Azi am dat-o iar spre paste. Poate pentru că nu am prea multp vreme la dispoziție, poate pentru că pastele sunt un univers foarte generos și-ți permit sumedenie de combinații. Mâncarea de azi nu are simplitatea fascinantă a pastelor siciliene dar nici nu se îndepărtează mult de principiul „mai puțin e uneori mai mult”. Mâncarea aceasta e pentru Alina.
Am scos așadar din cămară cutia cu spaghetti.
Un pic de carne n-a omorât pe nimeni. Am folosit chiar puțină, cam 200 de grame de pulpă de porc.
Am mai folosit o conservă mică de roșii cubulețe.
Parmezan, de bună seamă.
Ceapă verde și pătrunjel.
Am pus apa pentru paste la fiert (multă, cu o linguriță de sare în ea) și până să dea în clocot am tocat carnea cu cuțitul, am tăiat ceapa în rondele și le-am pus într-o tigaie cu câțiva stropi de ulei de măsline. Nu am lăsat uleiul să se încingă ci am pus carnea și ceapa odată cu el pe foc, să lucreze împreună, să se încălzească treptat. Partea faină e că și ceapa verde și carnea conțin apă, care se eliberează dacă lucrezi la foc mic și se transformă într-un sos subțire, delicios. În plus, nu mai trebuie să adaugi grăsimi sau apă.
În cele opt-nouă minute în care au fiert pastele, carnea și ceapa au stat pe foc, condimentate doar cu sare și piper proaspăt măcinat.
Am pus pastele peste sosul cu carne și ceapă și am amestecat.
Am pus și roșiile tocate.
Am rupt pătrunjelul și l-am pus peste paste. Am amestecat din nou (tigaia a stat pe foc mic în tot acest timp).
Am ras parmezan peste mâncare.
Și uite așa am reușit să obțin pastele pe care i le dedic unei doamne ori domnișoare ce se numește Alina. Și ea a participat la jocul meu de acum ceva vreme. A ajuns cam la spartul târgului dar la timp pentru a căpăta un premiu. Sper să-i placă.
Nouă ne-au plăcut.
Să fiți sănătoși.
Ce simplu pare totul:d. si arata bestial. am testat unele retete facute pentru castigatorii concursului, si mi-au iesit acceptabil, avand in vedere ca le-am incercat pentru prima data. Da eu tot astept reteta aia si pt mine, ca am fost printre primii din concurs. orice reteta, da sa stiu ca e pentru mmine:d. sa auzim de bine
Caludiu, cei din urmă vor fi cei dintâi:-)
pasta la vista, baby!
intr-un fel, astea sunt spaghete milaneze … dar mai personalizata reteta :) …
Super idee… asta o sa fac azi la „pranz” in jurul orei 15:30 – 16:00! :)
de grappa care ar merge de minune cu spahetele astea nu spui nimic. ca vorba ceea, mincam ca sa avem dupa ce bea.
Domnu Hădean, faină combinație! O să-i placă și duduii Alina, sunt precisă. Și noi tot porc am gătit azi, parcă ne-am vorbit! :)
Tantu Jeni, great minds…:-))
fatduck, grappa merge bine aproape oricând dar prefer vinul roșu la spaghetti. poate-i un clișeu dar pe mine m-a prins:-)
Radu, a fost ok?
Florin, într-un fel:-)
Gaben:-)))
arata foarte bine, pacat ca am mancat ieri paste, da’ tin io minte si reproduc cu prima ocazie :)
Zâno:-)
Draga Adi,
Te citesc si incerc de multisor, iar aseara mi-am reluat inima in dinti si am facut cina romantica iubitului:) a iesit delicios…plus vinul rosu:)
Multumim frumos!!!!!!
Oana, mă bucur că romantismul n-a murit și că o idee luată de aici a fost de folos:-)
OK? Nu! ;) desi am primit comanda sa le mai fac si alta data! :))
Adi Hadean: zanule :)
Aditule,
sa traiesti BINE, te pupicesc si mi-e tare dor de tine!!!!!!!!!!
Pe unde mai esti acum?
Alina C.
Alina, sunt fix în Cluj dar de aici mă plimb des și în multa locuri (bucătar călător scrie pe mine) :-). Tu? Adresa mea e [email protected], scrie-mi o poveste:-)
Am oscilat intre carbonara si pastele astea toata ziua. Dar cum nu am gasit smantana dulce, si nu am nici parmezan (as fi pus cascaval afumat…), paste cu porc si ceapa verde sa fie. Mersic de idee!