Dragilor, după o călătorie (prea) lungă, am ajuns cu bine în Franța. Suntem cazați într-un han superb din Vindelle (aștept să apară D’Artagnan de undeva) deținut de un cuplu tres simpa (îmi lipsesc accentele dar le puneți voi). Se pare că ușor îmi reamintesc franceza din liceu. Știam eu că-i o chestiune de practică. În fine, nu vreau să vă amețesc prea mult cu asta azi. O să revin cu fotografii din regiune. Apropo, aici a venit primăvara.
Între lucrurile pe care le vom găti aici, se află și mâncarea de fasole cu afumătură. Azi vă arăt o versiune, să vă faceți o idee. Am făcut mâncarea asta acasă și am folosit pentru ea fasole din conserva. Nu am mai folosit sare, fasolea avea, afumatura avea și ea.
Am primit de la tata o bucată de șuncă afumată. Am lăsat-o la desărat în apă rece, cam 10 ore. Pe de o parte ca să piardă din sare, p e de altă parte ca să nu aibă gustul de fum prea pronunțat. După ce s-a desărat, am tăiat-o în bucăți potrivit de mari.
Am pus carnea peste fasole/linte, am pus peste carne o ceapă roșie tăiată-n bucăți măricele, câțiva câței de usturoi, o portocală (doar pulpa), un morcov mare, niște țelină, frunze de pătrunjel, piper, ardei gras, ardei iute, cuișoare și scorțișoară. Am turnat două căni de apă peste ele, am pus capacul și am lăsat oala în cuptor, 3 ore la 160 de grade Celsius.
S-a mâncat ceva mai repede decât s-a gătit, acompaniată de vin roșu.
Să fiți sănătoși.
La frantuji bag sama ca nu e post, sau daca e nu se pot abtine.
O sa fac si eu asa ceva dupa paste, mi-a placut ce ai pus acolo, mai ales portocala, sunt curioasa ce gust are.
Spor la treaba in continuare
Au revoir, et a bientot.
Mi-am amintit si eu ceva franceza din liceu si scolile copiilor.
ce sunt chestiile alea mici din fasole? sa fie 3 tipuri de fasole? Ti-am mai zis ca nu arta a mancare asa fara pic de sos dar am inteles ca e pentru poze ca altfel nu se vede nimic.Arata bine…da si in anglia a venit primavara muuult mai devreme ca la noi.
Asteptam poze cu locurile…
Draga Adi,sunt un frecvent cititor al tau si apreciez in mod deosebit talentul si pretuirea ta pentru bucataria ardeleneasca (in special),si de aceea te intreb musai o fost sa strici bunatatea de gust cu cuisoare , scortisoara si portocala ?De mai stai mult prin Franta ii vini si ni bucatari cartofi rantaliti cu ghimbir nu cu ceapa calita si oloi de cela bun.Am avut si io o intrebare sa nu te superi…Marcel
imi place mult blogu’… cand ma gandesc ca yo de vreo doua luni bag numa’ conserve…
Succes in continuare!
Sa bem pentru asta!
Mai frate, sunca aia afumata de la tatal tau arata intr-un fel….. Si toata povestea suna a multa apa in gura (am oarece rezerve la chestia aia cu portocale da’ de’ ….gusturi de dobrogean…..). Sunt sigura ca a facut furori.
neobisnuita asezonare ! sunt curioasa de gustul amestecului cu portocala!am s-o incerc,poate ma repudiaza barbatul !
am uitat sa intreb ce sunt bobitele alea ca de coriandru ?
ar fi bine să aveți un pic de curaj și să nu judecați sumar lucrurile pe care nu le-ați mai întâlnit:). mai ales în bucătărie, lucrurile pot avea multe fețe, multe arome. mâncarea a fost senzațională, am fost mai mulți în jurul ei.
pansy, nu-s bobițe. am scris în poveste că am pus fasole și linte:).
