Ramadan pe Langkawi

Dacă Islamul ar presupune doar Ramadan, m-aș converti mâine. Am filmat acum două zile pe insula Langkawi, mai exact în Koah, capitala insulei (insula e mare, îți ia o zi să-i faci turul cu mașina, cu opriri pentru masă și făcut poze), la lăsarea serii, când credincioșii musulmani, majoritari pe Langawi, ies la piață să-și cumpere mâncarea după ce au postit toată ziua. Am întâlnit o lume pestriță, îmbrăcată-n miros de roti prata, sambal, beef curry și satay (un soi de pâine indiană, o tocană din pui, curry de vită și frigărui dulci din pui) și în alte o mie și unul de mirosuri. Sute de oameni gălăgioși și zâmbitori, vânzători făcându-și reclamă în gura mare, grătare improvizate din butoaie de petrol retezate pe la mijloc și puse pe o capră metalică. Mic dejun la asfințit, bucurie după o zi de post în care s-a împlinit voia lui Allah și gusturi teribile așteptând să fie descoperite. Asta am văzut pe Langawi și am și gustat.

Am mâncat banane prăjite, frigărui din piept de pui mici cât o jumătate de deget, tăvălite prin sirop de zahăr brun înainte de a fi fripte și scăldate-n sos picant înainte de a fi mâncate, frigărui din carne de vițel marinată în iaurt și curry, tocană de vițel cu frunze de curry și semințe de dovleac, colțunași din foietaj fripți în ulei și umpluți cu cartofi dulci, ba mi-am cumpărat și o supă de vită la pungă, cu tăieței subțiri și câteva fășii de carne 9pe asta ammâncat-o în cameră). Am îndraznit și la o porție de cucu rudan, un amestec de cocă pentru șnițel, creveți și muguri de soia, fript în mult ulei de palmier, grozav de bun. Creveții de toate mărimile, calamarii umpluți cu legume apoi aburiți bine și peștii de zeci de soiuri sunt pe Langkawi la ei acasă, doar în jurul insulei se învârte ditamai Oceanul Indian. Cât despre dulciuri, de la pandișpan scăldat în caramel la jeleu din felurite fructe locale dar exotice pentru noi până la supe dulci din zeamă de cocos și orez răsfiert, găsești de toate. Concluzia: de Ramadan, prea multă mâncare, prea puțin stomac la un biet om ce sunt. Mai mult decât mâncarea, mi-au plăcut oamenii luminoși și deschiși de pe Langkawi. Sper să pot reveni aici într-o zi. Rămâneți cu bine și cu niște poze pe care le-am făcut pentru voi.

Răzvan, negociind o supă.