Dacă pui o bucată de unt proaspăt într-o tigaie și lași tigaia o vreme la marginea unei plite nu foarte încinse, untul se va topi și se va separa, iar apa se va evapora, dacă-i dai destul timp. Dacă lași untul topit într-un vas, componentele sale se vor așeza în funcție de densitate. La suprafață vor apărea resturi ușor de luat cu o spumieră, un strat gros de grăsime va ocupa partea din mijloc a vasului, iar părțile solide din lapte vor ocupa fundul vasului. Grăsimea poate fi turnată în borcane mai mici ori mai mari, unde se va solidifica și va aștepta să fie folosită la sotat, la fript diverse lucruri, la unele sosuri. Untul pregătit astfel se arde mai greu și e suportat bine și de către oamenii cu intoleranță la lactoză. Întrucât sunt un adept al limpezimii, mă străduiesc să limpezesc lucrurile de câte ori e nevoie, pe de o parte pentru că situațiile limpezite se transformă în relații durabile (adică ard mai greu), pe de altă parte pentru că odată limpezite, sunt digerate mai ușor de către cei cu diverse intoleranțe, unele provenite din educație, altele din lipsa ei, dar fără legătură cu fiziologia.
Ce crezi tu despre mine contează prea puțin, tot mai puțin. Contează în schimb tot mai mult ce știu eu despre mine. Dacă îți dau din timpul meu pentru a explica un lucru pe care tocmai l-am făcut, nu o fac ca să mă justific sau pentru a apăra ceva ce oricum nu-i al meu. De fapt, nu timp îți dau, ci experiență, una prin care am trecut deja și de care poți profita dacă dorești. Sigur că nu vin cu experiența aceasta la tine acasă, nepoftit, nu fac altceva decât să o expun într-un loc prin care ai ales să treci (pe site-ul meu, pe pagina mea de Facebook, pe Instagram sau Twitter). Nu-ți cer să înțelegi ce fac, nu-ți cer să fii binevoitor, nu-ți mai cer nici măcar să fii civilizat, mă mulțumesc doar să limpezesc lucrurile și să procedez ca în cazul untului, aruncând impuritățile și renunțând la balast. Acum, că am definit condițiile (limpede, sper eu), să trecem la subiect(e):
După cum scrie și pe pagina asta pe care n-o citește nimeni, rețetele de pe blogul meu sunt pentru aceia (mulți, foarte mulți) care abia se împrietenesc cu bucătăria lor de acasă, care gătesc pentru ei și pentru familie. Blogul este și va rămâne simplu în toate aspectele sale, gata să te ajute cu o idee. Ca să poți găti ce gătești aici nu ai nevoie de talent sau multă practică, poate doar de puțin simț practic și un strop de inteligență. Rareori vei găsi rețete care conțin ingrediente greu de găsit ori care să presupună utilizarea unor ustensile sau echipamente care nu-s la îndemâna utilizatorului casnic. Rareori vei găsi rețete de la care să nu te poți abate, pentru că acasă nu ai nevoie de asta. Da, dacă vrei să obții rezultatul meu, trebuie să respecți indicațiile mele, dar asta nu înseamnă că altfel e greșit (altfel ar putea fi chiar mai bine, de multe ori, dacă admitem că atunci când mănânci, gustul tău e cel care contează cel mai mult). Așadar, nu mai cheltui energie scriindu-mi că rețetele mele nu-s de Masterchef, fii convins că știu asta deja și că nu voi schimba strategia de dragul părerii tale. Rigorile Masterchef sunt pentru cei care vor să câștige 50.000 de euro și recunoașterea publică, nu-s pentru blogul meu, care a existat înainte de Masterchef și va exista și după, la fel de lipsit de sofisticare. Cei care vor rețete de restaurant cu stea Michelin trebuie să se descurce cu alte surse, cei care vor să devină bucătari profesioniști trebuie să studieze pe cont propriu. Sunt convins că ne va fi mai bine tuturor. De când am învățat că nu poți mulțumi pe toată lumea (și a trecut ceva timp de atunci) și că sofisticarea unora e mult prea banală pentru alții, am adoptat atitudinea „ia-mă așa cum sunt sau dă-mi pace”. E mult mai bine.
