Merg la piață să cumpăr lucruri. Vânzătorii (nu prea mai găsești productori, asta mă întristează) nu prea au grijă de marfă, nu le pasă de ea. Ei au o normă de îndeplinit și se grăbesc să o îndeplinească. Aruncă fructe ori legume de-a valma din lădițe pe mese, lucru care se soldează cu vătămarea acestora. Apar mici lovituri pe care nu le vezi dacă nu ești atent. Nu mai vorbesc de faptul că nu mai ai voie să alegi de pe tarabă ce-ți place, trebuie să te mulțumeti cu ce primești, „ce io cum le mai dau pe alea care rămân?”. În fine, nu vreau să fac o radiografie a fenomenului, nu azi, cel puțin. Vreau să vă arăt încă o dată că în tot răul e și un bine. Adică? Adică am cumpărat zilele trecute un kilogram de caise. După o jumătate de zi, jumtate dintre caisele mele se îndreptau grăbite spre descompunere. Am ales să salvez din ele ce se putea.
Am spălat caisele, le-am scos sâmburii (pe care o să-i curăț azi, așa cum făceam în copilărie și cum n-am mai făcut de muli ani) și le-am pus într-o cratiță cu fund dublu (e important să fie o cratiță/oală grea,care se încălzește greu dar care ține bine căldura).
Așadar, aveam cam 400 de grame de caise. Peste ele am pus 100 de grame de zahăr brun, o pișcătură de sare, câteva frunze de busuioc, două linguri de stafide și o linguriță plină dintr-un amestec de coajă de portocale și măr, deshidratate (amestec cumpărat, puteți să-l înlocuiți cu o mirodenie pe gustul vostru – anasonul ar merge perfect aici, de exemplu). Am pus trei linguri de apă peste toate și am lăsat cratița pe foc mic.
Era să uit, bine că am văzut: am pus în oală o lingură de boabe de piper roz. Sunt senzaționale în combinație.
După o oră, în care am amestecat în cratiță de 2-3 ori, aveam asta:
O dulceață bună de pus pe pâine cu unt dimineața sau bună de folosit ca sos lângă o friptură. Sau ca topping pe o înghețată sau un cheesecake.
Cred că ați prins ideea. Să fiți sănătoși.
Citez din textul tau: „Nu mai vorbesc de faptul că nu mai ai voie să alegi de pe tarabă ce-ți place, trebuie să te mulțumeti cu ce primești, “ce io cum le mai dau pe alea care rămân?”.”
Exact experienta asta am avut-o azi dimineata, cand m-am oprit la piata, in drum spre birou, ca sa cumpar rosii si cativa ardei kapia pentru o saramura de pui pe care intentionez sa o mestresc in weekend. L-am rugat pe „comersant” sa-mi puna 5 ardei ceva mai drepti, ca sa ii pot coace mai usor. Si m-a luat cu faze de genul „ca nu toti sunt drepti, ca nu-s facuti la strung”, i-am zis ca stiu, avand si eu gradina, el i-a dat mai departe cu textele, de genul „daca toti aleg, eu cum mai dau restul de marfa?”. La un moment dat mi s-a acrit si i-am zis „Daca nu-ti plac banii mei, ia-ti ardeii inapoi!” Mi-am recuperat banii, am renuntat la ardei si am plecat la alta taraba. Deh, aventuri la piata…
Salut, si eu am patit acelasi lucru in piata din M. Viteazul. Vroiam sa cumpar piersici si nu mi-a dat voie sa-mi aleg. M-a prins pe calcaie, sincer nu ma asteptam la asa ceva. Am refuzat sa mai cumpar si am plecat mai departe. Nu e tocmai normal ce se intampla acolo.
eu am patit altceva si mai dragut, aici in Bucuresti, la Piata sudului, …vroiam sa cumpar niste nectarine, am luat doua in maini, ca sa le pun in cantar, iar tiganul, ca asta era, crezand ca vreau sa cumpar doar doua, imi zice: „Pentru alea nu ma deplasez de aici!!!” de atunci nu mai cumpar de la ei,nici sa mor de foame…
Apropo de dulceturi, mi-am propus sa incerc asta cat de curand: http://www.tasty-indian-recipes.com/indian-dessert-recipes/jams-jelly-and-candy-recipes/sweet-and-spicy-mango-jam-recipe/
Amestecul acela de care spui…coaja de portocala si mar..de unde se poate achizitiona?… pt. ca ma tenteaza foarte tare, deoarece e plin de pectina , ceea ce ajuta la gelatifierea dulcetei, fara a folosi alte chestii la moda foarte chimice… te rog sa ne spui mai multe despre acest amestec
Cred ca-i buna dulceata dar acum ai atins un subiect sensibil si care inca n-a fost facut arsice prin blogosfera si in general pe net, VANZATORUL roman, pietarul de astazi. La capitolul asta suntem nevorbiti. Nu voi uita prea curand una dintre primele intamplari avute intr-o piata din Bucuresti, un comerciant nu a vrut sa-mi dea jumatate de kg de prune, pe motiv ca n-am ce face cu asa putine, m-a socat. Iar de curand am vazut o noua tehnica, eu imi aleg doua-trei produse, ma lasa sa le aleg dar pun si ei, si pun mult mai multe, pentru ca ei oricum au ochiul format si stiu cam cat intra intr-un kg, apoi scot surplusul din produsele alese de mine. Poate ziceti ca-s nebuna dar am stat sa studiez fenomenul.
Apropo de pietari, in Bucuresti la Moghioros am pus mana pe zmeura, sa vad cat de tare este. Vroiam sa fie mai ferma, sa o pot congela individual, sa-si poata pastra forma pentru decoruri ulteioare. Doamna mi-a replicat ca „barbatul se pipaie, nu zmeura”!
La rosiile de anul acesta avem problema-fortarii coacerii- cu greu am convins cativa pietari sa le taie pt. a le vedea in interior. Toate dimensiunile de rosii sunt tari la exterior si la interior ori au semintele verzi ori au un cadran alb sub coaja, anormal pt.rosiile de gradina din iulie!!!
Am facut aceasta dulceata aseara, dar se pare ca am estimat gresit cantitatea de piper si impactul ei asupra dulcetei. Este mult prea picanta. Asa ca acum dau sa o repar. Cu niste piersici (caise nu mai erau…). Am nevoie de un sfat: sa le pun la fiert separat si la un moment dat sa le combin sau sa le pun de la inceput peste caise si sa le fierb impreuna cam o ora? Multumesc! :-)