Da' ce știu eu despre asta?

626

Acum două-trei zile citeam în ediția de pe net a Jurnalului Național un articol care m-a surprins în mod neplăcut. Citindu-l, nu-mi venea să cred că-i vorba despre același Jurnal care susține, tipărește și distribuie cărțile lui Jamie Oliver, același Jurnal care are un supliment săptămânal dedicat mâncării. Nu o să fac acum analiză pe textul articolului, vă rog să-l citiți și să analizați singuri. În schimb o să spun așa: atitudini de felul acesta, lipite peste ideea că mâncatul are un rol pur funcțional au adus specia umană într-un loc din care-i va fi foarte greu să iasă – iadul cunoscut sub numele de obezitate. Poate nu știați, dar obezitatea și bolile legate de ea omoară zilnic mai mulți oameni decât fumatul, SIDA și războaiele de pe mapamond la un loc. Oamenii au fost învățați în ultimii 40-50 de ani că trebuie să mănânce repede, „ce-o fi, ceva, acolo”, fără să discearnă, fără să-și pună întrebări legate de sursa hranei și de conținutul acesteia. Oamenii au fost învățați că grija față de mâncare e sinonimă cu snobismul, că pasiunea pentru mâncare e sinonimă cu lăcomia. Sigur că există și snobism și lăcomie dar diferența dintre ele și minima educație alimentară, gastronomică dacă vreți, e evidentă dacă știi să te uiți în direcția cea bună. Estomparea acestei diferențe a fost politică de stat în majoritatea țărilor lumii, plecând de la consumerista Americă până la țările comuniste. Din punct de vedere alimentar, ambele regimuri au fost/sunt adevărate calamități pentru populațiile care viețuiesc într-însele. Observ că încă se lucrează la ștergerea acestei diferențe și când o publicație prestigioasă și cu tiraj mare trage o tușă groasă (și grosolană, aș spune eu) în sensul acesta, nu pot să fiu altfel decât trist și îngrijorat. Păcat.

Join the Conversation

  1. individa respectiva atata poate, atata stie si am sa ma opresc aici. Am mai spus-o inclusiv pe twitter. Pacat ca se intituleaza jurnalista!
    Si nu stiu cum sa spun, dar Jurnalul nu mai e ce a fost; isi fac aparitia pe acolo tot felul de specimene care au impresia ca stiu sa scrie. Gata! Nu am vrut sa supar pe nimeni si daca am facut-o imi cer scuze acelora care merita

  2. textul este penibil, grosolan, aberant. ma bucur insa de comentariile primite in subsolul articolului de pe jurnalul.ro, iar interventiile lui Copolovici m-au amuzat teribil. as vrea sa stiu ce mananca doamna care semneaza articolul, in afar de r@#@^:p

  3. Nu trebuie sa te superi Adi. A vrut sa zica despre fite?….sa zica despre mancare sanatoasa?…sa zica despre cazuri sociale?….si astea toate amestecate in timp ce ungea cu degetele manjite de hamburger butoanele unei tastaturi. ;) Wow e clar ca au facut un text despre ei….mancatorii de supa cu macaroane si castraveti murati.

  4. Cred ca articolul respectiv se inscrie in miscarea de rezistenta impotriva inteligentei si culturii. „Autorul” pare o persoana care judeca primitiv si care, in mod indirect, ne propune sa nu mai citim atatea carti, caci exista multi copii analfabeti, sa nu ne mai iubim, caci exista atatea persoane lipsite de dragoste, sa nu fin fericiti niciodata, caci exista multe persoane nefericite. Sa nu ne dorim sa traim, caci cimitirele sunt pline… sa nu mai gandim, caci presa este plina de….

  5. e trist, foarte trist. eu una sunt uimita, si mi-am zis ca suntem la doar un pas de sloganuri de genul jos cu parfumurile si moda – doar sunt atatia oameni dezbracati in tarile sarace, jos cu sapunul si igiena – doar sunt atatia oameni care nu au apa, jos cu universitatile si studiile – doar sunt atatia oameni prosti pe lume, nu? si eu, ca si Mile, m-am gandit ca poate personajul asta care a scris articolul e vreo femeie frustrata de kilogramele in plus, vesnica adepta a dietelor fara succes, ori vreo uscatura… pe dinafara si pe dinauntru. obscenitate? da, dar obscenitate jurnalistica. trist articol. si trist autor.

  6. Probabil e un test sau un articol de luat pulsul, să vadă dacă reacţionează lumea la „Mişcarea de rezistenţă”. E prea stupid articolul să fie pe bune.

  7. Nu vreau să spun nimic despre articol, decît că nu văd ce caută în ziar. E o prostie.
    Vreau să spun, în schimb, că Jack Lang, pe vremea cînd era ministrul culturii în Franţa, a introdus gastronomia printre artele frumoase.

  8. Poate are legatura cu faptul ca nr. 16 din Jamie Oliver nu a mai aparut cu Jurnalul National (cel putin nu a ajuns in Arad), si cu faptul ca se pare ca nici numerele urmatoare nu vor mai aparea. Urata schimbare de directie!

  9. Jamie Oliver nu mai apare cu jurnalul naţional. S-or fi certat probabil.

  10. Radu-Mihai says:

    Doamne, dar oare de ce va bateti capul cu asemenea persoane? Bunica zicea: „Nu-i poti cere omului mai mult decat poate!” asa ca s-o lasam in plata Domnului pe dna./dsoara. L.M. (nici nu merita sa-i fie pronuntat numele).
    Numai bine si pofta buna tuturor!

