*pentru a îndulci amarul acestui articol, am folosit poze făcute într-un loc pe care-l apreciez dar al cărui nume nu-l spun, de teamă că oarecine ar putea asocia bunul nume al localului cu relele practici despre care voi vorbi mai jos
La ce te aștepți când mergi să mănânci la restaurant (asta e o întrebare la care puteți să răspundeți, dacă vă vine)? Să intri într-un loc plăcut? Să fii întâmpinat cu un zâmbet și cu un salut? Să ți se vorbească politicos? Să ți se aducă exact ce ai cerut? Să primești ce-ți închipuiai că vei primi când ai consultat meniul? Să fie bună mâncarea? Să plătești exact cât face? Să rămâi sănătos după ce ai mâncat acolo? Dacă mă întrebați pe mine, acesta-i minimul pe care mi-l doresc și pe care prea rar îl primesc în restaurantele din România (am pățit și-n alte țări dar ceva mai rar). Din păcate, e un minim sub care cobor uneori, din lipsă de alternative. Pot însă să trec peste o amenajare interioară nefericită dacă ospătarul știe că eu sunt clientul și el e ospătarul. Pot să trec și peste relația proastă cu personalul de servire dacă mâncarea e bună. Pot să accept o mâncare mediocră dacă prețul ei e corect, adică dacă localul își asumă condiția de mediocritate iar eu aleg să mănânc totuși acolo, înțeleg că în acele momente, dintr-un motiv sau altul, împart necazul patronului cu mine.
Peste ce nu pot să trec? În primul rând, peste nesimțire. Apoi peste delăsare. Ambele pot să aibă drept consecință falimentul unui restaurant, precedat de o serie de eșecuri răsunătoare, controale ale autorităților, amenzi, cronici proaste, și, foarte grav, îmbolnăviri ale clienților (acestea sunt greu de probat iar vinovatul destul de greu de găsit, însă eu știu că dacă mi-a picat prost mâncarea dintr-un restaurant, nu o să mai trec pe acolo). Acum, să le iau puțin pe rând. Ce putem numi nesimțire? De exemplu, să-ți comand coaste coapte și tu să-mi dai piept de porc feliat și fript în ulei iar apoi să-mi spui că „așa se fac la noi coastele”. Tot aici intră și situația în care, într-un restaurant gol, am de așteptat o oră pentru o farfurie cu mâncare de cantină.
În ceea ce privește delăsarea, care-i aproape la fel de gravă ca nesimțirea când vine vorba de alimentația publică, aici lucrurile merg de la a nu șterge masa între doi clienți (cu variațiunile impuse de fața de masă dacă-i cazul) până la a nu spăla bine tacâmurile, paharele ori geamurile restaurantului. Nu mai vorbesc de curățenia din toalete, firul de păr din salată (eh, accidente ni se pot întâmpla tuturor dar în fiecare bucătărie trebuie să existe o persoană care verifică farfuriile înainte ca acestea să iasă în sală) sau atitudinea miserupistă a ospătarului.
Peste toate astea, mai e un lucru pe care nu pot să-l pricep și cu care m-am întâlnit de nenumărate ori de la prima mea intrare într-o bucătărie de restaurant (aveam 19 ani atunci): de ce ți-ai face un restaurant dacă nu te pricepi la asta (sigur, dacă ai bani poți să-i investești în orice, nu-i musai să te pricepi chiar la toate)? Și dacă îl faci, de ce nu angajezi pe cineva care se pricepe, să-l conducă pentru tine? Și, pentru numele Sfântului, dacă tot îți faci restaurant, DE CE NU ANGAJEZI UN BUCĂTAR?
