Borş

Ce-i poţi cere unui biet cofetar să-ţi coacă în sfântă zi de 25, un mic popas dintr-un mare post pentru dârzul creştin. Eu prăjituri cu peşte n-am întâlnit şi nici vreun avangardist nu sunt ca să mă apuc să inventez. M-am gândit totuşi că mulţi dintre voi faceţi borş de peşte, ori dacă e borşul prea acru şi vă mai rămâne o cană, nu-l aruncaţi…

20 de grame de drojdie proaspătă şi fărâmată se îneacă într-un bol mediu cu 200 de grame de borş şi 180 de grame ulei de floarea soarelui. Se agită puţin cu un tel cât să se dizolve drojdia şi se astupă cu 500 grame de făină, coaja de la o lămâie grăsană, un strop de vanilie (5 grame de esenţă, ori extract) şi 5 grame de sare fină. Se împreunează totul cu un linguroi, iar când acesta dă semne că nu mai poate, se adună toată coca în palme şi se trânteşte pe masă. O să arate rău, ştiu, dar după câteva lovituri zdravene de masă şi împăturiri o să devină netedă. Nu o frământaţi. „E interesant cum o cocă atât de inestetică, obţinută din ingrediente neobişnuite, înfăptuită prin manevre violente şi cu un miros cel puţin dubios poate să inducă în eroare orice neştiutor, transformându-l într-un Toma ce-şi recapătă credinţa câteva minute mai târziu când abia încep să prindă formă în cuptor”.

Lăsaţi arătarea să se odihnescă o oră la rece, cât să se relaxeze glutenul şi să dospească drojdia în tihnă. Între timp pregătiţi câteva tăvi, deschise la culoare dacă e posibil, cu foi de cop, o umplutură din 250 grame de gem de vişine – făcut în casă de voi sau vreo mătuşă – şi 50 grame de nucă bine mărunţită. Încingeţi cuptorul la 180 de grade Celsius.

Întindeţi coca, cu un făcăleţ, fără să folosiţi făină, într-un dreptunghi lung de 60 cm şi lat de 45 cm. Folosind un tăietor de pizza, împărţiţi dreptunghiul pe lung în trei fâşii, fiecare fâşie în zece dreptunghiuri şi fiecare dreptunghi în două triunghiuri făcând o tăietură diagonală. O să obţineţi astfel 60 de cornuleţe. Aşezaţi la baza fiecărui triunghi o linguriţă (5 grame) de umplutură. Rulaţi. Aşezaţi. Repetaţi. Coaceţi 15-20 de minute sau până devin brun-aurii.

Daţi-le sau nu prin zahăr pudră cât sunt încă fierbinţi. Poate vi se par multe 60, dar după primul or să pară atât de puţine, căci ispita stă ascunsă în cele mai inocente lucruri.

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/