Ce nostalgie! Rața mă poartă cu gândul la copilărie și la rețetele delicioase cu care mă răsfăța bunica. Deși ea o servea cu gutui, mere sau faimosul sos de vișine din Banat, pentru mine a fost o lecție că rața e „prietenă bună” cu fructele. Am tot asociat-o cu diverse fructe, până am descoperit că se potrivește de minune cu dulceața și aroma puternică de mango, intensificată de ardei iute si ghimbir.
Am folosit:
- doua bucăți de piept de rață
- sare și piper
- 2 mango bine copți
- 1 ardei iute (întreg sau parțial, în funcție de cât tolerați)
- o bucățică de ghimbir
- 2 limete
- 3 linguri de miere
- rucola
- valeriană
Mod de preparare
Rața are o carne delicioasă, dar e important să știi cum să o gătești corect, pentru a-i evidenția aroma și textura. Aceasta trebuie să fie la temperatura camerei când este prăjită, așa că am scos pieptul de rață de la frigider, l-am șters cu un șervețel și am crestat pielea în diagonală, în ambele direcții, iar apoi am sărat și piperat carnea pe ambele părți. Aceste tăieturi ajută aromele să intre mai bine în carne, iar sarea va scoate apa din grăsime și va rezulta o crustă crocantă. Mai apoi, am lasat pieptul să stea și să ajungă la temperatura camerei pentru a putea fi prăjit.
Sosul de mango
Am început prin a curăța mango-ul și ghimbirul de coajă, apoi am tăiat pulpa de mango cubulețe, am ras ghimbirul pe răzătoarea mică și am tăiat ardeiul iute bucătele mici. Apoi le-am pus într-o cratiță cu sare si puțină miere. Dacă nu vă place picant, folosiți doar de aromă. Am stors două limete în cratiță și după am pus-o pe foc, până când bucățelele de mango s-au înmuiat bine, aproximativ 10-15 minute. Să nu uitați să amestecați din când în când, iar dacă rămâne fără lichid, adăugați puțină apă.
În funcție de cum preferați consistența sosului, mărunțiți grosier sau îl faceți piure cu blenderul; eu am ales calea de mijloc, cu bucățele mici, ușor crocante de mango.
Pieptul de rață
Odată ajuns la temperatura camerei, l-am așezat cu pielea în jos (foarte important) în tigaia rece și apoi am pus tigaia la foc mediu. Tigaia se încălzește încet, la fel și pieptul și, astfel, grăsimea se topește și rezultă o crustă crocantă. Dacă pui pieptul în tigaia încinsă, o mare parte din grăsime rămâne în carne, nu se topește. Pieptul trebuie să se prăjească 6-8 minute, până pielea devine crocantă. Apoi l-am întors pe partea cealaltă și l-am lăsat 2 minute să se rumenească.
După, am pus pieptul de rață cu pielea în sus, într-o tavă încinsă, pe hârtie de copt și l-am băgat la cuptorul încins la 190 °C, pentru 5-8 minute. Este important ca pieptul să fie cu pielea în sus, deoarece aceasta va deveni și mai crocantă și delicioasă.
Am scos pieptul de la cuptor și l-am lăsat să se odihnească timp de 10 minute. În acest timp se echilibrează temperatura în interiorul cărnii, se reabsorb sucurile și carnea devine mai suculentă. Dacă se taie imediat ce este scos din cuptor, toate sucurile vor ieși din piept și se vor risipi, iar acesta va fi mai uscat. După cele 10 minute, am tăiat carnea pe diagonală, în felii cât degetul mic de groase. Pieptul se poate servi doar cu sosul de mango sau pe pat de salată. Eu am ales valeriană și rucola pentru că sunt ușor acrișoare și temperează dulceața sosului de mango, dar și pentru gustul delicat de nucă.
Sfaturi pentru a nu face risipă de alimente
- Odată ce am prăjit rața, a rămas în tigaie untura topită, care este considerată una dinte cele mai sănătoase grăsimi aminale. Aceasta este delicioasă și e păcat să fie aruncată, motiv pentru care recomand să strecurarea și păstrarea într-un borcănel, la frigider. Nici nu vă imaginați ce delicioși sunt cartofii sau legumele prăjite în untură de rață.
- Ghimbirul are o aromă puternică și rareori se întâmplă să îl gătiți pe tot odată. Și, pentru a evita uscarea în frigider, îl puteți da pe răzătoare și păstra în borcan cu puțină miere. Merge de minune în ceai, limonadă sau chiar simplu, având beneficii pentru imunitate.
Spor la gătit și poftă bună! Rețeta e un adevărat răsfăț pentru cei dragi!
Flamy, Flavor Tailors
Omule, esti minunat! Recunosc, am un soi de admiratie amestecata cu frica pentru tine. Admiratie nu are sens sa explic de ce. Nici nu as avea suficiente cuvinte, fiind un om simplu, o bucatareasa „de casa”, orientata mai mult spre preparate traditionale, safe, fara pretentia de a sti sa explic gusturi, texturi intr-un vocabular adecvat.
Teama? Sincer, dupa ce am citit postarile despre dispretul si indignarea fata de cei (unii) ce ti-au calcat pragul restaurantului de pe litoral, mi-am reprimat dorinta de a ajunge acolo. Se ridica indoieli in mintea mea ca nu sunt indeajuns de „cultivata” in ale gustului sau in politeturi de comportament de genul „am comandat un vin nepotrivit pentru friptura” ( eu fii d bautoare a unui singur tip de vin: rosu demidulce: o gasca f mica de doritori). Poate totusi imi fac curaj.
Recunosc, nu am facut nici a mia parte din retetele postate aici, dar le citesc cu multa placere pe toate. Toate povestile…