Antreu cu carpaccio de sfeclă și mușchi de porc

Nu-i interzis să te joci în bucătărie, ba e chiar indicat să o faci mai ales dacă ai timp. Din lucruri simple poți face mâncăruri grozve, poți obține îmbucături extraordinare, senzații care să facă din mâncat o experiență fericită. Mâncarea pe care v-o arăt azi ( o puteți comanda din meniul meu special de la Camino până săptămâna viitoare) e ușor de făcut, poate fi separată la fel de ușor în „pentru vegetarieni” și „cu carne” eliminând mușchiul de porc din ecuație sau păstrându-l, după plac. Mușchiul de porc poate fi gătit ca aici. După ce e răcește, e ușor de tăiat în felii subțiri (sigur, pentru asta e nevoie de un cuțit cel puțin decent, unul cu zimți e perfect pentru operațiunea acesta).

Cu sfecla e și mai simplu. Se fierbe o oră (poate un pic peste), se curăță și se lasă la răcit. Se taie în discuri subțiri (pentru asta e nevoie de o mandolină -nu instrumentul muzical – sau de o răzătoare cât de cât performantă. Puteți să faceți asta și cu un cuțit dar e ceva mai dificil să obțineți discuri cu grosimea identică (lucrul acesta e important doar pentru aspect).

Urmează partea cu adevărat interesantă. Puteți să vă îndreptați în multe direcții. Eu am ales direcția pe care scrie „coriandru”. Pentru sfeclă, o infuzie de coriandru (o lingură de boabe de coriandru pusă într-o cană de apă fierbinte și lăsată sub capac zece minute) amestecată cu suc proaspăt de portocale. Amestecul poate fi lăsat pe foc mic alte 20 de minute, să scadă. Sau nu, că nu-i neapărat nevoie. Pentru mușchi am făcut un sos din frunze de coriandru pasate cu blenderul. La o mână de frunze am pus 120 de mililitri de ulei de floarea soarelui (am ales un ulei fără un gust pregnant) și o pișcătură de sare.

Am completat paleta de gusturi și arome cu foarte puțin oțet balsamic amestecat cu miere și miez de nucă. E atât de simplu. Să fiți sănătoși.