PUB
Mărul e în viața mea de când mă știu. Îl mâncam dat prin răzătoare și amestecat cu biscuiți Oaș când eram mic, în aceeași formulă dar amestecat cu cacao și un pic de miere după ce am mai crescut (îmi pregăteam singur amestecul ăsta), îl furam (eh, asta-i treaba, mărului i-a fost sortit să se însoțească ocazional cu păcatul) de prin livezi, îl puneam în vârful unei țepușe de alun și-l zvârleam peste vale, pe casa unui sătean din Firiza, doar pentru că era acoperită cu tablă și pentru că suna bine și pentru că merele de oțet, mici și pietroase, zburau atât de frumos și de departe cu atât de puțin efort!
Să vă spun despre mărul perfect și roșu pe care-l punea bunica pe colțul sobei și pe care-l primeam după ce se cocea în sucul lui și umplea căsuța cea mică de miros bun? Să vă spun de „poamele” pe care le înșira bunicul pe o ață și le usca apoi deasupra sobei, umplând căsuța cea mică de miros bun? Nu vă spun, pentru că lucrurile astea-s acum doar amintiri. Bunica nu mai e, bunicul e prea bătrân. Și, apropo de amintiri, am crescut în Baia Mare. Cred că nu-i băimărean să nu-și amintească sucul de mere făcut din mere crescute-n merii din jurul Băii Mari. Faine vremuri. Și apropo de celeași amintiri, de fiecare dată când zbor cu Lufthansa ori Austrian (cam același lucru mai nou) cer suc de mere. Pe care-l sorb încet și-mi amintesc de sucul de mere din copilărie. Ciudat, pe nicio altă linie nu cer suc de mere. Nu mă întrebați de ce.
Din fericire, nu trebuie să-mi petrec viața cu capu-n nori pentru un suc de mere bun. Și când spun „bun” spun gustos, fără conservanți și cu termen de valabilitate redus. Asta pentru că există sucul de mere Granini, făcut 100%din mere, fără conservanți, fără arome artificiale. Pot intra-n contact cu amintirile mele de câte ori vreau. Sigur, pot și fără suc, dar așa-i mai plăcut, măcar pentru o parte dintre amintiri.
Care-i treaba cu pledoaria mea pentru măr și pentru sucul de mere? Particip la una dintre cele mai simpatice campanii care mi s-au propus în ultima vreme, Fructul blogosferei, care pregătește Ziua Națională a Fructelor, un eveniment prin care Granini încearcă să ne amintească să mâncăm mai multe fructe (un fruct pe zi ar fi bine, serios). Fructul blogosferei e un concurs între mine, Simona Tache, Adrian Ciubotaru și Cabral. Fiecare dintre noi și-a ales un fruct. Fiecare fruct vrea să obțină cât mai multe voturi (de aici și widget-urile pe care le poartă blogurile noastre). Fructul câștigător va fi desemnat Fructul blogosferei. Știți ce înseamnă asta? Că dacă Fructul blogosferei va fi mărul, suntem destul de tari și că o să pot lua pe cineva dintre voi la petrecerea Granini care va marca Ziua Națională a Fructelor. Dacă nu…ei bine, deocamdată nu vreau să mă gândesc la asta. N-o să mai lungesc postarea asta, voi reveni cu altele despre mere, cât de dragi mi-s și de ce. Deocamdată vă rog să votați mărul cu un click pe widget-ul de pe blogul meu (dacă nu a apărut încă, apare el azi). Și nu uitați, până și Ana are mere.
si la noi au aparut diverse cutii cu suc de mere 100% romanesc…d’astea la 3-5 litri in sistem bag-box…care nu permite aerului sa intre…nu mai stiu pe care din ele le-am gustat…caci deja vad ca sunt 3-4 producatori, dar am fost uimita…aduceau atat de bine a sucul proaspat stors adus de tata de la fagaras toamna…
imi punea mama in mere cele mai bune dulceţuri, peltele, miere, scortisoara inainte sa le bage la aragaz. niciunul nu era la fel de bun ca marul simplu scos de bunica din cuptorul sobei si mancat acolo in varful patului (unde nu aveam voie). La fel si cartoful copt in cuptorul sobei aceleiasi bunici, daca urmeaza si ziua legumelor sau a bunicilor :P
nu-i vorba, ca-i si bun, da’ marul mi se pare cel mai incarcat de simboluri si cel mai frumos fruct. faina alegere, adi!
cat despre concurs si votare… mi-i si mila de ceilalti, ca n-au nicio sansa, bietii…
Dragă Adi, poţi să te superi pe mine, dar eu mă declar deschis un fan al produselor naturale obţinute în casă. E vremea socatei şi a limonatei de petale de salcâm, pe care o poate face orice începător într-ale gătitului. Nu recomand nimănui să bea din Tetrapack şi nici să cumpere din Supermarket. La vremea asta un kilogram de mere costă 3 lei şi din el cu un storcător performant obţii cam 600 de mililitri de suc original. Aceeaşi cantitate ambalată e mult mai scumpă, iar eurile cu siguranţă sunt prezente, indiferent ce scrie pe pe gard.
