Nu sunt cel mai mare fan al mielului. Nu mă dau pe spate nici preparatele care au la bază mielul de Paşte, Pasah, Easter, Ostern şi alte astfel de variaţii. Singurele bucăţi cu adevărat bune (din punctul meu de vedere) sunt cotletele de miel la grătar şi o parte din pulpă, gătită întreagă cu usturoi şi rozmarin.
La mine în familie există tot timpul un surplus de friptură, drob şi alte lucruri de acest gen, pe care tineretul nu prea se înghesuie să le mănânce şi care trebuie mereu “transformate” în ceva mai apetisant, a doua sau a treia zi de Paşte.
Totul începe cu nişte friptură la care nu pofteşte nimeni (cam 1 kg), două cepe mici şi un morcov mediu – chestii pe care le aveam prin casă. Pe toate astea le-am dat frumos prin maşina de tocat veche, dar grozavă a bunicii. 
Am mutat apoi acţiunea la aragaz. Am pus o cratiţă cu ulei pe foc şi am purces la „sotarea superficială” a amestecului miel-ceapă-morcov la care am mai adăugat nişte sare, piper, cimbru şi puţină boia dulce. După vreo 5 minute sau când am considerat că erau relativ sotate, am adăugat ingredientele „secrete”: o cantitate generoasă de ketchup, o mână de pătrunjel şi puţin sos de soia. Am amestecat şi am ţinut totul pe foc încă un minut, după care am oprit aragazul şi am aprins cuptorul.
Înainte să fiu pus la zid pentru adaosul de ketchup, aş vrea să precizez că, sincer, nu prea îmi pasă de părerea nimănui, atâta timp cât mie îmi place rezultatul şi, mai ales, dacă persoana în cauză care mă arată cu dejtu’ nu a încercat niciodată respectiva combinaţie.
Ce nu v-am zis, dar nu este încă prea târziu e că atunci când m-am apucat de treabă, am pus 1 kg de cartofi la fiert, pe care i-am făcut piure, adăugând o groază de unt, nişte sare şi nişte piper.
La asamblare a fost simplu – amestecul de carne jos, piureul sus. Pentru culoare şi gust, am răzuit deasupra nişte caşcaval şi apoi am făcut vânt preparatului în cuptor. Foc mediu 30 de minute (180 de grade) şi foc mare încă 10 minute (200 de grade).
După 40 de minute, am scos din cuptor vasul în care am copt opera de artă şi am lăsat-o 5 minute (asta fiind maximul răbdării mele) să îşi tragă sufletul.
După fix 300 de secunde de aşteptare, am băgat lingura în vas şi apoi în gură, unde am descoperit o crustă crocantă, piure moale dedesubt şi carne de miel delicioasă. Tineretul m-a aprobat urmându-mi exemplul, iar eu m-am aplaudat singur, dar doar cu o mână, pentru că eram prea ocupat cu cealaltă să duc mâncarea la gură.
Spor la salvat fripturi de miel.
Text&Foto: Mihai Petrișor
www.mihaipetrisor.ro
Amice, nici mie nu imi prea pasa de parerea ta, respectiv de reteta ta, avand in vedere amestecul de resturi incununate cu piureul pus deasupra! Mi se rupe de kepchup-ul tau, e in nota acestui preparat care, culmea!, apare pe blogul lui Adi Hadean. Asta mi se pare curios !
Bleah, ma duc sa imi fac o felie de paine cu pateu si cu rosii … adica ma duc la robot, bag felia de paine, pateul, rosia, asezonez cu sare, piper, un pic de rozmarin si o idee de nucsoara. Dau viteza maxima iar dupa 30 de secunde sa vezi minunea ! Atentie ! Acest preparat nu e pentru mancat ci pentru blogger-it!
Punctul tǎu de vedere ȋngust și puțin cam prea plin de sine care nu acceptǎ piure-ul și carnea alias “resturile” intrǎ fix ȋn sensul frazei care te-a deranjat pe tine din text, adicǎ nu mǎ intereseazǎ.
Faina idee, sheperd’s pie reinterpretata, asa imi suna.
Cu miel n-am incercat, dar cu pui (mai ales pieptul ramas de la pui rotisat) si porc, da. Mai putin combinatia cu soia si ketchup. Dar, de ce nu?
Inca odata, bravo, retete simple, ingrediente abordabile si rezultate gustoase!
Chiar este sheperd’s pie cu leftovers, aveti dreptate. Soia si ketchup am pus pentru culoare si un pic de gust dulce. O sa incerc si eu cu puiul rotisat (cu porc fac mereu), suna foarte bine.
Multumesc ca v-ati facut timp sa va spuneti parerea. :)
Foarte tare.. mersi
Cum a ajuns asta pe pagina lui Adi Hadean, cel care dadea lectii prin toata media de mancare pregatita fara adaosuri chimice … pai kepchup-ul ce mama naibii e?