Castane coapte

Nu mă pot gândi la toamnă fără să îmi vină în minte mirosul castanelor coapte și gustul de strugure și viță zdrobită, ușor pișcător, al mustului stors de două zile. Dacă în privința mustului lucrurile-s clare pentru toată lumea (adică se știe că e suc natural de struguri ușor fermentat), în ceea ce privește castanele am întâlnit munți de nedumerire.� Castanul comestibil crește lăsat de bunul Dumnezeu în mai multe locuri din Europa și America de Nord (ba se găsește și prin Asia într-o oarecare măsură) iar în țara noastră poate fi găsit pe dealurile din jurul Băii Mari și în Vâlcea. Sigur, mai găsiți câte un castan și prin te miri ce grădini din Banat ori Moldova dar acum mă refer la castanii care stau laolaltă, în adevărate păduri cu arbori vechi de zeci de ani. Am avut norocul să cresc în Baia Mare și să locuiesc acolo mai bine de 20 de ani, castanele-mi sunt cunoscute, le știu și „năravul” de a-i înțepa pe imprudenții ce încearcă să le îndepărteze haina țepoasă cu mâna goală, le știu și dulceața ori strânsoarea din gâtlej ce o dă puful de la suprafața miezului castanelor crude. Am însă mulți amici care nu conosc toate astea. Știu oameni care nu cred că se pot consuma altfel decât sub forma piureului din magazin. Ei bine, se pot. Se pot încuscri cu minunate fripturi de curcan ori de iepure, se pot însoți cu mâncărurile vânătorești ori se pot găsi în franțuzismele fine din marile (ori mai micile ) restaurante de la Paris. Nu o să vă dau acum rețete savante ci o să vă arăt cum mâncăm noi castanele, din Octombrie până în Decembrie ori Ianuarie (dacă mai avem):

Putem să le fierbem, așa cum v-am arătat într-una din zilele trecute. Asta scurtează considerabil povestea și ne îndepărtează puțin de drum. Castanele fierte și mustul nu se potrivesc prea bine. De fapt, nu se potrivesc defel. Pentru must avem nevoie de castane coapte.

Înainte de a coace castanele, orice om cuminte trebuie să le cresteze. Altfel, se creează presiune în interriorul lor și explodează. Asta se traduce prin redecorarea bucătăriei și dispariția castanelor sub forma mâncabilă. Nu-i o idee bună să le râcâiți de pe pereți cu șpaclul înainte de a le mânca.

Puteți să coaceți castanele în cuptor (asta e mai complicat, trebuie să le stropiți din când în când, altfel se pot usca), într-o tigaie mai veche (să nu vă pară rău dacă se arde) ori pe plită. Eu prefer plita. Și le crestez mereu în trei locuri, să se desfacă mai ușor.

Nu uitați să le întoarceți de pe o parte pe alta, să le pătrundă bine căldura. Dacă aveți putere de convingere sau subalterni, lăsați pe altcineva să facă asta.

După ce iau castanele de pe plită le pun într-un vas, le stropesc cu puțină apă, presar puțină sare peste ele și le las cinci minute sub un prosop de bucătărie. Asta la face să se curețe mai ușor.

Îmi plac teribil, aș mânca în fiecare zi.

Gata povestea de azi. Să fiți sănătoși.