Iar în ceea ce priveşte mărul, sunt un fan al lui, ar trebui copii româniei bătuţi la fund să mănânce măcar câte unul pe zi. Asta cu condiţia să aibe mama şi tata bani pentru asta. Te felicit că te lansezi în campanii generoase, dar eu unul rămân rezervat. Cu respect Uica Mihai.
Uică, n-aș putea să ma supăr nici de am avea păreri diferite despre orice:)
Eu n-am avut noroc de bunici la tara si mi-a scapat faza cu aruncatul marului (as fi fost mare fan) dar imi amintesc ca mancam la Breaza, la prieteni, niste ionatane dupa care si acum suspin – mici, cu carnea usor verzulie, crocante, zemoase si cu un parfum de-ti exploda in gura! Un mar bun bate orice fruct, pentru mine. Azi am luat o placinta cu mere de la o cofetarie buna dar mare mi-a fost dezamagirea ca n-avea suficienta scortioara, nu era de loc acrisoara si a fost mare pacat…. Reteta ta e dementiala si ai votul meu cu toata inima! :)
Eu n-am crescut in Baia Mare, sunt moldoveanca get-beget, din Focsani, da-mi place sucul de mere de mor, la fel ca si tie. Si uite ca mi-ai trezit nostalgii cu Lufthansa, cu sucul de mere baut in avion, dar si cu cel de care nu ma mai saturam la micul dejun mancat intr-un hotel din Dusseldorf.
Ei bine, trebuie sa fim si nationalisti si sa recunostem ca macar mere stim sa facem, nu?:))) Dar, cele mai bune mere pe care le-am mancat vreodata, nu stun acelea galbene carora parca le plesnesc pistruii de sanatate si nici alea rosii a caror coaja iti pune, de cele mai multe ori, dantura la incercare, ci cele cazute pe jos, langa pomul roditor care pierde din incarcatura, din cauza greutatii. Merele alea pe care tataie le facea tuica sau din care taia cu briceagul de le punea pe acoperisul de tabla la uscat.
In amintirea acelor vremuri, sper sa ma descurc sa votez marul pe widget-ul (sper sa aflu si ce-i ala) de pe blogul tau.
Adi, am incercat sa votez dar widget-ul tau nu reactioneaza. Daca a mers la altii poate am eu oarece probleme (desi n-am probleme sa accesez celelalte bannere de pe pagina ta).
Anca, e defect, se repară:)
Hai strugurii, hai marul, hai portocala, hai fructele, in general, da’ mai ales strugurii!:D
Nu va repeziti insa sa votati, ca s-au defectat widget-urile. Se repara curand, rabdare!:)
wow, sucul ala de mere la 0,25 de atunci..
Simona, numa’ să dea drumu’ la widget, să vezi ce salată de fructe facem.)
Cititor fidel (te citesc zilnic) ,au mai ramas putine bloguri in ,,favorites”………te numeri printre ei…cu siguranta….:))))))imi place foarte cum scrii , dar mai ales CE faci….totul este delicios ……..pentru ca sunt un norocos cu mama si cu soacra doua bucatarese MINUNATE ..dedicat mancarii gatite100%….acasa,te felicit si iti doresc mult succes in continuare DAR …,,poţi să te superi pe mine, dar eu mă declar deschis un fan al produselor naturale obţinute în casă”(l-am parafrazat pe uica mihai,sper sa nu se supere..tare)NATURAL 100%……………………….IN VISELE CELOR DE LA TXXXXXX,sau GXXXXXX……un suc de portocale facut din portocale proaspte este amar dupa aprox.30minute(am fost barman intr-o tara cu clima mediteraneana,nu dam nume ,4 ani).Povesti cu ,,fara conservanti”,totul natural…pentru falsii fani,,alimentatie sanatoasa”……Traiasca Glutamatul de sodiu – E 621…….Mult succes in continuare,esti meserias….
oliver, mulțumesc:). e dreptul tău să fii sceptic. eu merg pe prezumția de nevinovăție (fără a fi naiv). dacă oamenii afirmă public faptul că nu pun conservanți, o să-i cred, până-n momentul în care-mi demonstrează cineva contrariul. în fond, e reputația lor în joc:).
Ha,ha, păi cu mărul l-a păcălit şi Eva pe Adam, aşa că, fetelor, votaţi mărul !
