Aproape că am uitat că am fost în vacanță. Ultimele săptămâni au fost un vârtej. Încă nu-i gata. Totuși, mai scot capul spre lumină și mă agăț de amintiri cu apă limpede, plajă, măslini și smochini. Între ele, pitta, o pâine necrescută, folosită la învelirea cărnăriei și a celorlalte ingrediente care compun gyros pitta, fast-food-ul grecesc. Cercetând puțin am aflat că o pâine asemănătoare se făcea și-n unele sate din Ardeal în zilele în care se termina pâinea adevărată (nu mergeai la cuptor cu pâine când aveai tu chef și dacă rămâneai o zi-două fără pâine, lipiile fripte pe lespede erau o soluție), sub numele de „lipie”. Iată cum am făcut eu:
Am măsurat patru căni de făină albă. Am pus la înmuiat 10 grame de drojdie crudă într-o cană cu apă călduță cu o linguriță de zahăr. În altă cană de apă călduță am dizolvat o linguriță de sare. Am pus toate astea în același vas, mai întâi amestecând făina cu drojdia apoi adăugând apa cu sare. Am adăugat trei linguri de ulei de măsline extravirgin și am început să frământ.
Am frământat cam 6 minute. A ieșit un alat simplu, ca de pâine, ca de pizza. Ca de lipie. V-am spus eu, lumea asta-i un sat mai mare, știm cu toții aceleași lucruri într-o formă sau alta.
Am lăsat aluatul să dospească 35-40 de minute.
L-am mai frământat cinci minute apoi l-am împărțit în opt bile ceva mai mari decât un ou mare.
Am întins aluatul în foi rotunde, cît o farfurie medie și groase de jumătate de centimetru.
Pe unele le-am copt în tigaie, pe altele-n cuptor, într-o tavă unsă cu puțin ulei (am uns și tigaia după fiecare pitta, ca la clătite). Diferențele au fost nesemnificative.
Pentru ca pitta să nu se întărească, trebuie acoperită cât e caldă și pusă la răcoare. Poate fi mâncată rece ori caldă (se încălzește repede pe plită, în tigaie or în cuptor) pe post de pâine.
Asta-i tot. Să fiți sănătoși.
ne facea bunica in vacante :)
mie dor de lipie cu lecso rece (salata) :P
de abia am venit de la lunch (inca imi sta stomacul intr-o parte) si mai luat cu pofte si foame…ce ma fac?!
lol…. ildi..ce este lecso?
mama ne-a facut de mici turte pe plita – asa se numesc in moldova – si eu una sunt innebunita dupa ele, le-as manca si goale cat is fierbinti si crocante…
dush, suntem doi:)
împunsăturile celea cu furculiţa când le faci? când ai întins aluatul sau când e deja în tigaie? ori…? şi dacă nu le faci, se umflă, lăsând un spaţiu mare la mijloc, care-ar putea fi umplut, oare?
Catherine, înainte de cocere. Daca nu intepi si ai 270 de grade in cuptor fac ” buzunar”, altfel se umfla doar putin:)
mulţam. phiii, să vezi ce experimente fac… :)
da, adi, asa e, in unele sate din ardeal se fac. bunica mea facea placinte pe tigaie, le facea si din aluat nedospit, cu umplutura de cartof, branza, ceapa sau bostan, din aluatul ramas, facea pită. doar ca placintele au mod anume de a le impaturi.
Strabunica facea niste placinte de toata frumusetea si bunatatea. Putina lume mai stie sa le faca la fel.Erau ceva fenomenal,mai crete decat un pui de shar pei. Umplutura era de obici branza usturoaie de oaie,vara, era amestecata si cu „code de ceapa” si marar proaspat, la zile mari mai prindeai si cu cartofi sau ceapa calita,iar daca erai cuminte si harnic erau si cu silvoita.
Din aluatul de placinte intins foarte subtire ne facea si „cipsuri” prajite directa pe plita sobei.
Mama desi a vazut toata viata ei cum facea strabunica placintele tot nu stie sa le increteasca.Pana la urma era o adevarata arta incretitul placintelor.
@anamaria
http://en.wikipedia.org/wiki/Lecs%C3%B3
nam gasit decat in engleza, dar pe scurt e un ghiveci cu multaaa ceapa si si mai mulltttiii ardei, rosii; e specific Ungariei, dar in Salaj gasesti cam peste tot.
iar lecso rece sunt aceleasi ingrediente, doar ca le lasi crude si iese un fel de salata, fiind rece poti pune si castraveti.
dar neaparat ceapa de Pericei (bunica mea e din Pericei) :D
Oare pita asta am macat-o eu, intr-un restaurant grecesc, frecata cu usturoi?
canile de apa si de faina erau ca dimensiuni la fel?
era aceeași cană:)
Multumesc, mi-au iesit grozave!
Eram sigura ca aici voi gasi painicile copilariei mele. Am tot cautat si nu am gasit decat lipii grecesti, turcesti, libaneze … Am fost foarte dezamagita si revoltata, de altfel, in special pe mine. Ma gandeam … stau si ma documentez nebuneste, caut retete de tot soiul de lipii, painici, focaccia, piadine, gozleme etc … si am uitat definitiv de lipiile bunicii mele, acele painici care erau nespus de bune. De ce alergam dupa lipile altora cand avem si noi lipiile noastre? Bunica mea spunea ca, in tineretile ei, lipiile acelea erau mancarea saracului. Imi amintesc perfect cuvintele ei si ma gandesc ca acea „mancare a saracului”a devenit o mare fitza in zilele noastre. Pana si cele mai sofisticate restaurante au in meniu ceva de genul acesta, insa sub denumiri celebre!…Nimeni nu-si mai aminteste, sau poate ca e rusinos sa isi aminteasca de painicile romanesti facute din aceleasi ingredinte ca surorile lor celebre : faina, apa drojdie si sare … Probabil ca este mai la moda sa spunem ca am mancat lipii libaneze … nu? Si cum ar arata meniul unui restaurant cu „Lipii romänesti din partea casei” ? Neeeeeeeee … s-ar face patronul de rusine … Lipii libaneze … este „cool” nu? Am perseverat insa in cautari, gandindu-ma ca trebuie sa fie si persoane care sa-si aminteasca de acele lipii de demult… Si mi-a venit o idee geniala … Adrian Hadean – eram sigura ca aici gasesc painicile acelea miunate! Si-mi pare rau ca este foarte tarziu, ca asa mi-a venit un chef de facut niste painici … de alea facute din saracie, cum facea romanul pe vremuri!
Multumesc pentru reteta Adrian! Mai rascoleste prin amintirile culinare ale romanului, ca sigur mai gasesti tu ceva retete aruncate la gunoi! Avem atatea retete traditionale gustoase si alergam ca nebunii dupa mancaruri cu nume sofisticate, al carui gust nu ne satisface sub nici o forma, insa le consumam pentru ca asa e la moda!
Nu stiu ce am facut gresit, insa mi-a iesit un aluat foarte lipicios, care ramanea pe maini. In niciun caz nu as fi putut sa fac o bila din el – exact cum ai incerca sa modelezi un cocolos de aer :)
Am incercat sa adaug faina si nu a functionat….
As vrea totusi sa fac si eu lipiile astea, poate ma ajuti cu un sfat :D
Super pitutele. Mi-au iesit perfect! Multumesc pentru reteta.De astea sunt sigura ca nu au E-uri, salutari de la Sibiu!
Iti multumesc, Adi! Pitutele sunt o nebunie…Ar fi trebuit sa fac din start o cantitate mai mare, pentru ca s-au mancat…..”ca painea calda”, evident!!