Eu sunt ceea ce numesc un „copil de asfalt”; crescut în oraș, cu bunici în orașe mai mari decât cel în care locuiam eu. Totuși, pentru o scurtă perioadă de timp am avut ocazia câtorva veri petrecute la țară. Nici pe departe atâtea câte mi-aș fi dorit… De acolo mi-a rămas în cap „gâsca”, un fel de proto street food (în context, street = uliță), care constă într-o bucată de mămăligă rece umplută cu brânză și rotunjită, pe care o primeam „la mână” de la mătușa mea și o mâncam, alergând prin curte sau prin pădure. Ulterior, în adolescență, am aflat că acelei „gâşte” lumea îi spune bulz și că doar eu am rămas cu denumirea pe care mi-o aminteam din „nowherelandland”, județul Mureș. În timp, am auzit de multe versiuni de bulz și chiar m-am gândit la asocierea acestuia cu „arancina siciliana”, iar azi vă prezint varianta mea.
Partea cu mămăliga a fost cea mai simplă. Am folosit o mămăligă de ieri care a stat la frigider peste noapte.
Munca „mai serioasă” am depus-o pentru brânză. Am folosit caș proaspăt pe care l-am ras pe răzătoarea mică, l-am sărat și l-am frământat până s-a format un bulgăre compact de brânză.
Am lăsat bulgărele la frigider timp de o oră după care, l-am aplatizat, am mai adăugat sare, piper proaspăt măcinat, fulgi de chili și boia dulce după care am reluat frământatul până când am obținut o culoare omogenă.
După alte câteva minute la frigider, am început să rulez mici crochete de brânză pe care ulterior le-am învelit în mămăligă, formând astfel o sferă. Aici se termină procesul obținerii „gâștei”.
Pentru bulz, în funcție de regiunea folclorică, urmează coptul în cuptor sau friptul pe grătar; uneori chiar și prăjitul în baie de ulei. Eu am încins o lingură de ulei într-o tigaie de fontă și am rumenit exteriorul sferelor. Am savurat împreună cu o smântână acră și densă, amestecată cu mărar tocat, ulei presat la rece și condimente.
Bulz:
1kg mămăligă rece
300g caș proaspăt
9g (3%) sare (sau după gust)
1 linguriță de boia dulce
Fulgi de chili după gust
Piper proaspăt măcinat după gust
Cașul se rade și se frământă cu condimente. Se formează sfere de mămăligă umplute cu brânză și se rumenesc la tigaie.
Text&Foto: Vladimir Marian
Am mancat ceva asemanator la un restaurant de langa castelul Bran. Bun!
Eu le stiu sub denumirea de ‘ratuste’, de la bunicii mei care tot din judetul Mures sunt. Bunica le facea chiar si cioc si ochi sa semene cat mai bine :))
Arata foarte bine, voi incerca reteta! :)
La tara la bunicii mei (sat Tega, județul Buzău) i se spune cocoloș
Și o alta bunătate…cozonac: mămăligă rece, data cu sare și pusa pe plita. „Cozonac” care, impreuna cu laptele bătut prins în oala de lut, era o bunătate greu de egalat! Dulce gust al copilăriei..
Ce pofta mi-ai facut. Unse cu untura si puse in spuza. In carbuni incinsi. Mirosul ala de lemn ars pe mamaliga este de neegalat.
La mine la tara se numeste bulz, dar se face cu mamaliga calda, cu branza de burduf si se coace pe jar.
Bunicii mei erau din Moldova. Bulzul mancat in copilarie nu era nici copt, nici prajit; pur si simplu branza invelita in mamaliga, in forma ovala (strans in pumn) si purta denumirea de „urs/ursulet”