Ai spune că să speri e gratis, că nu te costă nimic. De obicei e adevărat dar există și cazuri în care prețul e destul de mare. Și nu mă refer aici doar la bani, să-i lăsăm pentru moment. Mă refer la ani de planificare și de vise, la mii de ore de muncă, la alegeri imposibile, la zbateri în buza eșecului, la bucurii himerice și absolut efemere, la tir cu arbaleta cu ochii legați (de bună seamă-i o metaforă asta). Marile speranțe vin cu costuri mari, mi-e clar de ceva vreme. Exemple am nenumărate. Unul mai recent e restaurantul Graf din Oradea. E un restaurant pe care-l știu încă din faza de proiect, cunosc misiunea pe care și-au asumat-o creatorii lui și recunosc că în locul lor aș fi abandonat probabil de două ori până acum. Ori poate nu:).
Săptămâna trecută am vizitat restaurantul pentru a afla povestea bucătarului cu două stele Michelin din Oradea, Nicolas Delgado. Câtă vreme am stat de vorbă cu el, am introdus aer într-o sticlă de vin de Corcova, un roze care să însoțească la trap ușor toate mâncărurile cu care am fost răsfățat. Da, așa mă socotesc, răsfățat, pentru că fiecare fel a reprezentat o nouă experiență gourmet, de felul celor cu care nu mă întâlnesc în fiecare zi. Să le iau pe rând (mi-am pus chiar acum un pahar de roze – scriu la miezul nopții – să-mi amintesc mai bine):
Am început cu o spumă de cartofi aromată cu trufe și mărar (incredibil cât poate să schimbe mărarul percepția asupra gusturilor, dacă-i pus unde trebuie). Lângă spuma de cartofi, o granita de Aperol, ușor amăruie, numai bună de deschis pofta.
Tot ca starter rece, tapenade, adică pastă de măsline, și negre și verzi, delicată și surprinzătoare. Pâinicile-s făcute în casă. Și-s bune. Să mă iertați, dar la tapenade am avut aceeași reacția ca la salata de vinete, adică aș fi mâncat fără frână.
Vlad Mureșan, care e somelier și șef de sală la Graf a adus vinul (mă bucur pentru Vlad, a ajuns într-un loc bun, sper să-i placă și lui). Apropo de somelieri, mă mănâncă degetele să-i iau un interviu lui Septimiu Crișan, somelierul casei la Graf. El face recomandările de vin din meniu și are o poveste lungă și interesantă. Dar, toate la vremea lor.
Vinul a început să curgă în pahare, Nicolas și cu mine ne-am pus la poveste, ba în franceză, ba în engleză, ba în spaniolă. Mai un pic de body language și ne înțelegeam ca frații din aceeași mamă.
A venit antreul cald. O cremă de ou și trufe pe pat de sare, cu crutoane mici-mici, niște bijuterii în miniatură. Prea bună. Prea simplă. Genul de idee despre care spui „oare de ce nu m-am gândit la asta?”. Merită trei poze:).
Felul principal: homar decorticat însoțit de o spumă fantastică de cartofi (așa-i zice în meniu, și pe bună dreptate) garnisită cu prosciutto crudo.
Nicolas e mândru de felul în care Luca, prietenul meu și fostul meu vecin din Oradea a preparat și aranjat mâncarea în farfurie. Și eu sunt mândru de Luca. E un bucătar excepțional, la care m-am uitat mereu cu admirație. Evoluează continuu. Despre mâncare? Pot să înghit în sec și să tac un moment? Mulțumesc.
Mi s-a părut cool (nu găsesc acum, repede, un corespondent în limba română): șervețelul care vine sub forma unei pastile comprimate peste care torni apă. Crește…ca din apă.
E același pahar, altă abordare.
Desertul (primul) – surpriză cu căpșune. Un cranț subțire învăluie o cupă mică de înghețată de căpșune. Peste înghețată (care e de fapt un sorbet, dacă nu mă înșel), căpșune proaspete și o frișcă aromată cu mentă. Dedesubt, un jeleu de căpșune. EX CE LENT.
Și dacă tot nu părea că vreau să plec, am mai primit un desert. În pahar, două jeleuri diferite (unul de banane, asta țin minte) și o spumă de cocos. Un macaron și o pralină plină de surprize (nu le pot dezvălui, n-aș vrea să le pierdeți, în caz că ajungeți la Graf într-o bună zi).
Am băut cafea, am tras cu ochiul pe la celelalte mese (am remarcat atenția chelnerilor față de clienți, să nu credeți că un pahar de roze mi-a adormit ochiul) și am plecat deși aș mai fi stat.
