Prima oară am văzut rubarbă acum vreo zece ani într-o piață din Făgăraș, tot prin mai. Auzisem de ea, îi văzusem pe british chefs gătind-o, dar n-o găsisem niciunde în București. Nu-i prea populară nici acum pe la noi, așa că dacă mi se face dor de tulpini roz și acrișoare, trebuie să pornesc într-o adevărată misiune de scanat magazine și tarabe.
Rubarba e acrișoară, fără prea mult parfum, dar e foarte sănătoasă și conferă deserturilor o notă răcoritoare. Ideea e că trebuie s-o ajutăm cu arome puternice. Ghimbirul i se potrivește mănușă, la fel cardamomul și portocala. Ceea ce am și făcut: crumble cu rubarbă și cremă de lapte cu arome orientale.
- Porniți cuptorul la 180°
- Crumble: Transformați în firimituri 150 g de făină și 100 g de unt rece, apoi adăugați 50 g de zahăr și coaja de la o portocală. Întindeți amestecul pe o foaie de copt și rumeniți-l la cuptor pentru 25 de minute.
- Tăiați 500g de rubarbă în bastonașe de 2 cm lungime, așezați-le într-o tavă, apoi stropiți-le cu sucul de la portocala căreia i-am folosit coaja. Deasupra presărați 80 g de zahăr. Puneți rubarba în cuptor până când se înmoaie, dar își păstrează încă forma (cca 25 minute).*
- Cremă de lapte cu ghimbir și cardamom: într-un castron, amestecați 2 gălbenușuri**, 50 g zahăr și 20 g amidon. Separat, încălziți 250 ml lapte împreună cu 3 păstăi de cardamom și o bucată de rădăcină de ghimbir de 2 x 2 cm, curățată și feliată. Când laptele este aproape de fierbere, opriți focul și acoperiți crăticioara pentru a lăsa aromele să se împrietenească. După câteva minute, turnați laptele peste gălbenușuri, omogenizați și întoarceți totul pe foc, amestecând constant cu un tel până când crema începe să se lege, moment în care opriți focul și continuați să amestecați. Treceți crema printr-o sită fină sau scoateți mirodeniile cu o lingură.
- Asamblați desertul în pahare, alternând straturile de rubarbă, cremă și crumble. Ar fi bine să așteptați să se răcească în frigider.
* Dacă aveți loc în cuptor, puneți în același timp rubarba și crumble-ul.
** Albușurile se pot păstra la congelator, în așteptarea unui alt desert.
*** Cantitățile sunt pentru 3 pahare. Feel free să le dublați.
Text&Foto: Anca Aldea
Am eu rubarba in gradina asa ca pot dona cand ai nevoie :D
Foarte interesant desertul Rubarba am vazut la Lidl astazi !
Im doresc foarte tare ca toti cei care posteaza retete in care folosesc coji de citrice sa atraga atentia ca utilizarea cojilor provenite de la fructele din comert se face pe propria raspundere. Nici macar spalarea acestora nu poate indeparta in totalitate prafurile din coaja. Si atunci de ce omitem acest sfat?
Si eu m-am tot invartit zilele astea pe langa niste tulpini de rubarba, dar parca nu ma atrage asa mult. As incerca desertul. Iar despre cojile de citrice… chiar ar trebui sa tragem un semnal de alarma.
De acord cu cojile de citrice. Portocalele mele erau bio, deși bănuiesc că și acestea au coaja tratată. Le-am spălat oricum cu apă caldă și apoi le-am frecat cu un burete abraziv. By the way, și merele tot așa sunt, deci nu mai putem mușca la fel de nonșalanți ca Albă ca zăpada:).
By by the way pentru ca merele cumparate de la tarani nu sunt date cu prafuri pentru pastrare ca cele din supermarket. Eu imi fac stocul de coaja din curtea unei pensiuni grecesti care nu baga in seama citricele.
Preadornicule, şi merele țăranilor sunt date cu ceară ca să treacă iarna fără probleme. Ca să nu mai zic de tonele de pesticide aruncate peste recolte în bezna minții. Cine vrea ceva 100% netratat trebuie sa se apuce de agricultură.
Nu zic ca n-ar fi bun desertul, dar mi se pare prea complicat. Eu fac o simpla tarta cu rubarba, a carei preparare imi ia 10 minute, si in care se simte gustul rubarbei(care mie nu mi se pare deloc fada) fara sa o fi denaturat cu alte arome.
Am facut si eu gem de rubarba cu coaja de lamiie(netratata) si aroma cojii a acoperit gustul fin al rubarbei, asa ca nu mi-a placut gemul.
Mărul, în starea sa naturală are deja coaja cerată. Este ca o rășină pe care o produce în mod natural. Producătorii care exportă, trec merele printr-un flux de ioni și de apă amestecată cu ceară. Procesul are rolul de a îngreuna deshidratarea fructului, care astfel are o perioadă mai lungă de valabilitate la raft”, a explicat pentru Super-Hrana.ro Aurel Tănase,Președintele OIPA legume, fructe din România.
As vrea sa vad taranul care procedeaza ca mai sus. Cei din zona mea nu folosesc procedura din lipsa de ioni.
Vorbind tot din cele vazute de mine, pesticidele nu sunt date cu tonele ci se respecta doza recomandata de producator si schema unui inginer agronom. Nu-si permit sa arunce cu banii. Fructele sunt tratate cu pesticide dar asta nu ma face sa accept si praful din coaja citricelor.