În bucătărie e loc pentru orice și pentru oricine, iar sintagma „nu se face așa”, cu variațiunea „doar așa se face”, ar fi bine să aibă alături niște argumente de ordin tehnic, cum e cazul patiseriei sau al unor procedee care permit un număr limitat de abordări, limitele fiind date de legile fizice/chimice care guvernează planeta pe care ne desfășurăm activitatea. Constat (prea des) că mulți (încă prea mulți) dintre oamenii cu care interacționez se plasează singuri în prizonierat, în închisoarea lui „nu se face așa”. Constat, de exemplu, că de câte ori postez o rețetă cu paste (sau pizza, egal), românii, mulți dintre ei trăitori în Italia, se transformă bursc în experți în bucătăria italiană și apărători ai gastronomiei peninsulare, mai radicali (dacă-i posibil) decât italienii sadea, uitând la fel de brusc câtă vegeta pun în sosurile de paste (oh, Doamne, câtă am găsit eu prin bucătării italienești cu pretenții mai mici ori mai mari, de la noi sau chiar din Italia). Nu vorbesc aici de faptul că pizza și pastele au depășit demult granițele Italiei, la fel cum fish&chips au depășit granițele Regatului Unit, la fel cum burgerii au părăsit demult Statele Unite, la fel cum cartofii prăjiți nu mai sunt demult doar gustarea preferată a belgienilor, fără ca toate astea să împiedice interpretările locale sau pe cele personale.
Să te pretinzi expert presupune să fi experimentat aproape tot ce e de experimentat în legătură cu subiectul pe care pretinzi că-l cunoști, să fii înțelept și experimentat presupune să nu trăiești cu frici inutile (să știi, de exemplu, că 3 grame de zahăr la 600 de grame de sos de roșii reprezintă exact corectorul de aciditate de care era nevoie, nu o primejdie de moarte pentru tine și pentru copiii tăi). Când spui că „italienii nu prea folosesc ceapa și usturoiul și când o fac nu le combină niciodată” spui de fapt că doar atât ai apucat tu să afli în cei 5-7-15 ani petrecuți în Italia. Când spui că „în loc de pătrunjel se pune basilicum” nu-mi arăți că ai deprins o cultură nouă ci că ai uitat și cât știai din a ta. E frumos să idealizezi, perfecționismul e o capcană seducătoare (credeți-mă, știu din proprie experiență), dar e bine să ai grijă ca pe parcursul acestui proces de idealizare/perfecționare să nu devii ipocrit, să nu ajungi la concluzia că adevărul tău e singurul și că unicul lucru care contează e să ai dreptate. De fapt, în bucătărie nu e important deloc să ai dreptate, e important ca mâncarea pe care o faci să aibă gust bun. Acesta e un adevăr simplu și greu de ascuns. Dacă mâncarea ta e bună, cei cărora le va plăcea vor fi mai mulți decât cei cărora nu le va plăcea, și te asigur că vor fi și oameni cărora nu le vei atinge gusturile în mod plăcut. Cum te împaci cu asta? Simplu, accepți că poate fi și așa, gătești mai departe cum știi tu mai bine și cauți și alte perspective asupra mâncării. Unele te vor mulțumi, unele nu, câștigul e experiența și eventual înțelegerea motivelor pentru care aceeași mâncare poate să le placă unora în vreme ce alții o detestă. Odată descoperite și înțelese aceste motive vei putea să gătești în feluri diferite pentru oameni diferiți fără a te pierde pe tine. Vei deveni un bucătar (amator sau profesionist) mai bun, mai atent, mai eficient.
Poți alege mereu între a schimba perspectiva și „nu se face așa”, între a privi o mâncare pe care n-ai mai întâlnit-o cu curiozitate și bucurie sau a o privi cu suspiciune și strâmbături din nas și sprâncene. Și dacă te întrebi de ce am scris atâta poveste dacă tot nu pot să schimb nimic în locul tău, ei bine, am scris-o pentru că într-un moment bun al vieții mele am descoperit că există și această cale și simt că vreau să ți-o arăt. Dacă pășești pe ea sau nu, te privește. Să fii sănătos.