Nu am intentia de a judeca sumar, dar…chiar daca a iesit bun, nu mi se pare ca e in spiritul bucatariei romane sa pui scortisoara, cuisoare si portocale in mancarea de fasole…ca doar te-ai dus sa le faci demonstratii culinare romanesti, nu? Nu am nimic contra fusion-ului, insa poate ca trebuia sa ai curajul sa pui ingredientele pe care le folosim noi in mod normal…altfel, s-ar putea sa creada ca avem un fel de bucatarie arabeasca. Lasa-i, apoi, pe frantuji sa critice, ca bucataria romaneasca e fara imaginatie, nediversificata. Sa zica ce vor…oricum, cred ca ei sunt singurii care pot manca pate-ul lor de foie gras pe felie de turta dulce si cu dulceata de ceapa pe deasupra. Puah!
Asta vara am fost in Franta 2 saptamini, ocazie cu care l-am vizitat pe fostul manager de HR de la fostul loc de munca. E francez, locuieste zona Bordeaux. Anyway, i-am facut cadou 6 sau 8 sticle de vin romanesc, de genul Prince Matei, Prince Mircea. Nici picat cu ceara nu ar fi recunoscut ca vinul este f bun. Este o mindrie nationala cu care nu te poti lupta, Nu emit pareri despre mincarea romaneasca pe care o detest sub orice forma, insa pentru o persoana ca tine care gateste cu pasiune bucatarie romaneasca, e o ocazie extraordinara sa gatesti romaneste with a twist (cum e si reteta asta). Nu cred ca putem iesi la inaintare cu retete trecute prin comunism- mult ulei si sare ca sa ascunda adevaratul gust. Daca ai pus scortisoara, si alte „bobite” :), foarte bine. Aceasta e noua bucatarie romanesca, pastram ce e bun, bio si real vintage si aruncam sarea, uleiul, rintasul. Exista un site francez cusine des terroirs, check it out. Retete vechi frantuzesti reinventate. Cred ca I’ll am si eu in blog roll in Lemon Love Notes. Sincer, m-am ingrozit cind am citit comentariile Anei, wow, sint multe lucruri in bucatarie pe care trebuie sa le urmezi, dar de cele mai multe ori mai si cream retete noi, nu :)
ați înțeles greșit. o să le facem fasole cu afumătură în varianta tradițională românească, de asta am venit și pe cuvânt că nu suntem proști. rețeta de pe blog e o versiune pentru voi. aici mai am cel puțin cinci variante de fasole cu afumătură, cum ar fi fost să postez încă una tot la fel? :)
Nu mă refeream, după cum a fost interpretat în mod eronat, la rântaş, ulei (de care nu te poti lipsi in multe mâncăruri) şi sare. Mă refeream la acele condimente fără de care aceasta mâncare de fasole nu ar putea fi considerată prea româneasca (foi de dafin, boabe de piper, eventual măghiran, salată de ceapă roşie alături). Urăsc exagerările de orice fel, atât cele în favoarea bucătăriei autohtone (gen nu pot mânca mâncarea străinilor, ador ciorba de burtă şi micii), precum şi cele care o repudiază fără drept de apel, în timp ce orice fel de „fusion” şi preluare de prin Străinezia e automat excepţională (gen garam masala în orice, orice fel de mâncare musai să fie „reinventat” sau „revizitat”, anything must have „a twist”). Cred că e mai bine să lăsăm unele lucruri bune aşa cum sunt şi da, cred cu tărie că nu orice merge combinat cu orice. Nu sunt obligată să mă extaziez în faţa bucătăriei franţuzeşti dacă nu îmi plac unele aspecte (cum ar fi faptul că se prăjeşte mult în unt, unele brânzeturi foarte grase, stridiile, combinaţia turtă dulce+pate de foie gras+confit d’oignons), doar din snobism, dar nici nu o desconsider din această cauză, că îmi şi place o parte a ei. Tot aşa, nu aş putea să spun niciodată că „urăsc bucătăria românească”, are şi ea părţile ei bune. Îmi pare rău dacă ceea ce am spus eu a fost interpretat în mod greşit.