Când m-a sunat Nebuloasa să mă întrebe de vreau să vorbesc la Tweetmeet în Timișoara m-am simțit bine, ca orice om care-i băgat în seamă pentru lucrurile în care crede. Apoi cum să nu particip? Am ajuns la Fratelli (clubul cu terasă, celebru în Timișoara), m-am pupat și strâns în brațe cu cei� care-mi sunt prieteni, am avut ocazia să fac o primă impresie live în fața celor cu care mă știam doar de pe net (Cârtițoi, sper că a fost una bună), am stat la povești cu oameni pe care-i mai întâlnisem și cu alte ocazii și am încercat să ies din gogoașa mea de timid printre străini (erau acolo totuși câteva zeci de oameni pe care nu-i știam). Povestea mea a fost la urmă în program așa că am avut ocazia să asist la toate prezentările din cadrul întâlnirii. O să trec repede peste prestația mea (da, mi-a făcut plăcere să le vorbesc timișorenilor despre evoluția mea în online și să le răspund la întrebări, am încercat să nu mă bâlbâi prea mult și nici să nu-i plictisesc) și o să trag câteva liniuțe pe post de concluzii:
– e super tare faptul că oamenii din online se întîlnesc pentru a împleti împărtășirea de informații cu hăhăielile fără de care am fi cu toții niște crispați și cu niște berule care pușcă perfect cu anotimpul și manifestările lui
-e primul tweetmeet (am mai participat la unele în Cluj și București) la care constat că se vorbește despre dezvoltarea online-ului cu urmări benefice în viața offline (precis or mai fi făcut și alții, în alte părți, dar n-am de unde să știu asta)
-e bine că ne forțăm să iasă ceva bun pentru mediul în care activăm (ori pe care unii dintre noi doar îl consumă, fără a contribui la „masa critică” de informație care e necesară pentru a pune lucrurile în mișcare cu adevărat)
-măi tată măi, nu-i bine când luăm microfonul și vorbim cu alții prin intermediul lui fără a avea un minim antrenament pentru asta, căci riscul de a nu fi înțeleși e destul de mare
-sper să nu se simtă oarecine atacat (taman de asta nu pomenesc nume ori exemple concrete) când spun că atunci când vrei să prezinți un produs, ajută mult dacă-l cunoști
-ar fi tare fain să lăsăm corporațiile să vorbească între ele în limba corporatistă și noi, oamenii, să vorbim între noi în limbaj omenesc, așa, ca niște oameni normali ce suntem
No, da în rest mi-o plăcut, m-am simțit tare bine și m-am bucurat să revăd niște oameni pe care-i îndrăgesc. Vă rog să rețineți faptul că rândurile de mai sus nu-s o critică la adresa cuiva ci niște lucruri pe care le-am învățat eu despre noi la ăst tweetmeet, lucruri pe care am vrut să le împart cu voi. Să fiți iubiți și sănătoși.
Foto: @emiltamas.
I am famous! :)) Sa apari pe ecusonul de Tweet Meet a lui @AdiHadean e totusi ceva….ceva intamplator :))
Na, că o trecut ceva vreme, da’ io numa acuma am văzut articolul despre TweetMeet. Impresia a fost mai mult decât bună. :D Am spus la toată lumea care o stat să mă asculte că m-am întâlnit cu Adi Hădean. Şi dacă ştiau despre ce-i vorba şi dacă nu.. :D
:-)))