Sâmbăta, înainte de Paște. În bucătăria părinților mei, ca-n mai toate bucătăriile din țara asta, se petrec lucruri care arată și miros de nu se poate sta în zonă fără să-ți pui nemurirea sufletului ori talia în primejdie. E bine că e așa, e bine că avem ce să punem pe masă. Vă doresc să rămână bine până la capăt, să nu aveți nevoie de digestive, să nu aveți nevoie de doctor. Mă simt cumva obligat să spun lucrurile astea, pentru că știu că nu-s sărbători la români fără ușă ruptă la Urgențe. Și mai vreau să vă spun ceva: dacă observați la copiii voștri chemare spre oale, lăsați-i să se implice, lăsați-i să participe, să se umple de făină, să frământe cu mânuțele lor, să vă încurce cât pot, să vă stea în drum. Momentele astea-s rare și de obicei nu se întorc.
Am prins-o pe Maya, nepoata mea (are doi ani și jumătate), în plin proces de fabricație a ceea ce ea numește „păsintă”. M-am topit tot și așa am rămas. Să fiți sănătoși.
Paste fericit alaturi de cei dragi tie!! Pupici nepoatei tale Maya :))
Iti calca pe urme :)).
Sarbatori frumoase !
E tare frumoasă şi are talent ca unchiul ei ! :)
Sărbători luminate cu pace în suflet şi multă sănătate !
dulce foc:-)
Sarbatori frumoase Adi!
HRISTOS A INVIAT! Bucurie la toata lumea!
Ca bine zici ca-s rare aceste momente !Ar trebui sa nu fie asa de rare.
Si noi avem o nepotica. Ea nu gateste. Ea se gateste. In ziua de Pasti. In Maramures. Deci in Mara.
Poza: http://costin.blog.com/
să vă trăiască! :)
Si nepotelul meu, Denis, face „pacinte”, avand acelasi fel de sucioare ca si Maia. Sunt minunati !
Momente frumoase si pretioase la fel ca si micuta bucatareasa. Sarbatori Fericite!