Inca o data dai dovada de bun simt si decenta. Respectele mele ! Cei care au texte de genul „doar asa se face” ar trebui sa realizeze ca urmind acest precept „taliban” ar insemna ca in orice restaurant sau la orice masa preparatele ar avea acelasi gust, aceeasi textura, aceeasi poveste… Bleah… ar insemna ca tot ce inseamna bucuria gatitului, emotia degustarii, urmarirea reactiilor mesenilor sa fie reduse la atmosfera de McD**** sau FKC* ! Ar insemna gust standard, aroma standard, textura conform normativelor. Inca o data, Respectele mele !
Urmăresc de mult timp blogul tau (de peste balta Atlantica). Mi s-a părut printre putinele care rup din bucătăria tradiționala (fără a o abandona) cu o deschidere deosebita către nou, creativitate, calitate si autenticitate. Nu cred ca e productiv sa bagi in seama asa de mult pe cârcotași…urmează instinctul si ignora.
Felicitari pentru tot ceea ce faceti! Sa stiti ca nu-i adevarat ca ” pagina asta n-o citeste nimeni ” ba din contra. Eu si multi altii citim ori de cate ori avem timp sau nevoie de informatii de calitate asa cum sunteti si dumneavoastra: un om de calitate.
Succes in tot ceea ce va propuneti!
Nu stiu daca mai e nevoie sa spun ca dati dovada de multa pricepere si modestie ,zic eu.Regretul meu cel mai mare este ca inca in gradinite nu prea reusim sa punem in practica retetele ,pe care cu multa munca le-ati gandit , Astept ziua in care sa nu ma lovesc de ,,ziduri”in momentul in care incerc sa am in meniu un sote de morcovi,legume la cuptor etc. Succes !
Nu stiu in altfel decvat de a te pute ajuta (dupa puterile mele-si slabe),la acesta munca cu diferitele blocaje umane(datrorate prezudecatilor)…Oricum si eu am sa va doresc numai ganduri si apreciere ,de la toti cei care au impresia ca va cunosc…!Din partea mea,MULTUMESC pentru experienta
Nu cred ca pagina ta nu o citeste nimeni.O citeste cel caruia ii place ce scrii si ce faci.Foarte multi stiu sa comenteze.Nu conteaza, raman cu atat.Noi ceilalti de bucuram de orice postezi.Citesc cu interes tot ceea ce scrii la fel cum am urmarit si Masterchef.Imi place f. mult sa gatesc si citesc cu interes aproapre toate retetele tale si incerc si eu sa invat din ceea ce faci acolo.Si e foarte mult adevar in ceea ce ai scris.
Nici dacă făceai mămăligă cu rodii sau sarmale cu creveți, vorba lui Zicu, n-ai fi stârnit atâta fundamentalism bucătăresc cât ai reușit cu zahărul din sosul de roșii (mama punea zahăr și la ardeii umpluți și la piureul de cartofi) ori asocierea dintre ceapă și usturoi. „Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă”
Eu citesc blogul tau. Chiar si comentariile. Iar aceasta postare nu face altceva decât sa demonstreze încă o data ( daca mai era nevoie ) ca esti un om de caracter. Daca pot sa-mi permit un sfat, iti recomand sa nu-ti consumi atata energie pentru a explica ceva ce nu va fi inteles oricum. Toate cele bune.
Rar comentez pe bloguri, dar le citesc des :)
Multumesc pentru retetele care ma inspira si apreciez foarte mult la tine rabdarea de care dai dovada in comunicarea cu un numar asa de mare de oameni. Am observat ca, mai ales in post, multe persoane se plang de faptul ca postezi retete cu carne, desi ai explicat de atatea ori ca e alegerea fiecaruia cum alege sa traiasca si cu ce sa se hraneasca. Si ai explicat cu rabdare si cu cuvinte bine alese, asa cum eu rar reusesc sa fac :)
Esti un om deosebit,feilicitari pt vorbele frumoase si multumesc pt tot ce invat de la tine!
Bravo!
Eu incerc in bucatarie sa explic orice fac celor care ma ajuta, zic eu ca ii fac sa inteleaga si sa tina minte mai repede.
Acord total cu tine in ceea ce priveste „asa se facea cand am facut eu scoala, asa fac si acum ” . Daca ai sti cati bucatari cu experienta de peste 10 15 ani nu sunt in stare sa faca un simplu preparat…e trist..asa nu inseamna ca eu sunt marele bucatar dar …
RESPECT ,RESPECT DOMNULE ADRIAN HADEAN !!!!
