Poveste pentru copiii cuminți care se spală pe dinți

Paul are cinci ani și mai mulți dinți. Pe care o să-i tot schimbe în curând, cu unii mai mari și mai puternici. David nu are niciun dinte dar încă nici nu are nevoie de ei, el are abia două luni. Maya are trei ani și jumătate și nu e mică, e mijlocie, după cum am fost informat din surse de încredere. Povestea asta e pentru ei dar și pentru alți mititei.

Bujorel e un băiețel (noi nu vorbim cu diminutive, știm că-l cheamă Bujor și că e băiat, dar așa-i spune bunica lui și nu putem să ne punem rău cu bunicile, chiar dacă uneori ele mai vorbesc cu diminutive) cu părul portocaliu și creț-creț, cu ochi căprui și câțiva pistrui. Are năsucul (of, diminutivele astea) cu vârful ridicat spre părul de pe frunte și un pic prea multă energie, cel puțin pentru bunica lui, care-i de acum la a treia sau a patra tinerețe și nu mai poate să alerge o sută de metri în șase secunde, cum făcea în prima  tinerețe. Dar nu bunica e eroul principal al poveștii mele ci Bujorel. Lui îi place să meargă cu bicicleta dar și mai mult îi plac dulciurile. Bomboanele gumate, ciocolata cu lapte sau cu fulgi din orez, cireșele confiate, acadelele, înghețata pe băț sau în cornet, batoanele din lapte, cornurile cu ciocolată sau cremă de vanilie, tartele cu fructe, prăjitura cu glazură de ciocolată, pișcoturile, napolitanele umplute cu cremă de fistic. Poate de asta are atât de multă energie. Sigur că nu primește din toate, de fapt nu mănâncă prea multe dulciuri pentru că și părinții și bunicii știu că deși au gust bun, nu-i sănătos să le mănânci prea des. Sau prea mult. Poți să te îngrași din cauza lor. Sau poți să te alegi cu dureri de dinți. Știți de unde vin durerile de dinți? Vă spun eu: din noapte. Noaptea se lipește pe dinți. Mai ales dacă dinții sunt deja lipicioși de la dulciuri sau de la alte lucruri pe care le mănânci. Mai întâi se lipește puțină noapte, că-i vicleană și nu vrea să ne dăm seama. Se lipește doar un punct mic-mic de abia-l vezi. Apoi vine ziua, tu-ți vezi liniștit de bicicleta ta sau de puzzle-ul tău sau de ce mai faci tu peste zi. Precis mănânci, doar toți mâncăm. Și mai pui un pic de lipici pentru noapte pe dinți. Și uite așa, într-o săptămână sau două, s-a lipit destulă noapte pe dinții tăi încât să se vadă cu ochiul liber…un punct negru ca …noaptea. După încă o săptămână sau două, noaptea de pe dinți crește tot mai mare și mai flămândă. Și începe să mănânce dintele care, între noi fie vorba, s-ar putea să fie destul de gustos, cu atâta lipici pe el. Ei, da! Și dacă noaptea-ți mănâncă din dinte, să nu te miri că te doare, nu-nu. Și dacă vrei să știi ce-i de făcut, uită-te la Bujorel, care n-are pic de noapte pe dinți. Pentru că în fiecare seară, înainte de culcare, pune pastă de dinți pe periuța cu coadă albastră și spală bine-bine tot lipiciul de noapte care s-a adunat acolo peste zi. Își îmbracă dinții într-o pijama cu miros de mentă și se pune la culcare. Iar dimineața, ca să fie sigur că toate-s bune, spală noaptea de pe dinți (că tot se prinde un pic, oricât de bine te-ai spăla seara). Așadar, copii cuminți, spălați noaptea de pe dinți în fiecare dimineață și lipiciul de noapte în fiecare seară, înainte de culcare. O să fiți mai liniștiți fără dureri de dinți. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Bujorel.