Pentru mine, inspirația vine cu o stare greu de descris, cu o vibrație atât de intensă că mi se umezesc ochii (uneori, sunt bărbat și nu-mi permit să umblu cu ochii umezi prea des, prea mult) și-mi apare un zâmbet larg pe față. Niciodată nu vine cu încruntare sau cu tensiune. Vibrația asta despre care vă spun apare-n cele mai neașteptate momente. De exemplu, când nepoata mea Maya își mijește ochii a înțelegere și spune „stai să-ți zic, tlebuie să plec la glădiniță că am lecție deschisă și nu mai pot să stau, dal hai tu la mine acasă la Blasov”. Apoi mai e Paul care la cinci ani se agită pe lângă David, fratele lui nou-născut. Trei motive bune să scriu o carte cu povești, nu credeți? Mă simt inspirat:).
Pe tine ce te inspiră? Ce te face să vibrezi? Gândește-te puțin la asta apoi votează poveștile românilor pe liveinspire.com. Să fii sănătos.
Iti dai seama cand sunt ai tai? :)
stai sa vezi cand ai nepoti, de la copii.Mult mai intensa mai gingasa e iubirea pt ei.E ceva care ati umple sufletul de cea mai curata bucurie.eu ami iubesc nepotelele …………. am spus ca pt. mine ele sant definitia cuvantului Bucurie.
Salve Adi!
Incerc sa inteleg ca te incearca acea vibratie de profunzime in vecinatatea celor mici si dragi!
Iti urez sa ai parte de ei cat mai repede!
Stii sa le luminezi calea!
Toate cele bune!!!
Eu nu stiu cum e cu nepotii, insa, trebuie sa- i credem pe cuvant pe bunici!