Dragi proprietari de restaurante, fie că veniți din vechiul sistem, fie că ați prins niște bani din boom-ul imobiliar, fie că v-au spus prietenii că „wow, ce bine gătești, de ce nu-ți deschizi un restaurant?”, vă promit că dacă nu aveți cel puțin un bucătar care știe meserie, veți da faliment (mai bine de jumătate dintre restaurantele nou deschise dau faliment în mai puțin de un an, din multe cauze, cea mai frecventă fiind aceasta: nu pot să livreze mâncare). Sigur că-i important să aveți scaune bune, gresie de 30.000 de euro, perdele de 1200 de euro bucata, cuptor cu zece tăvi și cuțite de 50 de euro fiecare dar cea mai importantă piesă a unui restaurant e, belive it or not, bucătarul. Investiți într-un bucătar, altfel ați investit degeaba în gresie, perdele, cuptor și cuțite.
Aș putea să o țin așa încă o zi-două, dar cine are răbdare să citească? Să fiți sănătoși.
eu
si eu.
Si eu…
si eu
si eu :)
Eu am rabdare. Au fost foarte putine restaurantele in care m am simtit bine si confortabil si cred ca prima lipsa este controlul. Sau supra controlul. Cineva care sa verifice masa aranjata, gustul mancarii, asezarea in farfurie.
Am papat o saptamana intr-un hotel Marriot. De fiecare data era mai mult personal decat clienti. Cel putin 4 persoane in restaurant aveau doar rol de control sau indrumator. M-am simtit bine.
Bine zis, Adi! Acord total!
excelent! din pacate cred ca aici mai gresim si noi (zic noi sa nu exclud persoanele de fata..) cand ne mai complacem in atitudini de genul „lasa ma ca merge-asa”. Ar trebui sa taxam mai drastic asemenea cazuri. care-s multe…
Adevarat…
Si noi avem vina ca nu actionam in astfel de situatii!
Eu am si plecat de la restaurant punand pe masa doar banii pe bautura comandata, asta dupa ce mi-a venit mancarea pe care am asteptat-o 40 de minute si ce sa vezi, nu era ce comandasem eu… dezastru total!
De citit am avea răbdare, de suportat nesimţirea însă mai puţin. Chestiunea costelor de porc e ca aia când ceri un păstrăv la grătar şi îţi aduc un cod prăjit că tot aia este. Şi să nu deschidem discuţia despre vinuri şi despre „temperatura camerei” nemaivorbind că sunt restaurante cu nume (sau renume :)) la care lista de vinuri este cel puţin jenantă (şi ca sortiment şi ca informaţii). Cât vorbim? o zi sau două :))
…sau in loc de salau pane la nunta…iti trimite pangasius pane…si informatia o stiu de la o bucatareasa…rusinata de decizia patronei.Ce e mai trist…ca nici mirii nici mesenii nu s-au sesizat…pretul a fost pentru salau….
true………………….so true………….
„Investiți într-un bucătar”
Si intr-un sommelier, la naiba! Si intr-un pic de training pentru personal, la naiba!
Stii, Adi, ceea ce pierd din vedere muuulti operatori de restaurante (patroni, directori etc) e ca ei NU VAND MANCARE. Sau nu asta in primul rand. Nici macar la impinge-tava (din mixul de chestii vandute aici mancarea in sine are ponderea cea mai mare, dar chiar si asa exista alternative pana si la acest tip de local).
Un restaurant vinde senzatia de bine. Geaba mancare buna daca ospatarul e blembec. Geaba purtari curtenitoare daca fata de masa e patata iar pe pahar vad ce-a baut cel dinaintea mea. Geaba tot fastul daca chelnerul imi smulge bacsisul in loc sa-l astepte – si sa-l primeasca – pe merit si cu gratie.
