Dragii mei, v-am povestit despre Graf, restaurantul din Oradea a cărui bucătărie e condusă de Nicolas Delgado. Am filmat acolo săptămâna trecută iar acum pot să vă prezint primul film, povestea homarului cu piure (fantastic) de cartofi și prosciutto crudo, pe care-l găsiți și în meniul restaurantului. Vizionare plăcută.
Deja plănuim cum, când și de câte ori să mergem acolo. Sper să aibă succes restaurantul și eventual să vedem și o ediție de Cluj că prea s-au pus pe leneveală clujenii la capitolul ăsta…
nu ar strica:)
lol…nu cred ca e cel mai bun video de vazut la ora 10 am :))))) nu pot sa-ti spun cata invidie urla in mine de cate ori ai bagat furculita in frumusetea aia de farfurie :))))
pe la Bucuresti, pe cand ceva review-uri? :)))
Pofta buna!!! (desi nu cred ca e lipsa :D)
Dar piureul…piureul, care e secretul lui?
Mda, uite asa imi dau seama ca retetele aparent complicate sunt simple:) M-am bucurat sa vad ca are inn ghivece Plante aromatice. Oare si le cumpara sau le sadesc ei? ;))
Cu siguranta nu va rezista mult restaurantul in stare de funcionare, oricata reclama si-ar face, banuiesc ca e cam gol toata ziua.
Nu prea inteleg ce cauta in Oradea un restaurant de rangul acesta.
Si ce nu inteleg si mai tare, ce cauta Nicolas Delgado in Romania, cat de stupid poti sa fii (nu vreau deloc sa-l jignesc).
Bineinteles stim cu totii de ce ai mancat acolo si de scrii despre el la tine pe blog.
Normal ca majoritatea care iti urmareste blogul se linge pe buze la postarile tale, macar cu atata sa se alega.
Graf, dupa cum am mai spus: de incercat cu prima ocazie!
@Daniel, „relevant” comentariul tau bazat pe banuieli. De apreciat, totusi, recunoasterea faptului ca nu intelegi.
Daniel, și eu știu de ce scriu despre ei. De fapt, am și spus de câteva ori.
Cami, secretul e să folosești unt topit și smântână dulce:).
Elisa, ce-i simplu e de pbicei bun. Valabil și în buvătărie:)
@Cami, Ma mir ca inca nu ai incercat restaurantul, si oare de cate ori pe an o sa-l vizitezi?
@adihadean, referitor la penultima fraza din comentariul meu, ma refeream strict la postarile cu si despre Graf.
Nu era critica, bine si faci.
Daniel, și eu.
@Daniel, daca intrebarea ta ascunde o invitatie la Graf, ma gandesc sa-mi fac timp… si-atunci s-ar aduna , probabil, cateva vizite. :)
Felicitari,mi-ati facut pofta:)
Esti facut pentru televiziune, foarte natural si simpatic!
da, doar că ăștia de la televiziuni n-au aflat încă:))) (mulțumesc)
Nu vreau sa stric cheful nimanui, mai ales ca sunt din Oradea si am petrecut o buna parte din viata intr-una din casele batranesti, cu parchet din esente nobile si tavan inalt, de pe langa restaurantul Graf (fostul restaurant Escu, unde am mancat, daca nu ma inseala memoria, cea mai buna somlyai galuska de pana acum), insa, haute cuisine sau nu, eu nu as manca niciodata homar. Mi se pare foarte crud modul in care sunt fierti de vii in apa (la fel ca alte crustacee, adca nu ma insel). Poate e doar problema mea si stiu ca e un privilegiu sa mananci homar si alte bucate fine asemenea lui, insa sunt de parere ca ingredientele ar trebui sa fie deja moarte atunci cand le gatesc (excluzand vegetalele, alea nu au cum fi moarte). Altfel, simt o mare simpatie pentru restaurant si curajosii intreprinzatori si abia astept sa il incerc cand voi merge acasa (nu homar, insa). Just my two cents.
Eu as manca niste garizi fierti.
De ce nu ii promoveaza nimeni pe verisorii mai mici ai homarilor?
Andrei, Tito îl întreabā pe Bruno ce-i face urechea…:)
Ah, mi-am amintit de un homar pe care l-am mîncat la restaurantul „La Mascotte” din Montmartre. Cineva mi-a spus că homarii au nume și l-am întrebat pe chelner, care s-a interesat la bucătărie și a venit să-mi spună că îl chema Edouard… :) Foaaarte bun!
Lucia, o să întreb cum îl chema pe al meu:))
So simple ….so good!!…o lectie de bucatarie de la care putem invata multe:)
Privind fotografia, eu zic ca arata prea bine, ca o opera de arta. Cum sa mananci o opera de arta ?! :D
Cartofii nu se mixeaza niciodata ca sa faci piure. Daca pui cartofii in mixer sau, mai rau, in blender, amidonul din cartofi este eliberat datorita miscarii rapide a lamilor de fier si piureul se transforma intr-o pasta lipicioasa. Sper ca bucatarul de mai sus avea o scula speciala care nu a periclitat calitatea piureului. Pentru un piure adevarat si o textura pe masura cartofii fierti se preseaza usor si delicat cu o presa de mana si apoi, pasta rezultata, se trece printr-o sita. E mai mult de lucru, dar la un restaurant adevarat trebuie gatita mancare nu fast-food.