Am ajuns noi fain-frumos la Oradea. Am trecut pe lângă oraș și ne-am oprit la Sânmartin, la prieteni. Aș fi trecut sub tăcere escapada noastră dacă nu se petrecea un fenomen interesant: *pălincificarea! Am fost întâmpinat cu o butelcuță de plăincă de Bihor, învechită și tomna scoasă din congelator. Mai multe nu vă spun.
*Dacă măcar un membru al Academiei ar fi fost aseară împreună cu mine, acest cuvânt ar fi avut șanse reale să intre în dicționare.
Barack Palinka :)
hahaha, superbe poze! vad ca si influenta asupra ochiului a fost favorabila :))
Am ramas aproape blocat cand am vazut culoarea :).
Crede-ma. Parca imi imaginez gustul, desi e greu.
Of…..as da multe sa gust macar 30 ml de asa ceva.
Deci: daca vii vreodata aici, stii cu ce :).
Cristina, de fapt e de prune:)
Zazuza:-)
Cristi, de bună samă:-)
gata-i bugraciul?
E gata!
Gizăs!
Din poze înțeleg următoarele:
1. Culoare aurie, frumoasă și cinstită
2. Învechirea s-a întâmplat probabil într-un barriq și aroma de prună e combinată cu esența de stejar
3. Temperatură optimă (rece).
4. Textură „uleioasă”, de alcool fin.
Dacă nu greșesc, e genul de licoare pe care nu-l împarți cu orișicine, așa că-i musai că însemni mare lucru pentru gazdă, că-i genul de lichid cu cifră octanică mare pe care nu-l dai nici la neamuri :-)
emil, toate astea!:-)
da la Oradea din ce pahare se bea pălinca? :) Din poze par că s-ar putea bea şi vin din ele nu? :)
@Horatiu C.: Din pahare atat de mici incat Adi a folosit zoom maxim ca sa se vada paharul. :)) Stiu asta pentru ca-s oradean. :P
Emil, foarte mare dreptate ai!:)
pahare de „detz” ( asa se zic aici la Oradea )