Tartine cu pulpă de rață

(PUB)

 Un fel de paradox în mișcare lentă precum coacerea la care a fost supusă carnea grasă și binefăcătoare (spun specialiștii că grăsimea de rață nu doar că nu-i rea pentru sănătate, ba ar fi și foarte bună, motiv pentru care prietenii noștri francezi care consumă frecvent confit de canard nu prea suferă cu inima, poate cel mult din amor) se desfășoară în fața ochilor voștri cu ocazia rețetei de azi. E vorba despre un nou episod al mini-seriei limitless cooking generată de provocarea Fairy România despre care v-am vorbit pe larg aici. Apropo, provocarea e valabilă și pentru voi, de fapt, mai ales pentru voi. Eu vin doar cu câteva exemple, dar voi aveți de câștigat de-adevăratelea dacă participați la acest joc lansat de Fairy și găzduit de protv.ro. Gătiți fără limite și fără teamă (încercați să scoateți tot ce-i mai bun din voi), postați acolo și urmăriți ce se întâmplă mai departe. Urmăriți și rețetele postate de mine aici, ar putea să vă dea o idee despre ce se așteaptă de la voi.

Așadar, rețeta de azi a început așa: am făcut o tură prin piața Obor, de unde m-am întors cu șapte pulpe de rață (pe la 5 lei bucata), câteva căpățâni de usturoi tânăr și dolofan, niște mărunțișuri cât de o salată și mult entuziasm. Am decis să revizitez ideea confitului de rață, care-i o mâncare făcută cam așa: ții pulpele cu sare de seara pe dimineața, le acoperi cu untură de rață și le coci ușurel câteva ceasuri (simplific mult, doar ca să vă faceți o idee). Revizitarea asta a ideii a rezultat cu renunțarea la untură adăugată, întrucât am socotit că pulpele cumpărate de mine aveau deja destulă. Uneori, less is more, cum ar zice francezii dacă le-ar plăcea limba engleză.

Am crestat ușurel și rar pulpele, pe partea cu pielea. Am presărat peste ele fulgi de sare afumată, sare cu rozmarin și piper abia zdrobit. Am desfăcut cățeii de usturoi din mănunchi, dar nu i-am scos din teci, tinere și ele. I-am pus printre pulpele de rață știind sigur că-i voi putea folosi după coacere pentru a-mi aroma tartinele cu piureul în care se transformă în timp ce se coc. Am mai pus în cocotă (așa se numește vasul greu din fontă, cu capac greu și el)o mână de slănină afumată și mărunțită și o păstaie de vanilie, am pus capacul și am pus vasul în cuptor pentru 3 ore la 140 de grade Celsius. Am luat capacul și am mai copt pulpele o oră, timp în care s-au rumenit binișor. Totuși, pentru a obține o piele și mai crocantă, am pus pulpele pe o tavă, iar tava sub serpentina încinsă a cuptorului (5- 6 minute la 220 de grade Celsius).

Am strecurat untura rămasă de la pulpe și am pus-o într-un borcan de 450 de grame (atât s-a ales), o voi folosi în alte ocazii, poate-mi frig niște cartofi noi în ea, poate o întind pe pâine neagră și presar boia afumată peste ea, cine știe? Buun. Să vedem cum a fost mai departe:

Am desprins carnea de pe os.

Am așezat bucățile peste felii de pâine, alături de usturoiul copt și scos din teci, alături de ardei copt (frigi/coci ardeii, îi cureți de coajă și-i marinezi măcar 6 ore într-un amestec de ulei de măsline extravirgin, zeamă de lămâie, oțet din orez, sare, piper, usturoi mărunțit, pătrunjel și foarte puțin zahăr), rondele de sfeclă marinată (coci sfecla, o cureți, o rai rondele subțiri, o pui la frigider cu sare, piper, zeamă de lămâie, ulei de măsline și câteva căpșune mărunțite) și de salată făcută din salată verde, castravete, ridiche, roșii, semințe de floarea soarelui prăjite cu sare și o vinegretă din zeamă de lămâie și ulei de măsline.

Delicios, dacă-mi dați voie.

Cât despre vase, adică tavă+cocotă, chiar n-am avut de ce să-mi bat capul, Fairy Platinum fiind la datorie. Să fiți sănătoși.