De-aia dau faliment multe firme, pentru ca nu inteleg ce vand. Si pentru ca operatorii n-au chef sa inteleaga ca nu le stiu chiar pe toate.
perfect adevarat…. ai mare dreptate!!!!
ai punctat ce mai era necesar la descrierea lui Adi.
bucatarul e o roata din tot angrenajul restaurantului……incepand de la patron, manager, sef de sala…..pana la cel ce face rezervari…etc..
fiecare ar trebui sa isi stie treaba in cadrul acestui angrenaj……daca ospatarii (ei sunt oamenii de legatura dintre personalul din spate si client) habar nu au ce e cu ei e jalnic….si problema e ca sunt o gramada de astia….
eu, daca nu sunt multumit de vreun aspect al oricarui restaurant, incerc sa nu mai dau pe acolo si nici sa nu-l recomand…..
nici nu-l recomand:)
Nu stiu daca am dreptul sa te contrazic avand in vedere ca sunt neavizat, dar: imi doresc de cand ma stiu un restaurant. Nu stiu cat de mult ma pricep, cand eram mai copil familia mea a avut timp de 2 ani o pizzerie care nu prea a mers si am inchis-o, dar asta e altceva. Totusi, sper sa reusesc in urmatorii 5 ani sa imi deschid un restaurant. Ar trebui sa abandonez ideea pentru ca nu sunt bucatar? Nu stiu exact cu ce sa mananca acest bussiness pentru ca eu am magazine alimentare, dar o idee cred ca imi pot face: in fond, frecventez destul de des restaurante si stiu ce imi place. Si vorba aia, nu face ce tie nu-ti place.
Nu mă contrazici defel:). Spuneam că poți să ai succes cu un restaurant chiar dacă nu te pricepi, cu condiția să ai lângă tine pe cineva care se pricepe.
Un bucatar bun e esential intr-un restaurant. Si daca tot ai investit in aspect, ia-ti si personal care sa faca diferenta sau invata-i cum ar trebui sa se poarte. Si da, daca un client s-a simtit in vreun fel deranjat (de nesimtirea ospatarilor, ca ce a comandat nu e ce a primit etc.) ar trebui sa ia atitudine! Dar asta e si ea alta discutie…
Ce-i drept brânza de capra cu miere si lavanda e f buna. Si crema de ceapa. Si leaganul din curte. Sa nu-l recomanzi, ca tocmai asta-i farmecul lui, e f intim. Si cu siguranță se vinde mai mult decât mâncare in grădina aceea
Si eu as vrea sa mai citesc :) Si pe mine ma supara ce ai scris mai sus. Ce ma mai supara? Acelasi feluri de mancare. Eternul snitel, cartofi pai, ciorba de burta, etc. Din greseala, am ajuns pe un site unde se organizau cursuri de bucatari. Nu mare mi-a fost mirarea sa vad aceleasi aranjamente comuniste pe farfurii si aceleasi feluri de mancare de care eu m-am saturat pana peste cap.
De multe ori m-am intrebat unde as putea sa ies sa mananc ceva deosebit in Baia Mare si de fiecare data ma intrebam pe degeaba. Stiu vreo 2-3 localuri cu mancare buna dar daca vreau ceva deosebit, nu am gasit. Nu inca.
Apropo, ne vedem vinerea viitoare la Gold Plaza. Am vazut ca vii sa ne gatesti :)
Eh, Adi, aici as putea vorbi cu tine ore intregi, si online si fata in fata, ca doar stii pasiunea mea ptr lumea restaurantelor.
E corect articolul, e foarte corect, evident. Am sa-l pun si pe grupurile de Facebook in care sunt inclus, alea de chefi, proprietari de restaurante, etc. Insa, din pacate, putini de acolo citesc si inteleg :(.
Acum – de-abia astept sa ajung acum in octombrie in RO ca sa testez iar piata de restaurante, de servicii, de tot ce tine de un astfel de loc. Nu plec chitit sa vad doar negru, sper din tot sufletul sa dau peste locuri bune, dar stiu ca overall voi fi dezamagit.
Pe mine cel mai mult ma inspaimanta pasiunea „vedetelor” de a deschide restaurante: au vazut ei ca da bine sa ai un astfel de local si hopa, gata restaurantul.
