Bună dimineața. Sau bună ziua. Sau bună viața. Oricum, doar să fie cu bine în enunț și în fapt. Urmează un articol pe care-l scriu nu pentru că m-aș fi supărat ca văcarul pe sat ci pentru că trag speranța că înțelegerea acestui mesaj o să mă scutească de viitoare dezamăgiri și o să-i scutească de eventuale dezamăgiri pe unii dintre cititorii mei (din fericire nu-s mulți cei cărora le adresez aceste gânduri, din fericire cei mai mulți dintre cititorii mei sunt oameni normali și cu bun simț, din fericire am suficient de multe motive să țin blogul acesta viu).
Pozele cu prăjitură sunt aici pentru a mai îndulci puțin articolul:).
Să o luăm pe rând și să începem cu blogul. Blogul e o extensie a casei mele, unul dintre locurile mele de muncă și locul în care ofer ceva fără a aștepta ceva la schimb. E un privilegiu faptul că unii oameni consideră că-i destul de interesant încât să vrea să-și promoveze activitățile sau produsele prin intermediul său. Un privilegiu de care mă bucur dar și un privilegiu pe care-l ofer, nu oricine poate să promoveze ceva prin intermediul blogului meu, de asta-i încă un loc curat. Blogul meu a început să producă bani prin 2008 și de atunci o face fără pauză însă nu e responsabil pentru mai mult de o treime din veniturile mele. E bine că e așa, nu îmi doresc mai mult de la el, eu trăiesc din altceva.
Așadar, blogul meu nu e activitatea mea principală, el e doar o oglindă a activității mele de zi cu zi. Nu e în regulă să-mi reproșezi că nu postez destul de des, destul de mult, destul de bine. Ai dreptul să mă citești sau să n-o faci. Ai dreptul să mă întrebi lucruri legate de postările mele iar eu pot să-ți răspund sau nu. O fac de cele mai multe ori, așa consider eu că e bine, așa știu eu să fac, așa îmi place. Să comunicăm, să vorbim, să schimbăm idei și informații. Dacă se poate, despre mâncare, că de mâncare mă ocup. Totuși, ar fi bine ca înainte să mă întrebi ceva, să citești comentariile puse înaintea comentariului tău, s-ar putea ca răspunsul să fie acolo. Ca să nu mai spun că ajută destul de mult și să citești postarea (primesc zeci de întrebări săptămânal, cele mai multe dintre ele au răspunsul în postări, care, între noi fie vorba, sunt scrise simplu și clar, ba mai mult, au destul de multe poze). În felul ăsta am pierde mai puțin timp, mai puțini neuroni. Și nu ne-am supăra pentru că nu ni se răspunde la comentarii:).
Ultimele considerații despre blog: din 2008 postez aici rețete cu o frecvență mai mare decât a oricărui alt blog culinar românesc. Datorită acestui lucru, am adunat aproximativ 2000 de rețete testate, gătite. Unele bune, altele mai puțin bune, unele grozave, câteva extraordinare. Le-am împărțit pe toate cu lumea, fără secrete, fără rețineri, fără să cer lucruri în schimb. Blogul are o funcție de căutare care funcționează foarte bine, utilizați-o înainte de a-mi trimite mail cu enunțuri gen „o rețetă cu pui fript n-ai?”, „mă interesează o rețetă de coaste de porc pe grătar” sau ” am nevoie de o rețetă de tort pentru ziua soțului”. Apropo, vă rog din suflet, nu-mi scrieți mailuri în care să-mi cereți rețete sau meniuri, nu mă întrebați cum să adaptați rețetele de pe blog pentru restaurantul vostru, nu fără a avea un contract mai întâi. Mulțumesc.