Serus, Adi, foarte frumoasa depanarea amintirilor din copilarie :). Si eu sunt baimareanca, la fel ca tine si „te citesc” de mai bine de un an, dar am tot amanat sa-ti las un comment… Imi place tare mult stilul tau de-a scrie si cred ca e buna ideea ta de-a incropi o carte cu toate postarile, retetele si comentariile de pe blog – asta ca sa ramana ceva si urmasilor, ca sa aiba si ei ce povesti :d. Iar apropo de mere, nu uit niciodata sucul din merele de la livada Dura, facut de cei de la Scipomar, parca Goldfruct ii zicea… mai sti? o zi cat mai faina iti doresc :) P.S. iar Tito este adorabil de frumos!!!
mda… ce bine ar fi sa cumperi suc NATURAL de la magazin supermarket sau ce-o fi, ambalat in cutie de carton, de ala care poate sa stea si cu lunile pe rafturi si n-are nici pe dr*cu.. fara coloranti, conservanti, zahar adaugat si altele de care multi incercam cat de cat sa ne ferim.
dar sa nu ne ascundem dupa deget! sa povestesti despre beneficiile reale ale fructului natural si in acelasi timp sa vorbesti de un suc asa-zis natural din ala preamblat la cutie sau sticla e chiar exagerat. a 2a forma de prezentare enumerata o fi buna la gust, frumos mirositoare, accesibila, cu aspect general agreabil, dar n-are treaba cu sanatatea sau naturalul!
vreti suc de mere in loc sa mestecati fructele? faceti-va in casa! ala e singurul suc natural de mere pe care il puteti bea.
eu sunt dezamagita de post, de reclama care e exact ca cele de la TV ce vor sa te spele pe creier/manipuleze fara sa aibe neaparat vreo legatura cu realitatea – si vad ca la multi cititori de-ai tai a functionat strategia din pacate. si spun lucrurile astea in pofia oricaror (bune) intentii ale detinatorului blogului sau ale companiei producatoare.
problema e ca tu Adi ai credibilitate, pentru ca intr-adevar scrii bine despre mancare si orice altceva, si ai carisma care poate fi perceputa si prin blog! oamenii te plac si au incredere in tine. ar fi frumos din partea ta sa ii indemni numai la bine.
nah ca m-a luat valul… stop si sanatate!
Adriana, sucul despre care vorbim e pasteurizat. Fiind ambalat, nu are contact cu aerul, deci rezistă o vreme. Duă ce-l deschizi, în 3 zile nu mai e bun de băut, chiar dacă-l ții la rece. Asta pentru că nu are conservanți. Cât despre făcutul acasă, de acord. Câți dintre noi au livezi de pomi fructiferi neatinse de insecticide, fungicide, îngrășăminte artificiale? Câți dintre noi pot controla sursa merelor pe care le cumpărăm din piață? Eu n-am nici livadă nici putere de control. Mi-am propus în schimb să nu promovez produse pe care eu nu le-aș cumpăra și nu le-aș folosi. Până acum mi-a ieșit.
Nu mi-am propus niciodată să învăț pe cineva să viseze ori să trăiascĂ intr-o lume imaginară, cel mult să se descurce cât mai bine cu ce oferă lumea reală în care trăim.
haha, DA, Renata, Goldfruct de la Scipomar. Era cel mai bun suc de mere din lume.
NU sunt foarte mare fan mere, dar pentru tine cu bucurie o sa mananc cateva, mai ales ca sunt fffff sanatoase.
Sa stii ca si eu sunt pentru mere. Sunt singurele fructe (hai, poate si ciresele) care au un gust mai bun atunci cand sunt furate. Cand eram mic imi placeau la nebunie merele de vara furate inainte sa se coaca. Gustul acrisor si textura zemoasa erau ideale atunci cand mergeam la scaldat in un rau din apropiere.
In plus, in fata casei aveam vreo 12 meri plantati de bunicul meu. Acum au mai ramas cam 6, unii s-au uscat, altii stateau in calea modernizarii. Cred ca erau cele mai frumoase jucarii posibile, unde am invatat cum sa pilotez un avion sau sa fiu un luptator in trupele de elita. Ai voturile mele (am vazut ca merge sa votez in fiecare zi fara sa imi zica nimic).
Mulțam, Dragoș.nu știu cum funcționează widget-ul, mie-mi spune că pot vota o singură dată chiar și când cer rezultatele. Mi le arată rareori. E de la ei.
ador merele de vara, cand inca sunt verzi, necoapte. ne adunam in jur de 10 prunci si mergeam in livada la furat, cata adrenalina!!!:))
bunica avea horn cu gauri si punea merele acolo, numai ca dispareau repede:))
–
bun marul si cred ca e si cel mai accesibil pe la noi;), plus ca e prezent pe toata perioada anului:D
–
bafta!
Doua zile trec fara sa votez si eu si deja ne-au intrecut. Pai ce facem baieti?
Cred ca trebuie sa sabotam putin grapefruit-ul. Pana atunci, nu va lasati. Marul nu v-a dezamagit cand erati mici. Acum nu-l dezamagiti nici voi, cat e mic si el :)
A cui e domle grefa aia de se lateste in fiecare zi? Patrioti mai suntem…avem si noi un mar si nu ne tinem de el!:)))