Am ajuns sa cunosc atat de bine lumea asta incat acum stiu, ca si tine, ce se va intampla cu un astfel de local despre care citesc in presa.
Asa e: ba, mai nou, am vazut ca au inceput sa se deschida localuri impreuna cu noile „vedete” de la showurile culinare. Morgan La Dud e un astfel de local, in Bucuresti, despre am citit atatea dar care va avea viata foaaaaarte scurta, o sa vedeti. Simt asta doar din prezentare, poze, articole, conceptie.
Este atat de mult amatorism in lumea restaurantelor din Romania incat localurile care chiar reusesc si sunt valoroase merita un efort constant din partea noastra de a le promova si populariza.
Ma opresc desi n-am zis nimic inca :(.
Cristi, da-mi voie sa te contrazic legat de acel restaurant din Bucuresti: din pacate snobismul multora (in special din Bucuresti) depaseste aspectele pe care le-ai mentionat. „Lumea buna” va frecventa acel loc si altele similare din cauza numelui, pentru ca toata lumea merge acolo, datorita reclamei (dupa cum zici si tu – ai citit atatea despre el) si de ce nu, poate s-or gasi niste bloggeri care o sa il laude pentru niste avantaje materiale. Pe de alta parte, tu vezi acele probleme fiind un cunoscator… probabil nu toti o sa le vada.
Noroc!
Dupa ce am lucrat 2 luni in restaurant ca ajutor de bucatar, nu mai pot manca in oras cu sotul ca imi inchpui cine isi baga mana in mancarea mea, cine se linge pe degete, cine are pletele peste farfuria mea :)), ce viermi sunt in camara, etc
Am lucrat la un hotel de 3 stele unde am vazut bataia de joc a patronilor la maxim si unde nici bucatarii nu rezista sa ramana, ca patroana stie sa faca mancare mai bine decat ei :)).. mancare de cantina la pret de 3 stele!
Dupa restaurantul asta am mai incercat intr-un singur loc dupa care am zis ca nu mai vreau sa lucrez in domeniul asta decat daca e afacerea mea, bataia de joc e prea mare ca sa suport…mai ales ca lucram din pasiune si dorinta de a invata, nu doar pt bani!
De acord, întru totul. Plus că ar mai fi nevoie şi de o meserie neglijată / uitată la noi, cea de critic gastronomic – în adevăratul sens al cuvîntului.
Ce bine zici Roman ! Criticul culinar ar mai rezolva, cred eu, din problemele restaurantelor. Poate acest articol va fi un inceput in acest sens. Foarte greu insa, avand in vedere gandirea patronilor de restaurante, de genul „lasa ba, ca si publicitatea negativa e tot publicitate”.Surprinzator este ca si in restaurante patronate de nume sonore (actori, etc.) servirea, calitatea mancarii si curatenia lasa mult de dorit.
Imi place articolul tau,dar vreau sa adaug o parere : cred ca trebuie sa devenim clienti de astfel de restaurante;cat mai multi;altfel nu stiu cum poate rezista o afacere in acest domeniu,asa cum o descri tu…Si din pacate ,nu cred ca mergem in directia buna…Sunt atitea restaurante vechi care rezista de ani buni,desi nu ofera decit ,probabil ,cite una sau doua din conditiile enuntate de tine… Sa fim noi vinovati,oare ?
Eu acum am ramas curioasa care este restaurantul din poze?! daca e din Cluj si de ce nu il stiu? :D
acum inteleg de ce gasesc eu cu mare greutate un restaurant in care sa-mi placa si sa stau si sa mananc. pentru ca-i greu de gasit, da, o mai zic si altii.
