Aș putea mânca o tonă pe an (în tinerețe puteam aproape o tonă într-o vară). Îmi plac oricum s-ar numi, fie că-s din miticul Dăbuleni, fie că-s din însorita Eladă ori din secetoasa Andaluzie. Anul ăsta însă a fost altfel. Cel mult zece pepeni dintre cei pe care i-am mâncat ar merita amintiți. Ceilalți 25-30 s-au făcut de râs. Asta a dus la o scădere a consumului. Și la pozele de mai jos, făcute de bucurie în momentul în care am găsit un pepene cu adevărat bun.
Am aflat ca numele de harbuz vine de la rusi , unde suna ceva de genul arbuz . Zic si eu numa asa sa ma aflu in treaba :D
io m-am obişnuit să-i spun simplu pepeniţă :)))))))
„lebenita pepene, dragi mi-s mie fetele,
dragi mi-s mie fetele, lebenita pepene” …asa ziceau baietii in scoala la maramu….na, ca mi-ai adus aminte….ioi, ce pofta mi-ai facut de lebenita….
Nu ne-ai aratat cum i-ai taiat atat de artistic si fara samburi.:)
Tano, nu-i greu, îi tai în unghiuri drepte apoi scoți sâmburii cu o linguriță ori vârful cuțitului.
Ștefan, merge și așa
April:-)
Cosmin, nu-i bai:-))
N-ai gătit nimica, așa c-ai tăiat niște lebeniță?
Bine că n-ai pus o poză cu un castron cu prune spălate, ca rețetă.
Mersi pt explicatii, Adi.
E incredibil cat de bine poate sa arate la tine…un simplu pepene rosu.:)
@Darius: bine că ești tu deștept! :-)) (și nu, nu-i o rețetă așa cum Tânăr și neliniștit nu-i film). Apropo, la mulți ani!
Tano, arăta bine oricum da’ mulțam.
Ma uitam la poze, admiram si cactusul…si apoi ajung la comentarii. M-am oprit la Darius ca si cum as fi citit un banc. M-ai distrat ce replica i-ai dat!
Frumoase poze!
ahahahaha…sorry, nu m-am putut abtine
Voi nu vedeti ca omu’ face pregatiri de plecare la muson? tre sa-i multumim ca si-a mai smuls oleac de timp sa ne salute cu un pepenas…multam’ fain maestre. Btw eu tai pepenelu rondele….asta e moftu meu…fiecare cu zburatoarea lui :)))
Drum bun si zbor usor!!!
am cumparat din kaufland dar nu erau buni…tot de la tarani trebuie luat daca vrei sa ai parte de o delicatese
Evident ca m-am uitat prima dată la floarea de cactus, după aia la lubeniță :)
Tatal meu era din Dabuleni. Mai merg si eu pe-acolo acum, dar raaaar. Cand eram mica am plantat cateva lubenite :) Chiar ca aveau total alt gust atunci… Nu o sa uit niciodata lubenita sparta pur si simplu si pusa pe masa bucati, mancata cu mana. Suna dizgratios, dar la tara la 9 ani era cel mai bun desert :)
ce textura incredibila, mai s-o iau razna :))
Ludaie…ca-n Banat . :)) Servita cu gheata, ca sa fie mereu rece. Aici, in Germania, o cumpar de la turci, e fffffffoarte dulce, cum era pe timpuri lubenita noastra.
asta-i una dintre plăcerile pe care le păstrez încă din copilărie. îmi amintesc de bunici:-)
mazi, am avut noroc:-)
tocmai l-am trimis pe fat frumos in targ dupa pepeni
sper sa aiba si el noroc.. :))
i-ai dat o piatră, un pieptene și un mosor de ață, să-l apere de zgripțuroaice?:-))
in mod surprinzator s-a descurcat fara :))
si a si nimerit, ca asa-i in povesti – cu happy end :x
mmmmmmmmm… si eu am scris de lebenita anu asta pe city si pe unde am apucat. am intotdeauna acasa :D cat mai este acol in spate la [iata agroalimentara, miam miam, sanatoasa si buuuna.ah, la buna-mea ii zice harbuz. :)
„lebenita pepene, dragi mi-s mie fetele,
dragi mi-s mie fetele, lebenita pepene” era un stand up comedy one man show in anii 80 la TVR. Ii mai stie cineva numele? era imbracat in port popular