E aproape vara, e vreme bună, omenii se văd mai des pe la umbra curților ori în răcoarea aerului condiționat. Se întâmplă peste tot mici petreceri, mai mult sau mai puțin organizate, mai sofisticate ori mai dimpotrivă. Eu am în minte acum una mai puțin sofisticată, una cu sandwich-uri pline de carne fragedă, delicioasă. O petrecere între prieteni apropiați, care se lasă antrenați în povești cu pești (de când erau peștii un pic mai tineri), bancuri mai degrabă fără perdea decât cu și, poate, un meci văzut pe ecran mare. Dacă pâinea nu-i o problemă când vine vorba de sandwich-uri, carnea poate fi. Dar, orice problemă are soluție. În cazul de față, soluția e limba de vită. Cărnoasă, generoasă, cu o cantitate rezonabilă de grăsime, ieftină.
Eu am luat una acum câteva zile. Am pus-o la fiert în apă rece. Lângă ea, cimbrișor, scorțișoară, piper boabe, dafin. Am lăsat-o să fiarbă o oră.
Am curățat-o de pieliță.
Am pus-o într-o tavă, împreună cu câteva roșii cherry, câteva ciuperci de pădure uscate, două căni din zeama în care a fiert, puțină sare și o ceașcă de vin. Am pus tava-n cuptor pentru două ore, la foc mic. Sosul rezultat e bun de stropit pâinea sandwich-urilor, e foarte aromat, foarte intens.
Am pregătit un sos din iaurt slab, sare, fulgi de ardei iute și o linguriță de miere, amestecate bine.
Am tăiat carnea-n felii subțiri.
Am pregătit feliile de pâine. Pe unele le-am uns cu ulei extravirgin, pe altele cu sos din tavă.
Am profitat și de legumele pe care le aveam în preajmă.
Desigur, și de sos.
Dintr-un kilogram de carne umpli între 10 și 20 de sandwich-uri, în funcție de mărimea lor. Eficient, aș putea spune. Să fiți sănătoși.
interesant. sotul meu e mare fan limba cu masline. nu stiam ca se poate si asa.
Foarte bine arată limba preparată de tine. Mie îmi place dar o cumpăr de fiecare dată gata preparată de la o măcelărie din Grigorescu. Trebuie să încerc și varianta ta. Pe de altă parte, de unde ai cumpărat pâinea asta neagră ce arată așa de bine, și bănuiesc că e cel puțin așa gustoasă pe cum arată?
Durere…
apai, nu e tare si atzoasa? intreb si eu, nefiind deloc experimentata in gatirea acestui sortiment…
Si noi mancam destul de des limba de vita,este foarte buna din multe puncte de vedere(le-ai zis tu!),dar raman la varianta cu masline care mie imi place cel mai mult.Oricum, nu refuz si celelalte variante.
Cris, din fericire se poate:)
Anca, de la Kaufland.
Carmen: ouch!
catherine, nu. e moale și fragedă.
nicoleta, musai să încerci.
arata demential,am sa o incerc si eu sper sa mi iese si mie tot asa de bine si la aspect dar si la gust!
am si eu o intrebare
ce bucata de limba e mai buna, mai gustoasa?
varful, mijlocul sau spatele limbii?
Carmen, va trebui să afli singură răspunsul:).
Limba mea e acum in cuptor! Pina e gata, salivez si dau cite o fuga in camera sa ma mai uit la pozele astea – curata tortura ateptarea!!!
p.s. nu avui ciuperci…
:) poftă bună:)