Din pacate nu se gasesc locuri decente de mancat in Romania fiindca cei care apreciaza o mancare buna, un serviciu decent sunt prea putini si prea tacuti. Marea majoritate a romanilor se multumesc cu mancare de cantina chiar daca are pret de 3 stele…atata timp cat am bani si ii arat, ii dau si pe mancare de rahat. Tin minte ca acum catva ani am lasat un bacsis de 15% chelneritei, care a plecat fara sa-mi spuna merci. Am chemat-o inapoi si am intrebat-o de ce e suparata pe mine..in fine a plecat plangand de la masa noastra. Povestea asta au auzit-o marea majoritate a prietenilor mei care marea majoritate nu m-au crezut ca am procedat cum am procedat. Si aici apare intrebarea: cati dintre noi spun ce au de spus la sfarsitul mesei intr-un restaurant? Cati dintre noi transmit felicitari magicianului din bucatarie, si cati spun pe sleau ceea ce au de spus despre mancarea mizerabila si dezamagirea avuta? Atata timp cat nimeni sau f putini spun ce au de spus situatia restaurantelor din Ro va ramane aceasi pe care o cunoastem
E!
as vrea si eu accesul la batar 5 restaurante in Cluj care sa respecte conditiile minime de bun simt si sa serveasca mancare foarte buna. Poate faci un top, candva :)
Ai dreptate 100%.Din pacate insa exista o lipsa acuta de personal pasionat si dornic sa faca meserie . Salariile sant mici si de fapt resping personalul calificat . Mai departe bussinesul in sine scade in permanenta din dorinta de a oferi mancare ieftina , sau in general mai ieftina decat a concurentei de vis a vis . In general dotarea bucatariilor lasa foarte mult de dorit asa ca fluxurile pregatirii , in rare cazuri sant asa cum ar trebui sa fie ..Servirea meniului zilnic si renuntarea la ” a la carte ” este un alt aspect ! Cultura consumatorului si respctul fata de mancare si munca bucatarului sant la fel aspecte …Una peste alta ai deschis un subiect despre care se poate vorbi mult . Iar ceea ce trebuie spus este ca trebuie sa apara ” reclamatia ” sa reapara condica de reclamatii . Obligatoriu . Poate ca un site specializat de reclamatii ar fi bine venit . E o mare responsabilitate sa oferi mancare si sa incasezi banii pentru ea . Ori esti bun si serios si faci treaba si drept urmare castigi , ori daca nu apuca te de altceva !
Buna tutror,
este prima data cand comentez pe acest site, desi il urmaresc din cand in cand.
Problema in Romania in general este lipsa unui simt civic si a unei culturi si civilizatii in general, de aceea multa lume nu are curajul de a critica sau a-si spune raspicat parerea.
Nu sunt un client frecvent al restaurantelor, desi imi beau cafeaua in fiecare sambata / duminica in acelasi loc de aproximativ 8 ani.
Cand merg la un restaurant, daca sunt multumit de mancare intotdeauna transmit complimente bucatarului.
Cel mai „urat” lucru care l-am facut vreodata a fost la o pizzerie pe Piezisa unde:
– in loc de sos de rosii am fost servit cu ketchup, desi am specificat ca doar daca au sos de rosii ma intereseaza;
– am cerut ca pizza sa fie fara ardei, dar a uitat bucatarul sa nu-i puna,
– am avut mazare pe pizza desi nu era trecuta in reteta din meniu si mi s-a comunicat ca asa stie bucatarul reteta;
– mi s-a adus mujdei de usturoi, desi nu l-am comandat (doar intrebasem daca au sos de usturoi cu smantana sau mujdei);
– mujdeiul a fost trecut pe nota de plata.
In momentul primirii notei (parca ceva de genul 78.50 RON) am taiat mujdeiul de pe nota de plata, am corectat suma si nu am lasat nici macar 1 ban bacsis, am platit exact suma corectata de pe bon si bineinteles nu am mai calcat de atunci pe acolo.