Un OM DE OMENIE si BINE EDUCAT DIN PARINTI DRAGI ,HARNICI,SI CUMINTI,ASTASE VEDE SI SE SIMTE DIN NORMALITATEA SI NATURALETEA DUMNEAVOASTRA .Va rog sa-mi permiteti sa aduc un mic argument ,adica, cu cat aveti gelosi, invidiosi ,carcotasi ,ei bine,sa stiti ca numai asa va puteti cunoaste CU ADEVARAT VALOAREA,caci unde axista INVIDIE, GELOZIE,CRITICA,SA STITI CA ,VALOAREA DUMNEAVOASTRA CRESTE INSUTIT.
EU VA MULTUMESC FRUMOS,PENTRU TOATE POSTARILE FOARTE INTERESANTE si FOARTE NECESARE NOUA,CELOR MAI PUTIN STIUTORI( dar cum spunea marele nostru Petre Tutea ” unui om cuminte,nu-i este rusine sa intrebe daca nu cunoaste nici daca are 100 de ani ,si poate deveni mult mai INTELEPT cu fiecare intrebare pe care o pune.Iar daca ai nenorocul sa dai peste ipocriti si ingrati ,care rad de tine ,sau zambesc in coltul gurii sau mai mult au neobrazarea sa intrebe -nu sti asta,sau asta,la varsta ta?,tu intreaba si mergi mai departe caci nu tu esti PROSTUL „.PROSTUL se va alege din cei care iau in deradere tot ce este frumos facut ,cu munca asidua(caci este foarte usor sa citesti,sa stai la ordinator si sa comentezi ,facand contra celui care ,pe langa munca de peste zi ,mai are si amabilitatea si curajul sa-si rezerve gratuit si cu daruire sa posteze sa munceasca pentru noi cei care avem mare nevoie de OAMNENI CUMINTI SI ADEVARATI CA DUMNEAVOASTRA.Si nu uitati ,va rog DOMNULE ADRIAN HADEAN ,nu uitati ca PROSTII RAUVOITORI(ca doar de asta de numesc PROSTI) SE VOR ALEGE DE ADEVARATELE CARACTERE,DE ADEVARATII OAMENI ,exact ca in reteta untului care ,lasat in pace se va separa de impuritati si de balast.
Eu si familia mea va dorim cu draga inima si din suflet:
ANUL 2015 CU PACE IN SUFLETE SI IN CASA DUMNEAVOASTRA ,SANATATE DUMNEAVOASTRA SI CELOR DRAGI DUMNEAVOASTRA,BUCURII SI REALIZARI !!!
Gura lumii nici cu pamant nu o astupi…
Nu am sa pricep in ruptul capului de ce intra cineva cu bocancii in casa ta si mai face si scandal. Se poate intra si frumos. Vezi ce e, si, daca nu iti place, pleci in alta parte. Dar nu, multi aleg sa injure si sa comenteze. Aratandu-si astfel nivelul si lipsa de clasa, cultura, caracter.
Nu am mai comentat de foarte multa vreme, dar te citesc constant. Si-ti multumesc, Adrian Hadean, ca ne impartasesti experientele tale, munca ta, parerile tale.
Citesc des pagina ta (de cele mai multe ori de indata ce primesc un mail ca ai postat ceva nou). O citesc pentru ca retetele tale sunt clare, simple si mancarea mereu e delicioasa.
Cat despre cei care nu au inteles despre ce e vorba in blogul tau e suficient ca spunem uneori oamenii vorbesc impreuna si inteleg separat.
Retetele ce le prezentati le apreciez,si nu numai eu,tocmai prin simplitatea lor.
In lumea asta cand fiecare este atat de ocupat,sa gasesti retete frumos prezentate,simplu de facut si foarte gustos,este o raritate.
Felicitari!
O adevarata lectie de viata. Toti ar trebui sa „limpezim” astfel lucrurile, situatiile, cu bun simt, cu vorbe alese, dar mai ales cu sufletul curat. Citesc mereu postarile dvs, dar nu obijnuiam sa comentez. Oricum, in gandul meu dupa fiecare lectura raman aceleasi cuvinte: TOT RESPECTUL, ADRIAN HADEAN!”
Ești mult mai tare decât mă astepam! Muuuuuult succes in cuntinuare (că faci bine ceeace faci)
E faina calea pe care ne-o arati Adi!