  11. Dragii mei, mă bucură reacția voastră:-).

  12. Sunt bune și deziluziile la ceva… Ne ajută să ne dărâmăm falșii idoli pe care tot noi i-am construit. :)

  13. Buna dimineata,

    am citit primul paragraf insa stilul ‘jurnalistei” este extrem de deranjant asa c-am renuntat. Insa pt ca ai pomenint de Jamie Olivier si obezitate uite un speech fain. ”Teach every child about food” :)

    http://www.youtube.com/watch?v=go_QOzc79Uc

  14. In afara de ce am „scapat” si acum regret, ca nu merita nici macar atat, nu mai este nimic de spus: JENANT! Pentru ambele parti -„jurnalist” si cotidian.
    O fi fost vreo petrecere pe acolo si s-a imbatat cine da ok-ul pentru aparitie! Asta ca sa mai si radem… cu tristetea de rigoare.

  15. Mda, am ramas cu gura cascata; am ramas cu un gust amar; am ramas fara cuvinte…
    Si asemenea oameni devin, in multe cazuri, formatori de opinii… Trist.

  16. Problema este pusa, regretabil, in mod gresit. D-soara ne indeamna sa ne afundam in incultura si grobianism, sa renuntam la „mofturile” si „pretentiile” care apartin de altfel unei culturi alimentare sanatoase, care la noi abia incepe sa se formeze(si asa foarte tarziu). Si evident prin acelsai demers logic ar trebui sa ajungem sa renuntam la tot-casa, masa, masina, haine, baie, loc de munca etc etc.
    Insa trebuie, totusi, sa ne oprim un moment asupra a ceea ce cred ca ar fi trebuit sa fie tema-care a ajuns atat de denaturata, de cliseizata si absolut grosolan prezentata in acest articol-aceea a eticii consumului. Ideea de a nu ne arunca cu capul inainte intr-un comportament consumerist negandit si automat si sa ne oprim sa cugetam ca as little as 5% din ce consumam poate salva un copil de la o moarte prin infometare. Nu am nimic cu o cultura alimentara sanatoasa si absolut nimic cu faptul ca mancam creveti si icre rosii doar sa ne dam seama unde si cand trecem granita intre un consum normal and simply being dumb, blind followers.

  17. Pe bine deia ma deranjeaza articolul , pentru ca oamenii aia devin formatori de opinii , (precum zicea si Alexandrina ).

    Ne petrecem o mare parte din viata mancand, si devenim , la propriu , ceea ce mancam.
    Mi se pare un lucru bun sa acorzi atentie mancarii , si pentru corp si pentru spirit. Noi nu suntem (doar) niste masini care trebuie alimentate .

  18. eu pot sa iti spun ca mananc pentru placere, recunosc nu ma intereseaza ce mananc…atat timp cat e gustoasa mancare, DAR, nu pot sa mananc biscuiti dca imi e foame, sau cornuri/covrigi … am foarte mari probleme in alegerea destinatie ptr concediu. .. daca intr-o zi nu mananc ciorba… e nasol, fac crize…ca si exemplu, anul trecut am fost in Croatia, si singurul lucru pe care l-am luat de acasa a fost o tabla de slanina (nu eram sigur ce gasesc pe acolo) … pana la urma a fost ok, am gasit in zona un restaurant cu specific unguresc (trebuie sa recunosc ca stiu sa faca mancare)

  19. mie mi se pare ca articolul e despre cu totul altceva, chiar daca poate nu e scris in cel mai fericit mod cu putinta. Da, si eu sunt extrem de interesata de ceea ce mananc (altfel nu as ajunge pe blogul asta aproape zilnic) dar in acelasi timp mi se face sila de „marinimia” unui Tiriac (aluzia la el e trasparenta rau). Cat despre ideea ca mancam ( aici ca reprezentare pentru consumam) mult peste ceea ce este necesar in timp ce multi altii pier in lipsuri groaznice, cred/sper ca nu va este straina nici voua, desi asta nu inseamna ca trebuie sa cadem in diverse extreme, calea moderatiei cred ca este recomandata.

  20. O nefericita care nu intelege de ce nu toata lumea mananca snitel cu cartofi prajiti. Este atat de stupid articolul incat nici macar nu merita efortul citirii (stiu, prea tarziu, l-am citit deja).

  21. Din pacate, atitudinea autoarei e impartasita de cateva milioane de alti oameni. Ca tot ati pomenit de Jamie Oliver, am citit, acum cateva saptamani, un articol despre cum americanii dintr-un stat, renumit pentru oamenii obezi, l-au facut pe Jamie sa planga. Au refuzat cu indarjire orice sfat despre alimentatia sanatoasa iar unii copii n-au fost in stare sa deosebeasca o rosie de un cartof… Trist, stiu: http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-1244158/Jamie-Oliver-tears-residents-Americas-fattest-city-resist-healthy-food-crusade.html
    Pacat insa ca cei de la Jurnalul National au ales sa promoveze o astfel de mentalitate stupida. Aveam alte asteptari …

  22. pacat ca l-ai promovat, oricum nici asa nu am avut rabdare sa-l citesc :) …some things simply doesn’t matter :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close