Din pacate ai mare dreptate, Adi. Eu sunt din Bucuresti si mai am sansa unor bucatari buni (cei buni si nerespectati de patroni pleaca si incepe declinul). Un mare OF sunt chelnerii: de cele mai multe ori mitocani, aroganti si in totala necunostinta de cauza privind felurile de mancare pe care le servesc (chiar daca ii intrebi nu vin cu nici o lamurire); nu cred ca vreunul din ei a transmis multumirile mele bucatarului. Si mai este o atitudine „macho” de Romania: daca esti o femeie singura intr-un restaurant esti, in cel mai bun caz, invizibila; doar suntem o tara europeana membra UE, in plin secol 21… Macar sfatul unui somelier ar trebui cerut din cand in cand, atunci cand se stabileste un meniu….
Ai mare dreptate !!!!
Cred ca e vorba de Napoli Centrale in fotografie(masa, zidul cu florile din planul doi).
@ Rodica
eu as fi pariat pe Via.
Mai sus scrie Mirela din Bucuresti despre bucatari buni care nu sunt apreciati la noi. Cred ca nimeni nu stie mai bine ca tine acest lucru.
Dupa cate am inteles tu nu mai lucrezi in Cluj la Marty, gresesc ?
La restaurantele de lux din centrul Clujului un chelner are abia 4 – 5 lei / ora, sincer mi se pare putin ! Patronul pune motivul ca „las ca ai destul ciubuc”, dar daca acel tanar angajat vrea sa-si faca un credit bancar acest „ciubuc” nu este pus la socoteala si asa ne pierdem oamenii buni !
nu am lucrat niciodată la marty :)
Despre mancare de care sa te imbolnavesti: eu cred ca se intampla peste tot, inclusiv la case mari. Nu si-a inchis acum cativa ani restaurantul de nu-mai-tin-minte-cate-stele Michelin Bluementhal (sau Blumenthal), dupa ce 40-50 de clienti s-au simtit subit rau, toti in aceeasi seara? Cica de la un virus.
Sunt multe site-uri care publica review-uri. Spre exemplu, am observat in ultima vreme ca pe TripAdvisor au aparut multe dintre restaurantele din Cluj. Fiind un site foarte popular in lume, multi cauta acolo review-uri despre urmatorul loc in care sa calatoreasca sau sa ia masa. Cred ca merita sa scriem review-uri (pozitive si negative) despre locurile pe care le vizitam, spre folosul tuturor.
Eu ma astept atunci cand intru intr-un restaurant sa am parte de o experienta placuta care include :
>Atmosfera – miros placut, nu de mancare; lumina buna; decor si mobilier cu gust. Urasc un local care iti umple hainele si parul cu miros de mancare.
>Curatenie – sa fie curat in local, fete de masa curate; pardosea curata; vesela curata; toaleta curata; meniuri curate. Nu odata am plecat dintr-un local pentru ca mirosea a hering in toaleta sau pentru ca meniul era mai unsuros decat o pita cu unsoare.
>Profesionalism – cel al personalului cu care interactionez: politete, verticalitate, cunoasterea meseriei, cunoasterea preparatelor, eventuale recomandari; preturi de bun simt. Urasc localurile in care preparate cu adaos de 3000 % sunt servite de chelneri cu coloana vertebrala a unui melc si care nu stiu ce fac.
>Mancarea – sa fie buna, gustoasa si aratoasa. Daca stiu sa gatesc si sa prezint mancarea mai bine decat bucatarul, unul din noi nu are ce cauta acolo.
>Bautura – vin, bere, spirtoase, sucuri, apa. Imi place sa am ce alege si combina.
