Sigur că-i toamnă, sigur că-mi place și de bună seamă am motive să-mi doresc păstrarea rânduielii anotimpurilor așa cum sunt ele de când ne știm noi. Și, la cum văd că se dezumflă povestea asta cu încălzirea globală, am motive să cred că lucrurile nu se vor schimba, cel puțin deocamdată. Două dintre motivele pentru care iubesc toamna sunt aici, pe blog: dovlecii și mustul. Dovlecii pentru că-s buni în multe feluri. Mustul pentru că-i gustos și imediat după el vine vinul.
Sâmbătă, dimineața devreme, am pus la cuptor dovleacul primit de la Răzvan, care mi l-a adus din gărdina bunicii lui. Care mi-a transmis „să-l las afară, să-l piște frigul” înainte de a-l mânca.
A fost și zi de cules strugurii de pe via din jurul casei.
Am tăiat dovleacul, l-am pus pe o foaie de copt, într-o tavă. Apoi l-am pus în cuptor.
Până s-a copt dovleacul, a apărut de undeva și o carafă de must.
Pe care, după ce s-a limpezit nițel, l-am băut.
Mneata !
Simt de aici mirosul de la dovleac !
Mai las putin si pt altii . Incerc sa nu-l aspir pe tot .
Spor !
Dovleacul numai asa se pune la cuptor? Parca bunica punea si putin zahar deasupra, sau poate ma insel :)
Mi-e dor de mustul de acasa, nu am mai baut de 5 ani..
P.S.: Felicitari pt. blog!
Mmmm… placinta creata cu dovleac de la bunica ! Se bateau turcii la gura noastra ( tare boncaita , de altfel ). Ce vremuri , domnilor !!! Or mai veni vreodata ?
cum sa alegem dovleacul potrivit ? cum sa-l cautam daca e destul de „matur” sau e inca verde? dupa culoare???? un sfat pleeeeease!!!!!!!!
Nicoleta, vremurile-s ale noastre, noi le facem într-un fel sau altul:-)
nicole, în perioada asta cam toți sunt copți. Și au mai mule culori, deci informația e irelevantă. În schimb, poți să evaluezi un dovleac după ce e tăiat. Răzuiești tăietura și guști miezul acela, dacă-i gustos, tot dovleacul e gustos. Cam atât mă pricep eu, de mai știu alții ceva, primim cu bucurie:-)
Andreea, poți să-l mai îndulcești cu zahăr dacă nu-i destul de dulce. Dar e bine să-l pui la urmă, cu cinci minute de a scoate dovleacul din cuptor, să nu se ardă.
Dorin bine că nu ești egoist:-)
Clar! Vineri e zi de piata, deeeeeci: zi de dovleac copt. :D
Ufff… mi-ai amintit de aromele toamnelor de demult…
Te salut cu drag, aşa cum am învăţat de la tine : să fii sănătos !
Matilda, asemenea:-)
Imi amintesc si eu de vremurile in care mancam dovleac „porcesc” (asa-l stiu eu) cel putin de doua ori pe saptamana… Acuma…, ceva mai rar, desi piata e tot acolo unde a fost si pana acum. Apropos… Am atentat (din comoditate, evident) sa coc dovleacul de placinta din supermarket. Clar n-are acelasi farmec…, si nici acelasi gust. Nu merita efortul si saliva irosite pana la coacere.
Rita, nu-i porcesc, ăla porcesc nu-i prea gustos:-). Cât despre dovleacul din supermarket, am avut și surprize plăcute:-).
PS: mă bucur să te văd pe aici.
Yeeeeeeeeeeeee. Ce tare!
Clar ca e toamna, daca e vb de dovleac copt si must, toamna ardeleneasca fratilor!
eee…..mie imi saliveaza gura dupa…crumpi in plec(tava) cu ludaia(dovleac) si clisa la duba(cuptor),…abia astept sa vin acasa!
Dovleac, must………………mmm……………….miroase a toamna.
dovleac, da. must, da. da’ separat. :)
Nu ne mai dai shi alte retete cu dovleac?
meda, caută la ducliuri, găsești acolo câteva:)
zâno, n-am avut niciodată probleme din cauza lor, nici împreună, nici separat:)
Cornelia, hai, nu mai sta pe drumuri:))
Maria, e aici, n-o mai putem ignora.
Răzvan, salutări la buna:)
Ar trebuie să te aresteze şi să te închidă pentru astfel de reţete otrăvitoare pentru … diabetici! Înghitele-le tu, că eu înghit în sec! Musai!
Cat timp trebuie lasate feliile de bostan in cuptor? Exista o regula de genul: fiecare cm (grosime) un numar de minute?(ca si in cazul salmonului). Sau cand iti aduci aminte verifici cu furculita?
Multumesc.
DensitatEa diferă de la dovleac la dovleac. Testezi pe parcurs.
Eu prepar un risotto cu dovleac: este fantastic!