Ce cred eu despre Graf? Cred că-i un loc pe care l-aș muta în București cam..alaltăieri. L-aș putea muta și la Viena cu la fel de mult succes. Dacă l-aș ține și în Oradea? Da, sigur că l-aș ține, pentru că și noi, ardelenii, merităm lucruri bune. Sper doar că vom putea să ne deschidem spre ele suficient de repede (știți doar că ne ia ceva vreme să ne decidem). Nu le va fi ușor celor de la Graf. Nu le-a fost ușor nici să-și găsească drumul. Dar cine a spus că marile speranțe se împlinesc ușor?
wow! arata spectaculos! btw, pe site n-am vazut sa aiba si meniu de degustare, fix, ci doar a la carte, ceea ce ar fi usor surprinzator pentru un loc de fine dining ca asta
încă nu-i momentul. am discutat despre asta cu le chef. e oradea, ardeal, românia. avem nevoie de timp:)
well, eu unul cred ca e musai sa ai un meniu din asta fix, chiar si daca nu-l comanda nimeni la inceput. ideea e ca un restaurant din clasa asta trebuie sa ridice standardul, nu sa se adapteze la consumatorii relativ neinstruiti, plus ca poate servi si ca gate in pentru cei care se tem sa comande ce nu cunosc si se limiteaza la basic stuff
Lasa-l la Oradea, ca e cel mai bine, pai ce daca sunt asa de buni vrei sa-i muti?
Adi cred ca se referea la potentialul de business mult mai mare din Bucuresti :)
Bun, bun într-adevăr. Arată impecabil (despre gusturi nu pot să spun, totuşi, prea multe), fără să coboare deloc sub nivelul unor restaurante cu bucătari medaliaţi şi deţinători de diferite stele Michelin la care am avut ocazia să cinez în diferitele peripluri de peste graniţă.
Da, probabil că se poate muta fără probleme în altă zonă (chiar şi europeană). Aş fi vrut să citesc mai multe (cu poze, eventual) despre locul în care e, despre atmosfera de acolo, despre sală, despre toalete. Din punctul meu de vedere, experienţa gastronomică nu poate fi completată decât astfel.
Surprinzator de bine pentru Romania – aspectul impecabil – la gust o sa te cred pe cuvant pana una alta :)
Da, sigur, mi-ar placea sa fie in Bucuresti – egoista de mine.
Si de acord cu Mircea – mi-ar fi placut sa stiu ceva mai mult despre ambianta chiar daca mancarea e importanta aici.
mircea, anca, toate la vremea lor. am un blog întreg la dispoziție și nu am vrut să le amestec:).
o zicere frumoasa, despre ardeal, oradea (eu sunt oradeanca, stabilita la cluj, deci ardeleanca)…imi plac zicerile astea, ma induioseaza.
Dragii mei,materialul prezentat de Adi este impecabil dupa cum cred ca e si mancarea iesita din mana unui maestru virtuos,si se simte din totata fiinta lui Adi ca ar vrea sa dea o mana de ajutor prieteneasca proprietarilor afacerii,care au investit mult,au cheltuieli mari si probabil vanzarile nu sunt inca pe coordonatele planului de afaceri.Sunt de douazeci de ani oradean prin adoptie si actualmente incerc si eu de cativa ani o aventura existentiala cu administrarea unui restaurant.Traind inainte de Oradea la Brasov am fost uimit sa constat in primii ani si-n urmatorii ca cele doua orase care m-au adoptat nu seamana deloc la capitolul restaurante.In brasov restaurantele sunt mereu pline-in Oradea sunt mereu goale,in Brasov la restaurant se comanda mancaruri scumpe cum se spune ,,te costa cat la restaurant”,in Oradea se comanda low coast,cu gandul tot timpul la nota de plata,la bugetul familiei.In Brasov tot la al doilea restaurant gasesti muzica live,in oradea nu gasesti o trupa sa cante cover-uri sa tot cauti,s.a.m d.
Sunt convins ca restaurantul mai sus pomenit e o grozavie dar e foarte probabil ca s-a gresit nu doar timpul ci si locul,s-ar putea sa strici ovasul pe gaste.Du-te prietene in Bucuresti ca acolo se intampla 70% din economia Romaniei,si acolo sunt oameni care au mancare preferata homari si languste si alte fineturi si nu mici sau mamaliga cu fasole frecata.Si va mai spun din vorbele unui morosan care acum vreo 10 ani s-a dus la Bucurest,care spune ca daca un ardelean are 100 de lei se gandeste in ce cont de economii s-o puna ,pe cand daca bucuresteanul are aceasi suma se grabeste iute spre cel mai bun restaurant sa petreaca.Cam asta e pe scurt.i
Superb, imi pare rau ca nu este si in Bucuresti…
Am fost la Graf acum cateva saptamani cand am vizitat Oradea, si recomand tuturor restaurantul, fara nici o retinere. Este incantator!
Restaurantul Graf s-a închis definitiv, din păcate, în toamna lui 2016. În acelaşi local funcţionează Pizzeria BURRI.