>Pretul – vezi mai sus. Evit nesimtitii
pe Dorobantilor ( in Cluj, nu Bucuresti ) a fost deschis o vreme un restaurant ( sau 2 impreuna sa zic ) Pescaresc & Wine bistro , ceva de genul asta ,stie cineva de ce au inchis ( absolut fara nici o legatura cu articolul de mai sus )
Din pacate domeniul restaurantelor duce o lipsa acuta de un invatamant de specialitate de calitate. Cauti cu lumanarea o scoala de bucatari mai buna in care sa nu se lucreze dupa aceleasi retete de pe vremea OJT-ului, in care activitatea practica sa fie prioritara si unde sa gasesti si informatii de baza privind managementul unui restaurant. Bucatarii buni sunt putini si patronii nu stiu sa-i foloseasca, sa-i respecte si nu mai spun sa-i plateasca. Doar la bucatarie se pricepe toata lumea nu-i asa? La ospatari treaba este si mai dramatica. Toata lumea e in stare sa puna o farfurie de mancare pe o masa ce atata filozofie. Majoritatea sunt luati de pe strada si nu cunosc prea bine notiunea de bun simt, nu mai spun de cultura de specialitate si de putina cultura generala. Schimbarile se vor produce foarte greu pentru ca din pacate avem o inertie mare in a ne multumi cu treburi prost facute. Cu un pic mai multa imaginatie si mult bun simt un restaurant poate fi facut sa mearga doar ca e mult mai usor sa lasi lucrurile in voia sortii pe principiul daca o treaba nu se rezolva de la sine atunci nu merita sa te apuci de ea.
Din cate imi dau seama, prima poza este facuta in Escargot Bistrot Bucuresti
Eu am o nemultumire similara fata de restaurantele chinezesti care nu au bucatari chinezi. Si se simte in gustul mancarii, fiindca de cele mai multe ori mancarea chinezeasca devine o tocana romaneasca, cup rea mult sos de soia si deci prea sarata, si toate felurile au cam acelasi gust…
Si i-as mai ruga pe proprietarii de restaurante, impreuna cu angajatii lor, sa ia in considerare faptul ca lacto-vegetarienii sunt si ei oameni, nu o subspecie aparte. Au aceleasi dorinte cand intra intr-un restaurant, ca toti ceilalti. Este frustrant sa ti se aduca o supa de legume cu grasime de carne, sa ti se recomande cartofi prajiti cu cascaval si alte „minuni” culinare, cand tot ce-ti doresti este, de exemplu, o salata cu avocado sau cu ciuperci proaspete … Sunt de 20 de ani vegetariana si numai in Romania mancatul la restaurant se transforma intr-o pedeapsa.
in primul rand am placerea sa citesc articolele tale si apoi sa „mananc cu ochii” fotografiile. multa bucurie aduci sufletului si spiritului prin ceea ce alegi sa impartasesti cu noi- consider eu. si in urma acestui articol, ,mi se intareste convingerea ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa, sau unde te simti „acasa”. chiar daca tot tu ajungi sa gatesti, mise-en-place-ul si tot restul, macar stii ca este pe sufletul tau, esti in siguranta si cunosti adevarata valoare a ceea se s-a folosit. dupa toate evidentierile mentalitatii gresite a multora din zona bar/restaurant, mesele acasa cu familia, prietenii sau chiar singur cu o carte, muzica buna sau macar o natura frumoasa prin fereastra sunt o sarbatoare. poate sunt „pe camp” dar cred ca lucrurile simple, placute, prietenii buni si atmosfera de calitate, chiar intr-ul loc modest sau de ce nu nonconformist, fac viata mai frumoasa. MULTUMESC!
In asfarsit am dat de cineva care are aceleasi asteptari de la un restaurant…/ ps.as dori un tips unde se poate manca bine la Cluj?eventual gatit de tine😏😏😏� ??e
Adi, este atat de adevarat ceea ce ai scris in articol si mi ar place sa cred ca l vor citi si patronii sau managerii unor locatii care se cam regasesc in lista ta e esecuri!! …evident ca am putea vorbii despre asta zile in sir, dar ai punctat esentialul!! Multumim!