Si multumim!
Si lasa-i pe cei care nu se bucura de excursie… circotasii de meserie… pare ca, din pacate, nu se poate fara… :)
Tu da-i inainte, ca noi mai vrem!
Am invatat o gramada de la Dumneavoastra, si nu numai despre gatit!
Chapeau bas, Chef!
Respect pentru ceea ce faci! Sa fii sanatos si sa tot auzim lucruri bune de la tine.
Salut !
Te urmaresc constant dinainte de a aparea la Masterchef si as vrea sa iti zic urmatoarele – faci foarte bine ce faci si (asta ai vazut si singur) exista un public din ce in ce mai mare interesat de ceea ce faci tu in online.
Din pacate, cresterea in notorietate vine la pachet cu inmultirea oamenilor care se agata sau incearca sa se agate in mod nociv de tine.
Invata sa ii ignori in mod eficient – din pacate, in ultimele luni s-au inmultit referirile tale la ei. Don’t feed the trolls !
Adu-ti aminte ca de fiecare data cand postezi despre ei te indepartezi de la ratiunea demersului tau gastronomic in online. Noi, toti ceilalti, suntem aici pentru ca punem pret pe parerea ta.
Superb! Simplu, transant, limpede in gandire! Retetele imi plac si le prepar cu placere! In rest, RESPECT!
Ce mult imi place cum ai dezvoltat problema asta ,bravo….
Multumesc mult,Adi!M-am inspirat f.mult din sfaturile tale,de pe blogul tau si de peste tot!Esti un om extraordinar.
da….
te urmaresc cu interes (ca f.multi altii)….. esti direct, coerent, onest, experimentat, consecvent, binevoitor si hatru (uneori!)
pentru o seara linistita…:) https://www.youtube.com/watch?v=RJN_Tfaj_KI&list=FLGwm2gEQCvkPky7NaLUJlqA&index=133
Eu am respectat indicațiile pentru oua cleioase si au ieșit foarte bine. Mulțumesc ca imi impatasesti din experienta ta si sper sa mai faci….
Si tu sa fii săanatos. . . este o urare foarte frumoasa … Si se potriveste perfect la finalul fiecarei retete ….
Cer permisiunea pentru distribuirea pe Facebook a articolului tau….cat despre rest RESPECT (intr-o zi cu soare,daca treci pe la Timisoara iti voi spune despre cum mi-am invatat sotia sa gateasca OCHIUL(de ou) PERFECT)in rest
RESPECT pt ce faci,pentru daruirea care te impinge … Sanatate!
Multumim pentru blogul acesta si pentru faptul ca ne oferi o parte din experienta ta. Sunt multi cei care iti urmaresc si citesc blogul, la fel cum au urmarit si Masterchef.
Ceea ce transmiti pe acest blog contează cu adevărat, iar subiectele tale sunt cu adevarat utile pentru mine. Imi place mai ales originalitatea prin care expui pe blog in stilul ardeleanului autentic simplitatea care da savoare retelor tale. Multumim, tine-o tot asa… te vom urmarii cu mare interes.
Retetele tale sunt minunate!
Aveți un site minunat, cu multe calități. Dar într -un timp scurt ați postat mai multe tipuri de clarificări: clarificarea cu reclama, cu calitatea informației, etc… Pentru mine din afara subiectului, mă agasează. Parcă asist jenata la o răfuială de care nu aș fi vrut să știu. Este o noutate pentru dumneavoastră că odată devenit vizibil veți avea și critici? Deseori nemeritate probabil? As îndrăzni să vă sugerez să vă vedeți de drum cu satisfacția că faceți un lucru bun și să clarificați, dacă țineți neapărat doar în privat. Cu multă simpatie.
Am urmarit și admirat, mult timp, „fenomenul”Jamie Oliver. L.am apreciat pentru pasiunea cu care vorbea despre mâncare, pentru ca făcea ca lucrurile sa para simple și amuzante în bucătărie, pentru dorința, nestramutata, de a schimba obiceiurile alimentare ale britanicilor, în special în scoli și grădinițe
Deschid extrem de rar televizorul, în ultimii ani. Am realizat ca.mi oferă prea puține i formații de valoare… Prefer sa aleg singura informatia care.mi consuma timpul, selectând, în mediul on.line, doar ceea ce mi se pare de bun simt sau important.
