De aproximativ un an am descoperit magia tigăii de fontă după un cadou foarte inspirat primit de la sora și cumnatul meu. Peste tot, din Asia până în State, toți aclamă acest „banal” material, dar până nu am pus mâna pe tigaie nu am înțeles de ce.
De atunci am folosit-o la cuptor și pe foc la tot felul de temperaturi și preparate de la gulyas la pâine și pizza, înlocuind o mulțime de vase ce le foloseam anterior.
Una din cele mai bune utilizări este ceea ce americanii numesc „one pot wonder”, adică o mâncare ce se poate face într-o singură oală sau tigaie.
Am început prin a încălzi tigaia la foc mare, apoi l-am redus la mediu, am adăugat 2 linguri de ulei și 50g de unt. Când s-a topit untul am adăugat 4 pulpe de pui superioare dezosate și tăiate cubulețe. 
O dată rumenite, le-am scos într-un bol și am adăugat în tigaie o ceapă de apă tăiată mărunt și două bastoane de apio.
După câteva secunde am adăugat 50g de bacon tăiat în felii foarte subțiri și mărunțit. Când s-a rumenit și acesta, am adăugat un păhărel de vin alb, am crescut focul, amestecând viguros până la evaporarea vinului, când am adăugat o roșie tăiată în opt felii. După alte 1 – 2 minute am adăugat o cană de orez cu bob rotund și am amestecat boabele până au devenit translucide. Folosirea bobului rotund m-a dus spre o combinație între pilaf și risotto.
Am adăugat două căni de apă, am adus la punctul de fierbere și am acoperit cu capacul de fontă din același set cu tigaia. Am lăsat 15 minute la foc foarte mic, iar apoi încă 5 cu focul stins.
În timpul acesta am amestecat cuburile de pui rumenit cu câteva linguri de năut din conservă. Puteți folosi năut înmuiat din ziua anterioară, apoi fiert una – două ore în apă cu sare, dar eu astăzi am căutat viteza, deci am folosit o conservă. Ca să vă asigurați că aveți o conservă bună, vă recomand să o cumpărați pe cea care conține doar apă sare și năut.
Am condimentat mixul de năut și pui cu boia dulce, fulgi de chili, piper proaspăt măcinat și sare de mare.
Am ridicat apoi capacul de pe orez, am sărat și am amestecat cu vârful unei furculițe pentru a aera orezul și a uniformiza sarea. Am adăugat, apoi, năutul și carnea și am servit cald.
Poftă bună!
Text&Foto: Vladimir Marian
Foarte faina reteta. Ma bate si pe mine gandul sa trec la o tigaie de fonta. Tot ce ma sperie e faptul ca la cat sunt de „cu capu’in nori” o sa ma tot frig la mana de manerul fierbinte. Am auzit ca ar fi niste mansoane de silicon universale dar nu prea gasesc pe net. Tu cum ai rezolvat? Multumesc.
Din nefericire singurul sfat pentru oamenii cu capul în nori este să nu fie așa în preajma tigăii încinse. În rest e chiar fain să fii visător ;)
Eu folosesc mănuși sau prosoape de bucătărie, totuși pentru anumite preparate la foc mic sau care se gătesc repede e posibil să nu fie nevoie de acestea. E la simț… chiar dacă ești puțin mai visător se simte căldura radiantă de la distanță. Asta îți amintește să îți pui o mănușă.
Nu e o versiune de jambalaya?