Cu stima chef Remus
Buna ziua, Chef Hadean. Cred ca e inutil sa va confirm veridicitaea celor scrise de Dvs in acest articol. Am o rugaminte: imi permiteti sa traduc partial articolul Dvs si sa-l postez pe Facebook? Cred ca ceea ce spuneti in articol e de actualitate si prin alte parti ale lumii, nu numai in Romania. Astept indicatiile Dvs, asta in cazul in care sunteti de acord. Salutari din Tenerife!
sigur, cu multă bucurie. mulțumesc frumos.
….si cand te gandesti ca la Baia Mare au deschis restaurant chinezesc si l-au inchis dupa 1 saptamana deoarece nu aveau bucatar!!!!
Program in ture ; doua cu doua ,salariu 2500,contract de munca ,tips din vanzare ; 25-30 ron ,transport gratuit,masa,mese alocata,alocate ,are ajutor de bucatar cu un salariu foarte bun ,doamna la vase ,nu face pizza sau deserturi ,pentru ca am si pizzar si doamna la salate .Este adevarat avem de munca si inca mult ,funtionam de 8-9 ani si nici o data ,nimeni nu s-a plans ca nu are utilajul,cutitul,tigaia,cratita,oala sau materia prima cu care sa poata lucra ,asta poate doar in primele zile ale deschiderii .Asa ca ,domnule Hadean, cu tot respectul de ce dracului nu vin oamenii la munca ,de ce nu sint statornici ,de ce nu au coloana vertebrala ,de ce nu au cuvant ,vin dau o proba ,in care habar nu au sa faca o pasta sau o omleta si se dau mari bucatari ,sau daca dau de trei sau patru bonuri ii apuca plansul ,stau in spate la tigara lasand-ui pe ajutori sa le faca preparatul ,inca din primele zile initieri ca bucatari nici nu mai vor sa auda de matura ,gunoi sau mop….Domnule Hadean ,nu este de munca ,nu sint bani ,ba da sint ,dar nu prea stim cum sa-i castigam ,sau nu vrem .Greu ,al dracului de greu cu restaurantul ,si unde mai pui ca sint un caz fericit ,capu’ sus ,mergem inainte domnule Hadean .
Adi, de 15 ani lucrez in Horeca, in afara de schimbarea designului nu se întâmpla altceva bun! De ce, pt ca toți bucătarii sunt chef-i, pt ca toți bucătarii nu vor sa inoveze, pt ca se deschid locații pe banda rulantă fără nici cele mai mici cunoștințe despre cu cr se „mânâncă”, pt ca toți chef-ii vor sa aibă venituri f mari, si lista poate continua! Atâta timp cat nu vor exista scoli de meserii care sa te învețe bazele si nu se va reglementa numărul de locații raportat la numărul de locuitori, nu va exista o evoluție in bine!
Un Chef cu experienta si un Sommelier bun..
Asta inseamna restaurant adevarat,restul Can Can..degeaba imi dai sa mananc avioane si imi pui sa beau Sange de Taur…sa fim.seriosi..alea sunt cotete!!!
Foarte adevarat continutul articolului…din pacate,daca reactionam,chiar la modul politicos si cu bune intentii,rezultatul e tot negativ…eu am avut in Cluj de 3 ori experienta proasta cu un restaurant foarte cautat…nu mai pun piciorul acolo.M-am covins ca nu e o intamplare.Asta si caut,,atmosfera placuta si mancare buna.Nici bucatari,nici chelneri instruiti,nici macar politete.Si de multe ori ,nu platesti conform asteptarilor.Referitor la retaurantul Pescador de pe Dorobantilor,am fost o singura data,am comandat cega la gratar si mi s-a servit o bucata de peste innecata in ulei…din pacate,aceasta afacere nu se face de profesionisti,care sa investeasca si in pregatirea personalului…ca peste tot la noi,lasa ca merge si asa…!