Acum, pagina de Facebook. Pagina de Facebook e un loc în care pun linkuri către postările de pe blog. Zilnic dar nu prea des. Pun în schimb poze cu mâncare, poze cu orașul, cu unii dintre oamenii frumoși sau interesanți pe care-i întâlnesc, poze cu plantele din grădină, istorisiri ale unor întâmplări. E, dacă vreți, ca un fel de ziar online. Nu cred că e normal ca unii dintre cititorii ziarului să-l întrebe pe redactorul șef despre viața lui personală. Ar trebui să ne fie clar (și mie mi-e foarte clar, deci acționez în consecință, mă comport civilizat, cum ar veni) că un „like” nu te face prieten intim cu o persoană pe care nu o cunoști. Iar poveștile despre viața personală sunt pentru prietenii intimi ori pentru familie. Sau doar pentru tine însuți/însăți, depinde de tine. Și de poveste. Sigur că sunt oameni care stau în chiloți pe Facebook sau care-și pun ecografia copilului pe wall. Nu-i judec, doar că eu nu-s unul dintre ei. M-aș bucura să mă respectați suficient de mult încât să vă stăpâniți curiozitatea cu privire la lucrurile care mă privesc doar pe mine.
Și o ultimă considerație despre Facebook: dacă pun o poză cu mâncare, nu-mi cereți rețeta. Dacă doream să pun o rețetă, puneam o rețetă. Nu am toate rețetele, nu postez doar poze cu mâncare făcută de mine și nici nu dau toate rețetele. Revin la ce am scris mai sus, pe blog am aproape 2000 de rețete, profitați de ele:).
E posibil ca acest articol să nu fie înțeles corect și să atragă supărări. Îmi asum asta, mai ales pentru că e posibil ca el să fie înțeles corect și să contribuie măcar cu un gram la educarea utilizatorului român de internet. Mulțumesc pentru atenție, mulțumesc pentru că mă susțineți și mă încurajați, mulțumesc pentru că mă dojeniți și mai ales, pentru că mă citiți. Să fiți sănătoși.
Multumim pentru retete, gandurile frumoase, pozele care ne inspira, atentia pentru cititorii tai, si sinceritatea ta! Cu mult drag si respect, Mihaela :)
Nu cred ca ai suparat pe cineva..Dar e foarte tare cum le-aiexplicat..Acum nu cred ca o sa mai ai astfel de mailuri si mesaje :) Si tine-o tot asa…
Ce trist ca a trebuit sa scrii un asemenea post …vai de nivelul de educatie….traiasca lenea….
In rest , multumesc pentru inspiratie, imaginatie, efort,timp, si tot ceea ce inseamna ceea ce daruiesti prin acest blog ! Si nu in ultimul rand, sa fii sanatos ! :)
Nu ştiu cine a zis că a încerca să-i mulţumeşti pe toţi e o pierdere de timp…acest blog, ca şi contul Dvs. pe FB, sunt mai mult decât decente, reconfortante chiar, iar pentru cine vrea inspiraţie pentru ceva bun de mâncare o mină de aur…Ca să nu mai zic că vă admir pentru cât de multe lucruri faceţi(mâncare, fotografie, scris, farfurii curate, drumuri lungi,nepoţi-bunici, etc) într-un timp în care unii au timp să fie nemulţumiţi de alţii.
Mno, nu-i bai :)
:)
felicitari si pt. blog si pt. pozele de pe facebook.
m-au inspirat multe din ele si le urmaresc sau le caut retetele pe blogul tau.imi place mult stilul tau de a gati unele retete traditional dar in acelasi timp mai light, mai sanatos.nu-i lua in seama pe cei rautaciosi sau tupeisti .cine doreste sa invete ceva din postarile tale poate ,trebuie doar sa vrea asta si nu altceva.inca o data felicitari si cu spor inainte la gatit……si la fotografiat!
bine spus!
Da Adi, din pacate, „bunul simt” si „politetea” sunt tot mai in suferinta…:( Eu mai sper (sunt utopica?) sa fie boli curabile… Cu deplina consideratie, cele mai bune urari!
