Ardei copți

Ardeii copți sunt pentru mine o poveste care ține de când mă știu. În copilăria mea de la Pâncota, Arad, grădina era udată de tata cu furtunul de pompieri împrumutat de la remiza din colțul străzii. Era o grădină mare, prevăzut cu un puț adânc cu pompă și motor. Era nevoie de multă apă, verile fiind atât de calde și de secetoase încât pământul crăpa în crevase și canioane (așa mi le imaginam eu, cel puțin) iar oamenii erau obligați să practice balcanico-latinul obicei al siestei în fiecare zi la prânz, de nu vedeai pe nimeni pe stradă și puteai să te dai liniștit cu bicileta câte trei ceasuri în șir, asta dacă nu erai prins de părinți și târât în țipete la culcare. Ei bine, grădina asta era populată în mare parte cu ardei din care se făcea apoi boia din cea mai bună. Ce nu se făcea boia, se cocea pe plită și se punea pe post de salată lângă fripturi. Mai târziu, când casa a fost dotată cu un congelator destul de încăpător, ardeii copți care prisoseau, erau împachetați frumos pe porții și congelați pentru când trece sezonul.

Ce-mi amintesc eu azi e că în vremea aceea ardeii aveau alt gust, mai de ardei, așa, nu ca ardeii de azi, din care abia mai poți înțelege ceva. Sunt rari azi ardeii cu gust puternic, cei mai mulți fiind lipsiți de caracter. Încă dacă-i frigi bine mai poți salva ceva, cu condiția să mai păstrezi pe ei și o parte din arsură, să-ți păcălești simțurile cu mirosul fumului. Ba încă dacă-i marinezi, poți obținei din ei o salată sau o garnitură care să aducă puțină bucurie în toată tristețea asta de formă fără fond.

Eu m-am învățat să-i marinez în amestecuri de ulei, de obicei presat la rece, de măsline ori floarea soarelui dacă vreau gust, de rapiță dacă vreau doar bază pentru alte arome, de dovleac dacă vreau o marinadă corpolentă. La acestea adaug fie oțet, fie oțet balsamic, fie zeamă de lămâie. Apoi usturoi, poate miere,  poate puțin zahăr, eventual brun, sare grunjoasă, poate semințe de susan. Uneori pun pătrunjel, alteori busuioc sau puțină mentă proaspătă, alteori coriandru verde sau mărar.

Tot secretul e să nu aglomerezi prea multe arome, prea multe gusturi diferite. Combinațiile simple sunt de obicei mai fericite decât complicațiile. Un alt lucru de care trebuie să ții cont e ce urmează să mănânci lângă ardeii copți. Dacă vrei să pui coaste de porc, usturoiul e o idee bună, dacă vrei să pui un curry indian sau un blid de chili con carne, coriandrul și zeama de lime vor face pereche desăvârșită, dacă vrei să-i așezi lângă un confit de rață, busuiocul sau menta ar putea să te surprindă plăcut.

V-aș mai povesti, dar mi-e că vă dau prea multe idei în același timp și vă complic existența. Mai bine mai las și pe altă zi. Să fiți sănătoși.