar mâncarea e foarte bună, lucru știut de multă lume (am presupus eu judecând după faptul că mesele erau ocupate mai toate și nicio masă nu rămânea liberă mai mult de cinci minute).� Ca să n-o mai lungesc, am mâncat paste. Făcute în casă. Eu am luat paste lungi (nu vreau să vă obosesc cu denumirile ‘talienești) cu șuncă și sos de mascarpone. Excelente, recunosc. Sos fin, paste fierte doar atât cât trebuie, gust grozav, simplu și la obiect, fără zorzoane inutile. Impresia mea e că folosesc ingrediente de calitate și un bucătar care cunoaște bine bucătăria italiană. Recomand din toată inima pastele lor și chiar și vițelul (am mâncat data trecută, preparat corect, suculent și condimentat cu măsură).
Ravioli
Pastele comandate de mine
Gabriela a comandat o pizza. Am mâncat eu jumătate din ea.
Pizza comandată de Gabriela a fost exact așa cum îmi place mie: blat subțire, crocant, încărcată cu bun simț, brânza de calitate, șunca decentă. Aproape la fel de bună ca aceea pe care o face prietenul meu Luca (Luca e veronez și face cea mai bună pizza pe care am mâncat-o eu în viața asta).
Servirea bună, spre plus nu spre minus, ospătari amabili și zâmbitori, atenți și…destui. Semn că patronul nu-i zgârcit când vine vorba de client. Nici n-ar trebui să fie, prețurile nu-s chiar mici (nota de plată pentru două porții de paste, două cafele și două sticle de apă a fost 99 de lei). Dacă ar fi să obiectez în legătură cu ceva, apoi aș obiecta la capitolul „mărimea porțiilor”. Sunt porții făcute după modelul italienesc, care presupune că mănânci patru-cinci feluri la o masă. Nu-i cazul la noi, care n-avem nici cultură, nici timp și nici buzunar pentru a ne încadra în model. La un calcul sumar, un meniu complet pentru o persoană, cu desert cu tot (au un frigider cu deserturi grozav) ar putea ajunge pe la 30-35 de Euro, poate mai mult. Prețuri de Roma/Londra/Paris.
Am fost și la baie. Model Ally McBeal, destul de curată, cam de nota opt. Închei aici povestea, cu speranța că v-am ajutat mai mult decât să vă încurc. Să fiți sănătoși.
dap, confirm si eu ce zici
am intrat din intamplare acolo
localul mi s-a parut de-am pulea
dar pizza e exceptionala :)
altceva nu am mancat acolo
de fiecare data cand ajung tot pizza comand :))
Locul pe care-l indici tu si locul din poza nu prea puşcă. M-ar bucura totuşi să aibă o „sucursală” şi pe Şoseaua Olteniţei, e prin zona mea ;)
Cristi, și pastele-s bune:-)
Jollyca, nu m-am uitat pe fațada clădirii, am pozat coperta meniului, dacă ei transmit semnale contradictorii, le transmit și eu :-).
Cind venim in vizita pe blogul asta, ne onoram gazda aparind intr-o tinuta frumoasa si curata. Ce neplacut cind cineva apare in chiloti! (referitor la exprimari imunde)
@Lili, vrei să-l cenzurezi pe Chinezu? :))
@Adi, cunosc „Capricciosa”, am mîncat de două-trei ori acolo. Mîncarea e OK spre foarte bună, dintre deserturi recomand para fiartă în vin roşu. Cam scump însă.
Lucia, am o supriză pentru tine, să te uiți mâine aici:-) (și da, cam scump) :-)
sugestie: data viitoare cand mananci acolo, incearca supa de fructe de mare (ma rog, nu e supa, ci un fel de bouillabaisse, bogata in pescarie, cu tot cu paine prajita cu usturoi si zeama densa si parfumata) sau filetto Capriciosa, care vine cu un morman de porcini si un strop de trufa, trase la tigaie. delicios, eu sunt addict! de deserturi nu mai vorbesc – au niste cannoli siciliani cu ricotta de te lingi pe degete. una dintre putinele crasme din Bucuresti unde se mananca la fel de bine de la deschiderea de acum vreo zece ani si pana azi.
cam mulț carbohidraț draghe..ai grija! totuș,apari la tembelizor..
sau ejti 2 secsi for your shirt și vrei să îndrepț asta?!? :))
nu mă stresa, că-s stresat eu destul. pe de altă parte, cine are încredere într-un bucătar slăbănog? (sigur că ar fi bine să pierd 10 kile pe undeva, dar pe unde, să nu le mai găsesc niciodată? )
:)) ia uite! era foate posibil sa ne intalnim acolo, ca noi ne-am oprit o fuga cu tot cu copil sa luam o pizza de la ei. de aia n-am stat, ca eram cu luca dupa noi si face scandal in carciumi, n-ar rabdare!
Nici nu ma asteptam sa nu-ti placa locul, mancarea e buna.
trebuie sa revii, mai au niste chestii cool in meniu.
PS: nu stiu de la ce e adresa aia, insa restaurantul e pe Ion Ionescu dela Brad.
Marius, oi mai merge, lambriurile pălesc în fața meniului:-)
Nu pot sa credddddddddd!!! Ai fost la Capricciosa? Adica la 2 blocuri distanta de unde stau eu?:))) Cu putin noroc, poate si dadeam nas in nas.
No vezi, viața nemiloasă…:-)))
Aaaa… si inca ceva. Nu stiu de ce scrie pe meniu Sos. Oltenitei (cum vad la tine in poza), ca restaurantul e pe Bulevardul Ion Ionescu de la Brad:) Am tinut sa fac aceasta precizare, ca sa nu existe dubii pentru cei interesati sa ia masa acolo.
Asta-i vina lor, Simona dragă :-) dar e bine că ai precizat.