Va apreciez foarte mult pentru tot ceea ce faceti. Va doresc multa sanatate si succes in tot ceea ce intreprindeti. Articolul mai sus postat este cit se poate de echilibrat si de bun simt, ma bucur ca „va cunosc” si va respect pentru sinceritate si onestitate. Doamne ajuta !
Sunt sceptic ca interventia ta va pune lucrurile la punct. Incercarea, insa, merita osteneala. Eu nu pot decat sa ma raliez replicii: „Mno, nu-i bai :)”
Adi,
„lasa lumea sa vorbeasca / asta-i rostul ei”. No, povestile-astea care te zgandare intra in fisa postului de persoana publica. „Unii nu vor sa vorbesc cu tine”, oricat te-ai stradui. Uita-te la ceilalti, multi, care stiu, pot si vor sa traiasca in armonie cu tine in „casa” ta, ca-ti aduc mult mai multe bucurii decat o manuta de blembeci iti aduc suparari.
Hai, ia de la mine o papara de Dragus cu castraveti covasiti si-un toi de visinata 100% bio!
Tot respectul meu pentru tine, eu ti-am mai zis ca ai fost persoana care m-a inspirat sa pornesc si eu blogul culinar, pentru ca simteam ca am si eu un dar care trebuie impartasit, tu mi-ai dat acel „ghiont” sa incep sa postez retete din bibilica mea si mai departe sa invat din experienta blogului tau. Toate au fost gratis si din suflet, fara ca tu sa iti dai seama si asta este de apreciat.
Tine-o tot asa si fii ingaduitor cu cei ce iti pun intrebari mai mult sau mai putin elaborate, posibil sa fie puse din graba sau din dorinta de a se conecta mai mult cu tine.
multumesc pentu traseu poate se va intampla cu bucurie in vara aceasta !!!
Foarte frumos, elegant si clar expusa problema, ca de altfel fiecare postare a ta! Felicitari pentru modul de a aborda micile „conflicte”! O zi cat mai buna sa ai!
Salutari, este prima oara cand postez pe blogul tau desi l-am descoperit de cand era un „puiut” mic. Nu pot sa spun ca-ti reprosez ceva dar finaly!!! Era o postare pe care o asteptam demult, unii oameni pot fi chiar enervanti (pe langa articolele tale citesc si raspunsurile celorlalti asa ca te inteleg perfect…)
Spor la „bucatarit” dar si la fotografiat!
De cand te citesc, si sunt deja 4 ani, am apreciat in special decenta de care ai dat dovada in impartasirea detaliilor referitoare la viata ta particulara care, pana la urma, in masura in care tu decizi, asa trebuie sa si ramana, particulara…In rest, numai bine!Te apreciez pentru tot!
like! :)
Nu sunt de acord cu ce ai scris (e voie?). Acum multi ani am criticat ceva la adresa unei chestii, neimportant si nerelevant si un prieten de al tau (pe care culmea, il cunosc si pe el si pe sora dumnealui) mi-a spus ca de ce nu ma spanzur, sau daca nu m-am spanzurat deja. Ideea e ca fanii sunt la fel de rai ca cei anti, parerea mea. Scuzati de bagare in seama.
Cat despre facebook, ce e aia?
sigur că-i voie. sigur că nu aprob nici excesul de „like” (că nu-mi vine acum să-i zic altfel). dacă am învățat ceva în ultimii ani, apoi am învățat că-i mai bine să fii echilibrat. dacă se poate.
Foarte tare postarea! Chiar mă gândeam când vei spune ceva. M-au deranjat pe mine unele comentarii si nu este vorba de munca mea. Iar cei care spun ca nu pui retete suficiente….cred ca nu citesc prea multe bloguri ca ar vedea ca nu prea pot găsi un alt blog cu cel putin o postare zilnic. Mie îmi place blogul (si se pare ca si multor altora) exact asa cum este!
@ adi: multumesc de intelegere. ma dezgusta, ca sa zic asa, ca in romaneste suna naspa pupaincuristi (ups) brownnose, si ei sunt ca noi si, culmea, aia cu like-ul fac cateodata mai mult rau decat bine.
te salut
Corect… Fain!
