Cred că s-a lămurit toată lumea că suntem în Franța, în Charente-Braconne, aproape de Angouleme, care nu-i departe de Bordeaux și nici de Atlantic. Trebăluim prin sate cochete, răsfirate printre vii (arată senzațional viile astea, mi-ar plăcea să le văd toamna, pentru că, vorba Groparelui, „vii cu viile”.) și ne bucurăm de primăvara venită aici mai devreme decât acasă. Festivalul la care participăm, Mars en Braconne, e dedicat anul acesta României. În seara deschiderii festivalului (care se desfășoară în toată regiunea, în mai multe așezări rurale), francezii ne-au dat o lecție despre comunitate, despre deschidere și despre altruism.
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
S-a vorbit atât de frumos despre țara noastră, așa cum noi, românii uităm să o facem, fie privat fie în public. Mai mult, niște cetățeni ai regiunii, absolut amatori și absolut simpatici, au executat o suită de dansuri populare românești învățate de pe internet și alte surse neprofesioniste, întregind efortul unei comunități de a omagia o națiune a cărei imagine în Europa nu-i tocmai grozavă. Un efort mare, pe care noi îl apreciem și pentru care suntem reconoscători, ca români și ca oameni. Nu-i ușor să-i înțelegi pe români și din acest motiv, strădania lor de a ne înțelege și de a ne accepta mi s-a părut admirabilă. Chapeau bas!
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
Foto: Silviu Gheție
În ceea ce ne privește pe noi, „țăranii”, după ce am ajuns la Vindelle, am luat în primire sala de festivități de la Asnieres unde am avut primul front de lucru. Am avut mai bine de 200 de oameni la masă (poate peste 300, nu vreau să spun vorbe mari, oricum, n-a rămas nimeni flămând), pe care i-am omenit cu pălincă de mai multe feluri, cu afumături tradiționale românești dintre care unele fierte și coapte, cu telemea, caș de vacă, brânză de burduf (am fost surprins de succesul brânzeturilor românești, aici, în țara brânzeturilor), brânză de vaci frământată cu mărar și sare, vinuri albe și roșii (după bufet am învățat francezo-română cu vin roșu, alături de doi simpatici francezi cu neveste înțelegătoare), prăjituri țărănești cu vișine, cu magiun și cu mere, pită țărănească, densă, coaptă-n tavă și stropită cu ulei de floarea soarelui presat la rece, ceapă verde, ceapă roșie, murături, tobă fiartă, cârnați fripți și…precis îmi scapă ceva.
Foto: Silviu Gheție
Am avut un debut bun, urmează zile interesante pentru noi. Cred că la finalul acestei zile voi fi capabil să vă spun mai multe lucruri despre stridii, întrucât mergem pe malul oceanului, să vedem cum se desfășoară o zi din viața unei stridii. Ultima zi, să fiu mai precis. Să fiți sănătoși.
Recunosc oamenii pe care i-ai intalnit acum, sunt aceiasi pe care i-am intalnit si eu acum 15 ani, cand am ajuns prima data in Franta, si cand am petrecut 10 zile minunate, fara sa simt dorul de casa. Iti va ramane mereu in suflet experienta asta, sunt sigura!
Cât de frumos ! Sunt impresionată de bunăvoinţa francezilor, nu sunt oameni care să se căciulească, înseamnă lor chiar le-a fost drag să facă lucrurile alea. Auzi, să înveţe jocuri româneşti…Câţi români or mai fi ştiind jocurile astea ?…
Adi, scrii intr-un mare stil. Sper ca te gandesti la o carte, altfel ar fi mare pacat!Et la lecon francaise est vraiment magnifique!!!
Frumos dom’le in Franta asta, as trai o viata acolo fara sa-mi fac griji de nimic :)
Bravo pentru succes et vive la France!
Excellent, mes amis!:)
Felicitari si sa va simtiti bine:-)
Asta demonstreaza inca o data ca oameni buni si frumosi sunt peste tot si e admirabila stradania si deschiderea francezilor de acolo.
Iar pentru noi romanii, singura sansa de a ne imbunatati imaginea este de a avea oameni talentati si sufletisti ca tine care sa le arate partea noastra buna si adevarata.
Prin anii 70, Franta a avut o perioada pro-romaneasca datorita unor oameni talentati ca Zamfir, Tiriac si actorii romani care jucau in Franta cu foarte mare succes in acea perioada.
Frmoasa împletire franco-română.Felicitări vouă şi baftă mai departe! Aştept ştiri despre stridii!
Ma bucur pentru succesul vostru si felicit oamenii locurilor pentru primirea pe care v-au facut-o !Abia astept alte impresii din Franta !
Indiscutabil, dpdv al meu Franta e tara in care am trait cea mai frumoasa experienta culinara. Cam 2-3 feluri de mancare la o masa, niciodata la o masa serioasa si traditionala lor stiu ca nu lipseste aperitivul la inceput, vinul asortat intotdeauna cu felul de mancare servit, salata mancata inainte de felul de mancare (cam cum am inceput si noi sa o mancam acum – cand am fost eu in 2003 mi s-a parut o ciudatenie), si masa se incheia intotdeauna cu desert. Lipseste „zama”, cei cu stomacul sensibil vor fi afectati, eu nu am avut probleme, intotdeauna e compensata cu nelipsita carafa de apa de la masa… Distractie faina in continuare…si eu personal urmaresc cu nerabdare „excursia” aceasta.
Minunat povestit!
Salutam cu respect si apreciere, Franta! Avem multe de invatat de la francezi.
Astept cu nerabdare povestea stridiilor.
(Marturisesc ca-mi „ploua-n gura” la vederea bunatatilor fotografiate.)
Stiam eu ca vor fi impresionati francezii de bucatele pregatite voi.
Succes in continuare!
I-ati invatat sa manance sunculita cu ceapa zdrobita cu pumnul? Mai lipsea sa-i invatati de ciorba de fasole… cu sarea si ceapa alaturi :) Faini oameni ati intalnit.
Drum bun inapoi spre casa!
Astazi am aflat de aventura voastra franceza si daca nu ar fi fost relativ departe as fi dat o tura. Asa ca urez succes de la Lyon si sper sa faceti un festival similar si in capitala gastronomica a Frantei :)
Distractie placuta si mult succes!
vă mulțumesc pentru urări și comentarii:).
In Franta nu e post? :))
In poza nr. 4 dai impresia ca ai vreo 1.90-1.95 inaltime. Apropos si de „Inapoi la 90”, ce inaltime ai, daca nu sunt indiscret?
Chiar ma intrebam de unde asa un calushar cu ochelari – parca e Isarescu! :)
nonick, despre post nu povestim:). despre înălțime, da: 1.89.
zâno, e de la ei:)
Doamne ce minunatii vad aici! Oare nu faci o escapada si la Montreal cu „bucatele” astea!
Adi, asta imi aduce aminte de un citat fain din Plesu, care compara antreurile de la „ei” cu cele de la noi, zicand ca diferenta dintre cele doua … e de la menuet la sarba! :)
vazand aceste poze ma gandesc la o prietenie intre francezi si romani ca intre doi oameni f deosebiti dar f asemanatori. sunt convinsa ca a fost A BLAST reuniunea. Felicitari Adrian si echipa.