Mâncăruri din China Town, Singapore

Am ajuns de două ori în China Town, o dată pentru că nu mai fusesem niciodată și a doua oară pentru că eram în zonă și ne-a lovit foamea (Maxwell’s food court arăta curat și destul de luminos). În cele două întâlniri cu China Town am încercat mai multe mâncăruri tipice. E greu să separi în factori primi ghemul de mirosuri din Chinatown însă dacă te limitezi cumva la ghemul de mirosuri din propria farfurie (ori din bolul pe care-l ai în față), poți avea mai mult succes. E drept, mâncatul cu bețișoare te ajută la asta pentru că, dacă nu ești obișnuit cu ele, stai cam cu nasul în bol, să nu cumva să scapi bunătate de mâncare pe jos. Am trecut în China Town prin senzații culinare greu de descris. Totuși, de asta am venit până aici și, prin urmare, voi face un efort (mă alint, de fapt știu foarte bine ce am simțit și ce trebuie să spun despre asta).

Roasted duck. Adică o rață unsă cu toate alifiile (de fapt, doar cu untura proprie), coaptă într-un cuptor cât toate zilele. În restaurantele mari, rațele atârnate de niște „umerașe”, trec prin cuptor cu o viteză destul de mică pentru a fi coapte de la intrare până la ieșire. Bucătăriile mici, cum sunt cele din food courts, sunt dotate du cuptoare din oțel care seamănă cu niște butoaie, înalte cât un stat de om. În ele se pun rațele și se lasă acolo până arată ca și cum ar fi de caramel. O rață costă cam 25 de dolari (poți negocia dacă te ține) singaporezi, adică aproximativ 12 euro. Destul de ieftin, pentru o rață coaptă. Știu sigur că la piața Mihai Viteazu din Cluj, rața crudă și congelată e peste 10 euro.

Legume la wok. Prietenii noștri de la Wok’NRoll știu deja cum se obțin. Culorile se păstrează fantastic de bine și gusturile se dezvoltă armonios în prezența sosului de soia. Varza chinezească, spanacul de apă și fasolea verde sunt foarte des întâlnite, mai peste tot. Sunt ținute două-trei minute în wok-urile încinse, sunt stropite cu sos de soia ori sos de stridii apoi sunt puse în tipsii mari în care rămân calde multă vreme. Un lucru interesant: fasolea verde a fost condimentată cu niște pești mici-mici, cât o unghie, uscați ori fripți în ulei încins. Fiecare porție de fasole verde a primit o lingură de pești din aceștia, suficient de mult încât să-ți deruteze simțurile (serios acum, cine se așteaptă ca fasolea să aibă gust de pește?).

N-am mai mâncat pui atât de fraged ca aici. Sincer. Nici măcar când îl fac eu, copt ore în șir, nu-i chiar atât de fraged. Ei țin puiul (nu toți și nu tot puiul) în albuș bătut, îl tăvălesc prin alune mărunțite ori pesmet și îl cufundă în ulei încins la temperaturi foarte mari. Poate n-o fi cel mai sănătos lucru din lume dar cu siguranță puiul e fraged și are gust de pui.

Rața coaptă ori puiul copt, cu crustă, sau porcul (chinezii au în ofertă porc gras, organe ori intestine de porc) vin cu diverse sosuri, mai dulci, mai picante, mai dulci-picante și foarte aromate. Folosesc mult anason dar nu prea mult, amestecuri de rădăcini și semințe (celebrul five spice, de exemplu) și aromează foarte mult mâncarea folosindu-se de ingrediente la care noi nu ne-am gândi în mod normal, cum sunt micii pești despre care vă vorbeam mai sus.

Puiul cu sos de piper negru pe care l-am mâncat în China Town a fost cu adevărat senzațional. Sosul, cremos, dens și foarte aromat fără a fi extrem de picant, m-a vrăjit. Am întrebat de rețetă. Chinezul care gătea în bucătărioara de la care am cumpărat mâncarea, cu un satâr în mână și cu un râs larg, până la urechi, mi-a spus doar atât: original recipe sir. Pot presupune că avea în el sos de stridii ori de pește, ceva asemăntor cu sosul de prune ori poate chiar sos de prune acre, mult piper și, desigur, sos de soia.

Am încercat și un alt fel de pui. Pui fiert în aburi cu sos de soia subțire. Foarte moale, pufos parcă. Peste el, multă ceapă verde tocată și coriandru proaspăt. Arată ca și cum ar fi fript sau copt, nu e, culoarea i se trage de la sosul de soia cu care a fost stropit mereu în timp ce stătea la saună.

Supa de organe de organe de porc pe care și-a luat-o Răzvan conținea pe lângă o bucată de porc fript și făcut bucăți, o bucată de ureche, oarece rât, rinichi și plămâni în felii subțiri, burtă de porc și tăieței groși (aici poți opta pentru mai multe tipuri de tăieței). Au mai fost în supă destul de mult sos de soia light, coriandru (îl folosesc din belșug iar asta nu mă supără) și cozi de deapă verde. Și o linguriță de ceapă friptă, foarte gustoasă.

Cum spuneam, mâncatul cu bețele te apropie de…mâncare. Jenant? Posibil, dar aici toată lumea face așa ori în feluri mult mai puțin grațioase.

Răzvan mă provoacă mereu să mănânc lucruri. Aseară mi-am depășit câteva limite, dar despre asta, într-o postare viitoare. Să fiți sănătoși.