(da’ io zic sa pui totusi si reteta aia de pui odata:D)
N-am mai comentat de mult,dar te citesc zilnic.Nu prea mai citesc in schimb comentariile-unele nu au de ce sa fie citite(de mine cel putin!).Retetele tale imi sunt suficient de bine venite,si…atat.Pozele tale sunt grozave,deci…lasa „gura lumii”si mergi mai departe.Succes !
O, da, sper ca stii ce inseamna sa arunci cu nuca in perete. No, asta s-a intamplat acum. Pentru ca cei ce inteleg si respecta ceea ce ai scris mai sus, nu sunt persoanele la care te-ai referit si adresat. Mergi inainte, faci bine ceea ce faci!
Nu cred c-are sa se supere nimeni,nici macar aia cu musca pe caciula.Articolul e atat de limpede si decent scris incat nu e loc de suparare ci de intelegere.
Succes pe mai departe,faci ca totul sa para asa de simplu iar pasiunea cu care insufletesti blogul asta se simte in fiecare cuvant si poza a ta!
sunt la dieta, asa ca a ma hrani mai mult cu poze decat cu mancare imi e de mare ajutor. promit sa nu cer nicio reteta:))
Cu siguranta ma numar si eu printre cei care uneori am facut comentarii mai absurde sau pun intrebari fara sa citesc totul pe aici..Imi cer scuze..
Iti doresc succes in continuare. Si sa stii ca apreciez simplitatea retetelor..sau poate le explici tu sa para simple.
Traiesc in Canada si cred ca as urmari zilnic blog-ul chiar si daca, la un moment dat, nu ar mai posta retete. De ce? Pt ca imi place stilul autorului de a scrie/povesti despre lucruri, locuri si mai ales despre oamenii din Romania. Si chiar si atunci cind nici acele povesti n-ar mai exista, tot as veni din cind in cind, asa de….drag de Romania si oamenii de-acolo.Pentru mine, acest blog este ca un cadou. Si pentru asta iti multumesc frumos Adi Hadean.
De obicei nu citesc comentariile decat daca nu inteleg reteta dar articolul acesta m-a facut foarte curioasa sa vad ce comentarii primesti :))
Prajitura asta imi cam trage cu ochiul. Concluziile sunt simple, norocosi cei care-ti urmaresc blogul, si o usoara invidie pe cei care-si delecteaza si papilele gustative!
Ma uit la toate lucrurile de doua ori: o data ca sa fiu vesel si o data ca sa fiu trist. MINULESCU
no ce sa-i faci daca esti persoana publica:):*
Sanatate!
Cei care au urechi de auzit sa auda, ce-i care au ochi de vazut…sa-i deschida bine si sa lase rautatile la o parte. Keep the good work!
minuanate instructiuni! chiar ar trebui sa existe un manual de buna purtare online….dar nu cred ca-l va citi cine trebuie :)
ps : am facut ieri tortul cu portocale si ciocolata ( fara portocale :)) minunat !- multumesc
adi, e a doua oara cand scriu si eu aici, stii ceva? sa fie ultima oara cand mai explici neavizatilor ceea ce faci tu, nu esti dator sa te justifici, acest blog e proprietatea ta, cui nu i convine n are ce mai cauta pe aici, e ca la televizor, nu mi place x canal tv atunci cu telecomanda ajung la y canal tv unde – a se citi in ghilimele – inteleg pe masura mea, ca nu suntem toti la fel.
dar e aberant, e ca si cum un doctor ti ar reprosa ca ai operat puiul pe care l gatesti, gresit
da i incolo, adi, si procedeaza intelept, vezi pareri ridicole, treci peste ele altfel, frustratii isi vor face cuib aici la tine, prostia n are limite, nu comunica ci se zbate cautand in cine sa dea
da i incolo,mergi inainte la fel de frumos ca pana acum baiat frumos, tu esti jamie oliver ul nostru romanesc, care daca nu exista trebuia inventat.
