Ritual de băieți

                           
(P)

Acum câteva săptâmâni am intrat într-o curte de oameni. Un om frigea niște crapi pe un grătar și niște ardei pe o bucată de tablă groasă. Omul era de sex masculin. Alături de el, sau mai la adevăr grăind, în jurul lui și al grătarului, făcând curent din guri și din mâinile pe care le agitau pentru a sublinia verbele ieșite din guri odată cu curentul, alți patru oameni de același sex emiteau indicații adresate primului, precum și aprecieri despre alte grătare săvârșite de ei într-un trecut incert.

Putem pune scena asta în orice oraș al oricărei țări. Ritualul va fi același. Va diferi marfa de pe grătar, poate sursa de căldură va fi alta, dar, în principiu, scena va fi populată de un bărbat ars la degete și cu ochii injectați de fum și de alți 3 până la 5 bărbați care încearcă să pară mai pricepuți decât pacientul numărul unu. Și spun “pacient” nu întâmplător, ci pentru că am citit recent o lucrare scrisă de un psihiatru (să mă credeți că i-am uitat numele) în care omul spune că statul ăsta al bărbaților în jurul focului e o adunare tipic masculină prin care, fără să vrea sau să știe, bărbații afirmă ritualic că se iubesc între ei altfel decât scrie la scripturi că ar fi curat și, mai mult decât atât, când e gata friptura, își devorează simbolic și de asemenea ritualic, tatăl, respectiv tații. Acum, e drept că nu prea auzi femei spunând “ies cu fetele să facem un grătar”, după cum nu auzi nici bărbați care să spună “ies cu fetele să frig ceva”, cel puțin nu adresându-se colegelor de apartament. Poate să fie așa pentru că femeile au tendința de a se mânca între ele de vii, fără a mai trece prin efortul de a aprinde focul (acest articol e un pamflet cât și un advertorial, jucați-o pe asta), poate psihiatrul cu pricina e doar un nebun cu școală, sau poate că sunt destul de confortabil cu sexualitatea mea și pot admite că s-ar putea să aibă dreptate.

Ce am vrut să spun cu asta? Că s-a deschis un nou sezon de grătăreală, că o putem face mai savant sau mai barbar, da’ măcar să o facem cu unelte faine și cu adevărat folositoare.

Vă propun să aruncați o privire pe www.campinggrill.ro de unde să vă alegeți “arma” preferată, fie că vreți să schimbați grătarul vechi cu unul nou, fie că vreți să experimentați lucruri noi alături de ceilalți bărbați din grup, și când spun asta mă refer la gătirea indirectă, rotisare, afumare cu te miri ce esență tare, chestiuni pentru care există acum o mulțime de accesorii și consumabile. Eu știu sigur că n-o să-mi fie rău măcar doi ani de acum înainte din perspectiva asta, posibil pentru că acoperișul meu din București a fost dotat cu un nou model de Napoleon, care știe și cu gaz, și cu cărbune, și cu fum și cu rotisor. Până la toamnă vreau să organizez și trei sesiuni de gătit la grătar pentru aceia dintre voi care cumpără de la campinggrill.ro, așa că, dacă deveniți sau sunteți clienții lor, o să primiți de veste și poate ne și întâlnim. Primesc și doamne. Îmi place ca acoperișul să-mi fie la fel de echilibrat ca fripturile.

Să fiți sănătoși!

Adi Hădean, aka Ritual Capone