Acum doi ani scriam despre Ciprian Tătaru, despre pasiunea și dorințele lui, despre locul și starea în care se vede peste cinci ani de atunci, peste trei ani de acum înainte, cum ar veni. Nu voi relua articolul, vă poftesc să-l citiți. Veți descoperi cum era, cum gândea prietenul meu acum doi ani. Eu vreau să vă spun cum e el acum, după doi ani de antrenament, doi ani în care am gătit împreună pentru mii de oameni, doi ani în care s-a concentrat mult asupra sa și asupra mâncării.
Evoluția lui Ciprian în ultimii doi ani e absolut spectaculoasă. Se vede clar în farfuriile lui (pe care le puteți admira și voi pe pagina sa de Facebook), se vede clar la cursurile pe care le ține și în meniurile pe care le construiește pentru diverse restaurante ori bistro-uri. Da, face și asta, și o face foarte bine. Din punct de vedere al înțelegerii ingredientului și al evoluției sale culinare, e poate cel mai spectaculos om pe care l-am întâlnit în ultimii ani. Sunt bucuros că mă numește prieten, sunt mândru că-i sunt coleg și sunt mândru că din omul care acum patru ani învăța de la mine, acum e omul de la care învăț.
Nu știu dacă și-a depășit ori ba așteptările, dar pe ale mele le-a depășit cu siguranță. Presimt că vor urma vremuri interesante pentru el și pentru noi. În ceea ce vă privește, vă provoc din nou să vorbiți pe cineva de bine. Măcar azi. Eventual, dacă nu-i prea mult, vă provoc să vorbiți de bine pe cineva care v-a depășit așteptările. Să fiți sănătoși.
Felicitari! Bravo voua! Niste oameni minunati! Bucatari adevarati!
De cand l-ai mentionat prima tura la tine pe blog am cautat in arhiva lui de poze pe facebook. Si am constatat ca este un om care gaseste placere in ce face, nu am vazut nicaieri atatea zambete ca in folderul sau cu imagini si de atunci il urmaresc constant pe facebook si este pata de culoare de pe wall-ul meu. Multumesc la amandoi!
Felicitari! Va invidiez si pentru faptul ca, desi traiti in rasfat culinar, stati revoltator de bine cu kilogramele… :)
Curajul de a merge mai departe in ciuda tuturor greutatilor,asta este ceea ce admir eu la cei pe care am ales, astazi, sa ii vorbesc de bine.
Acum nu foarte multi ani ,cred ca 3,erau tiner studenti la medicina,sot si sotie ,frumosi, destepti,se iubeau si isi doreau un copil care sa le intregeasca dragostea. Dar nu venise inca momentul…
Astazi,de pe patulde spital(particular deoarece cele de stat i-au refuzat internarea, cu toate ca fusese trimis cu salvarea), dupa 3 operatii pe creier,isi doresc sa supravietuiasca si sa faca fata datoriilor facute ca sa poata cumpara VIATA.
O admir pe sotia care a ramas alaturi de el, parintii si il admir pe el si puterea de a spera ca maine va fi mai bine.
Me gusta Hacer comidas diferentes
Ce frumos! Ati putea, daca nu cer prea mult, sa-mi recomandati niste cursuri de gatit? Imi doresc foarte mult sa urmez asemenea cursuri dar, efectiv, nu stiu unde sa caut. Adica am gasit cursuri pe net dar nu-mi inspira incredere si eu vreau sa stiu ca acolo unde o sa merg, o sa invat. Pentru mine conteaza foarte mult persoanele de la care invat, de aceea nu vreau sa ma inscriu la orice curs. Puteti sa ma ajutati cu niste sfaturi? Multumesc frumos!
Am sansa si bucuria sa fiu prieten cu Cipri. Ne stim deja de ani buni. E un om aparte in tot ce face si in felul lui de a fi. Am vazut asta de cand l-am cunoscut. Dar iubirea lui pentru gatit si pentru tot ce tine de asta e ceva rar-intalnit. Omul asta se simte cel mai bine in bucatarie. L-am vazut gatind in nenumarate ocazii. E dedicat 100%. Cand gateste, il vezi ca nu il mai intereseaza nimic, se relaxeaza total si toata atentia lui e la ce face. E atent la cel mai mic detaliu, respecta regulile cu precizie si nimic nu e la intamplare sau fara un motiv clar. Cand il intrebi despre ce face, nu se mai opreste. Iti spune despre reteta si iti da informatii adiacente. Iti explica exact cum se gateste un anumit tip de carne si de ce se gateste asa si nu altfel. Stie sa-ti explice retete simple si foarte complicate. Nivelul de detaliu la care ajunge gatind si explicand te lasa uimit. Si am proprietatea termenilor, nu exagerez deloc. Am povestit cu el cand erau si alti martori la discutie, si pur si simplu nu le venea sa creada. In ceea ce-l priveste, e clar ca el nu poate decat sa ajunga in top in domeniul culinar in Romania. M-as mira foarte tare sa mai gasesc pe cineva cu o asemenea pasiune pentru gatit. Cipri e marturia vie a ce inseamna sa muncesti cu placere, sa iti gasesti pasiunea si activitatea care te definesc ca om. El e unul din fericitii care fac din munca lor o bucurie, care vor sa daruiasca si sa ii incante si pe altii cu ce au aflat ei prin efortul lor. Poate singurul lucru care il bucura si mai tare decat gatitul in sine e momentul in care fericitii meseni savureaza rezultatul muncii lui. E normal, nu? Artistul nu creeaza pentru el insusi. :)
Oricum, Cipri, iti tin pumnii in continuare! Sunt convins ca povestea ta de succes abia acum incepe!