Acum un an am venit cu o sugestie (rugaminte): daca am gasi un buton PRINT in pagina, retetele ar fi mult mai usor de luat in bucatarie. Sunt sanse pentru viitor?
Buna sa-ti fie inima! Ca drag mai mi-e de tine, om cu bun simt si buna stiinta(si)culinara ce esti! Si unde mai pui ca esti(si)clujean de-al meu.
Citesc zilnic ceea ce postezi. Nu comentez pentru ca nu ma consider la inaltimea ta chiar daca am aproape dublul varstei tale. In schimb am aproape in fiecare zi ceva nou de invatat- chiar daca nu sunt retete. Sunt munteanca, dar sigur in alta viata am fost din nord-vestul tarii noastre din moment ce intotdeauna am apreciat „textura” oamenilor din aceasta zona. Ca dovada acest raspuns al tau fata de cei care pesemne te-au exasperat. Bravo tie-rusine lor!
Eu una voi cauta ceva nou in fiecare zi si stiu ca n-o sa ma dezamagesti. Multumesc!
double like :)
E prima oara cand las un comentariu. Nu am simtit nevoia, pentru ca in postarile tale am regasit intotdeauna tot ceea ce ma interesa (pe langa placerea cititului si a privitului :) ).
Te-am vazut pe 6 iunie la un concert; primul impuls a fost sa vin, sa iti strang mana si sa iti spun cat de mult imi place blogul tau… si ca ma bucur ca si tu asculti muzica aceea. Ce mai, m-am extaziat de-a dreptul! :)
Dar m-am gandit apoi ca, desi pentru mine era vorba de amicul Adi Hadean, pentru tine eram o fatza noua (recunosc, eu niciodata nu m-am simtit bine pe langa persoanele abia cunoscute). Poate ca „retinerea” aceasta ar trebui sa se aplice si mediul virtual. Prea repede ne tragem de sireturi pe net, nu?
Numai bine!
mulțumesc:)
ca norocu’ ca ati pus fainosag in postare!
super
Foarte frumos si elegant articolul!
Mie de obicei imi sare mustarul cand ma intreaba lumea,la teleon sau pe net, daca, si asta e cea mai deasa intrebare: „Chiar asa e cum scrie,pe site/Facebook…?”.
Din pacate nu o sa priceapa toti dar daca se mai trezesc macar doi,trei,desi sper sa fie mult mai multi, eu sunt fericit.
Sunt 100% de acord cu tine. Foarte bien ai punctat totul.
Articolul atrage suparari? Sa fie sanatosi! :)
Felicitari ptr tot ceea ce faci , chiar si ptr acest articol super adevarat !!!!
Multa sanatate si tie !!!
Prima data te-am vazut gatind pe trilulilu,apoi am inceput sa-ti citesc blogul si sa ma delectez.
Daca as spune ca nu m-am intrebat niciodata cum e viata ta, as fi ipocrita…de altfel cred ca toti cititorii tai au facut asta la un moment dat, dar dupa cum spunea Ana,atunci cand te-am vazut gatind impreuna cu varul meu Ciprian Tataru, n-am venit „innebunita” la tine. De ce? Pt ca si eu urasc sa ma deranjeze lumea atunci cand gatesc :)) Sa ne traiesti frumos si sanatos si sa ne incanti asa cum ne-ai obisnuit :). P.S. Daca n-ar exista plebea noi nu am avea cum sa fim diferiti
„…M-aș bucura să mă respectați suficient de mult încât să vă stăpâniți curiozitatea cu privire la lucrurile care mă privesc doar pe mine….”
Si pentru simpla rematca ce ti-am facut-o ,trebuia sa te superi atat de tare pe mine ca m-ai blocat pe pagina ta de Facebook ???
Regret ca te-ai suparat pentru atata lucru….
Eram o mare fana a ta !!!
Numai bine….