Din inimă pentru copii cu Crina Matei

Abia la ora asta (aproape 9 seara) am găsit vreme de stat la calculator. Am descărcat pozele, le-am sortat și vă spun pe scurt povestea ultimelor 30 și ceva de ore.

Am pornit ieri dimineață spre București. Am ajuns pe la prânz, am băut o cafea cu Chinezu, acasă la Simona, am testat niște vinuri produse de Silviu (soțul Simonei) – apropo, am căpătat unul pentru acasă – apoi am pornit spre locul faptei pe care trebuia să o duc la capăt alături de actrița Crina Matei, care-i o drăguță și pe care, la despărțire am țucat-o pe obraji ca și cum ne-am fi cunoscut de cel puțin două zile (moroșenii îs mai prietenoși cu femeile, mai ales cu cele faine). La restaurant (pe bulevardul Basarabia, pe marginea unui lac frumos, străjuit de o pasarelă din fier forjat dar fără punte) mă așteptau toate pregătite pe masă, doar să le fac bucăți și să le pun în oale (mulțumesc frumos echipei din bucătărie pentru ajutor, foarte de treabă oameni).

Am făcut mâncarea. Tocană câmpenească și mămăligă fiartă-n lapte, cu brânză de burduf. Știu că sunt oameni care vor rețeta. Iat-o:

Tocana se face din carne de vițel (se poate să fie și de porc), de preferat din ceafă, dar merge și pulpa din față. Carnea se taie în bucăți nu prea mari, se tăvălește prin ulei (puțin, două linguri de ulei la un kilogram de carne), să se ungă pe toate părțile apoi se pune într-un vas cu fund gros – o oală -, pe foc iute. Se amestecă energic în ea până-și schimbă carnea culoarea. Se acoperă apoi cu apă caldă și vin alb, se împroașcă cu boabe de enibahar și de piper, cu oarecâte foi de dafin, apoi se pune-n cuptor la 160 de grade. Se lasă să stea acolo două ceasuri. Între timp se pregătesc legumele: câțiva morcovi, o țelină măricică, trei rădăcini zdravene de pătrunjel, patru cepe și câțiva căței de usturoi. Se spală/curăță și taie în bucăți mari iar apoi se sotează în puțin ulei. Se acoperă și ele cu apă, li se dau aceleași mirodenii ca și cărnii dar în plus primesc sare și două-trei batoane de scorțișoară și se lasă să dea în clocot. În momentul în care clocotește apa (doar cât să acopere legumele, nu mai multă), se toarnă peste ele niște roșii decojite și zdrobite (jumătate de kilogram de roșii la un kilogram de legume) și se lasă să murmure încet pe foc timp de un ceas. Încet zic. să nu se zdrobească legumele. După ce-i pătrunsă carnea de tot, se împreunează cu legumele și sosul lor într-o oală mai mare și se dau la cuptor pentru măcar o jumătate de ceas, scăldate-n vin alb.Înainte de a pune mâncarea-n farfurii, se amestecă în ea o mână de frunze de pătrunjel tocat mare.

Mămăliga ce a servit drept garnitură: se pornește ca o mămăligă normală, subțire, cu apă cu sare și mălai. După ce-i fiert mălaiul și se îngroașă ușor mămăliga, se adaugă laptele. O jumătate de litru de lapte la un kilogram jumate de mămăligă. După ce dă din nou în clocot (puneți laptele rece, n-are nimic) adăugați brânza de burduf. Câtă vă place, dar atenție, e sărată, cumpăniți bine. Țineți oala pe foc până se îngroașă iar mămăliga. Asta poate dura mai bine de jumătate de ceas de amestecat în oală, nu-i treabă pentru firavi. La urmă se toarnă într-o tavă unsă cu ulei și se dă la rece. Contrastul dintre tocana caldă și mămăliga rece e cel puțin interesant.

Tocana a avut trecere. Crina a apucat să mănânce doar două linguri după ce a terminat de dus farfuriile la mese iar eu n-am apucat decât să o gust în timpul prepararii. Asta-i bine, e un compliment fain pentru orice bucătar.

Lucia Verona și prietenele ei (și ale mele, îndrîznesc să cred) m-au pupat, de unde am tras concluzia că le-a plăcut mâncarea mea și de data asta. În plus, Lucia mi-a dăruit cea mai recentă carte a ei, pe care o citesc în week-end și pe care o să o includ în colecția mea, Cartea de pe budă.

Doamna Ana Birchall m-a impresionat foarte tare. A mâncat tot din farfurie, chiar dacă puțin mai devreme mai mîncase ceva. Asta înseamnă: a) a fost chiar atât de bun, b) e o doamnă foarte politicoasă, c) ambele variante :). Și soțul doamnei e foarte politicos, m-a suportat liniștit cam un sfert de ceas în timp ce-i umpleam doamnei capul cu povești despre mîncare. Politicos și Tiberiu Lovin, căruia îi promit că o să ne întâlnim într-o zi lângă ceva mai multă carne. Știe el de ce. Și dacă tot am deschis aliniatul, mulțumesc frumos Mircea Meșter&consoarta :), mulțumesc și Ciupercutzei pentru că au fost acolo și au contribuit.

Pozele în care apar și eu au fost făcute de Silviu și Tiberiu (mă refer la cele publicate aici). Mulțam.

Rezultatul serii: stare generală de bine – de la atmosfera prietenească și prietenoasă, 3200 de lei care vor merge în contul lui Bogdănel, unul dintre micuții cuprinși în campania Din inimă pentru copii. Suntem pe plus, cred eu.

No, cam asta-i treaba. După cină am suit la volan și am pornit spre Cluj. Am avut nevoie de o oră și un pic pentru a� parcurge drumul dintre Bușteni și Brașov, așa că pe la 1 fără un sfert am tras pe dreapta, la sora mea. De unde am plecat dimineață la 8. Alte patru ore și jumătate pe drumurile curate, destul de bune dar mult prea înguste ale patriei. Gata darea de seamă. Să fiți sănătoși.