Așa cum fetele vor să fie prințese, și noi, băieții, vrem să fim prinți. Nu cred că ne dorim neapărat coroană și mantie, dar mai mult pentru confort (deși ar fi tare să ai mantie, dar poate confund cu Batman), iar un castel nu îi strică nimănui.
Și ce poate mânca cineva la castel? Eu îmi imaginez un castel undeva într-o pădure de foioase, cu un domeniu de vânătoare, unde se mănâncă relativ mult vânat, trufe, hribi și alte minunății de genul.
Visând așa, am căzut din pat și m-am dus la cumpărături, în domeniul de vânătoare cu case de marcat, pentru că mi-a fost poftă de rață. Eu asta aș mânca la castel. Poate și mistreț, dar nu a încăput la raft, așa că am luat piept de rață.
Înainte de a-l găti, l-am șters bine de lichid cu șervețele și am crestat ușor grăsimea în diagonale, fără a tăia până la carne. E important pasul acesta pentru că grăsimea se va găti integral și va deveni crocantă. Am pus sare, piper și „5 spices” și am pus cu grăsimea în jos, în tigaia rece. Da – rece. Pentru că trebuie să topim cât mai multă grăsime (nu merge și la oameni, nu vă aruncați cu burta în tigaie, am încercat) nu vom pune în tigaia încinsă pentru că nu vrem să prăjim doar la suprafață.
Am pornit focul pe mediu și am prăjit până a prins culoare. Am prăjit apoi pe toate părțile doar cât să prindă carnea puțină „față”, am pus cu grăsimea în jos și am dat la cuptorul preîncălzit la 200 grade pentru 8 minute. Am scos din cuptor și am lăsat pe un fund de lemn 10 minute, la odihnă. Nu tăiați direct pentru că veți scurge toate sucurile din carne.
Cât s-a odihnit, am făcut un sos dintr-un ciorchine mediu de struguri roșii (doar boabele) pe care le-am pus într-o oală mică cu 100 grame de bacon.
Când sosul a început să se lege, după ce grăsimea s-a topit, am pus 125 ml vin roșu dulceag (dacă aveți unul sec, puteți pune o linguriță de zahăr). Lăsați totul să se reducă la jumătate la foc mediu și e gata. Puneți un praf de sare și piper.
Pieptul de rață cu acest sos nu mai are nevoie de nimic, eu îl prefer exact așa, fără alte garnituri. Carnea de rață e sățioasă și are un gust aparte, de vânat, care merită simțit cu un sos potrivit, cum este acesta, care creează un foarte bun mix de dulce – sărat.
Nu vă faceți griji în privința sâmburilor din struguri pentru că sosul fiind lichid, vor rămâne pe fundul oalei, fiind ușor de evitat. Dacă vreți să fiți 100% siguri, puteți căuta un soi fără sâmburi (dar sa fiți atenți să fie struguri).
Cam așa stă treaba cu prinții și castelele, iar dacă mistreț nu am avut, am pus puțin din ruda lui domestică, care a mers de minune în sos. Să nu mai zic de culoare…
Vă urez pofta bună!
Text&Foto:
Multumesc de reteta. Arata delicios!