Ca atare, la fel v.am descoperit și pe Dvs. Nu la televizor – unde nu ma îndoiesc ca faceți treaba buna – ci pe blog și Fb. Și a fost o plăcere să vă urmăresc, sa descopăr rețete delicioase (din care am și încercat, cateva), puncte de vedere pertinente, ba chiar și comentarii frumoase, adresate Dvs., de către cititori. Văd ca mulți vă încurajează acum. Și cred ca bine fac. Iar eu am renunțat la a-l mai urmări pe Jamie :) Găsesc aici ceea ce credeam ca au doar britanicii: un om care educa gusturi și care face asta ajutând, nu criticând.
În ciuda talentului Dvs., evident și apreciat, pentru domeniul culinar, altceva mi se pare remarcabil: talentul cu care scrieți și cursivitatea exprimării! Și franchețea, ca sa spun drept. Înțeleg ca sunteți om de media și o persoana școlită, dar sunt surprinsă ca, deși aveți un stil diferit, citind, ma trimiteți cu gândul la scrierile lui Pastorel Teodoreanu. Sau la cele ale lui Sadoveanu, în care vorbea despre peisaje de la vanatoare. Claritatea e remarcabila și va felicit!
În concluzie, precum vedeți, citind atâtea comentarii, multă lume vă apreciază eforturile. Ceea ce presupun ca știați, pentru ca va văd om echilibrat. Continuați sa faceți ceea ce vă face fericit, dle Hadean! Nu ne datorați justificări. Vă împărțiți timpul cu noi, ne împărtășiți din cunoștințele acumulate, ne mai învățați un secret, doua, despre arta gătitului… Și o faceți cu elegantă și stil. Consider ca faceți destule. Va doresc succes!
O lectie frumoasa asemenea unui om frumos ! Respectele mele Chef ! :)
Ignora-i!!! Uite cat timp ai pierdut in dialogul surzilor…Intretimp…puteai pregati ceva buuun si ne impartaseai si noua:-).
Amin !
E foarte corect și nu te mai enerva :)
:))
Eu mă bucur că ai ales să scrii acest blog și că datorită ție și a încă vreo 2-3 bloggeri culinari bucătăria de bază nu mi se mai pare bau-baul de sub pat. Eu, care acum 1-2 ani abia prăjeam un ou, iar acum fac supe, prăjituri, fripturi, zacuscă, pate-uri etc.
Îți mulțumesc pentru energia și timpul pe care le cheltuiești pentru noi și pentru faptul că ne înveți să gătim simplu, sănătos și gustos. Îți mulțumesc că ne explici ”ca la proști”, pentru că atunci când ești începător, exact de asta ai nevoie! Deși rețetele sunt accesibile și realizabile fără cine știe ce unelte și ingrediente fancy și greu de procurat, mâncarea iese gustoasă și are ceva aparte. Și niciodată nu simt că rețetele de aici mi-ar limita imaginația, pentru că eu sunt tipul acela de persoană care mereu trebuie să modifice/ adauge ceva :D
Haterii să-și facă propriul blog dacă sunt așa experți, noi restul îți apreciem sfaturile și îți mulțumim din suflet pentru ele!
Ești tare, masterchefule! :)
Multumim pentru articolele dumneavoastra,eu le citesc cu mare placere,gust scriitura unui om cu mult bun simt si inteligenta in aceeasi masura(aici va asigur eu,ca e masura ideala).Va multumim pentru sfaturile de bucatarie si de viata,nu le intalnesti toata ziua -buna ziua pe gratis.Sa aveti sanantate si dorinta sa existati on-line „para siempre”,pentru incantarea noastra,in folosul nostru ,dar cu respectul nostru,al cititorilor la fel”para siempre”.
Imi place sa citesc povestea din spatele unei retete, apreciez o expunere interesanta, fara de care ar fi o insiruire de ingrediente, dar cand ti se explica niste tehnici niste chestii….eee asta deja e arta care o punem in aplicare la noi acasa,,,, cine vrea.. cui ii place, Cui nu i place sa taca, sa si vada de treaba, nu are ce cauta pe aici. noi aici citim ne amuzam si invatam cate ceva. De carcotasi e plina lumea, bagatori de seama care nu pot dormi de grija altuia cand ii merge bine.