Ieri am fost în vizită (de lucru, dar pentru că a fost o plăcere, putem s-o numim vizită de plăcere) la Anca și Andrei Ghenoside. Eu am gătit, Andrei și-a instalat „utilajele” și a făcut fotografii. Pe cele făcute de el, cu un Canon și mai multe obiective, o să vi le arăt mâine. Azi o să vă arăt câteva dintre pozele făcute de mine, cu Nikonul meu D3000 și cu obiectivul de 18-55.
Am deschis masa cu orecchiette, niște paste în formă de urechiușă, simple, fără fasoane.
Dacă găseam pe undeva busuioc proaspăt, foloseam busuioc, așa cum fac mătușile din Puglia. Am folosit pătrunjel, așa cum fac mătușile din Firiza.
Ne-am distrat câteva ceasuri și probabil vom repeta acțiunea în curând.
Dacă vă interesează cum am făcut pastele: am pus apă la fiert (multă), am așteptat să dea în clocot, am pus în apă puțină sare și pastele. Am așteptat 8-10 minute până au fiert apoi le-am pus într-o tigaie (wok de data asta, pentru că era cea mai încăpătoare din casă). În tigaie aveam deja sosul – roșii din conservă, tocate, aruncate-n wok peste 4 căței de usturoi tăiați mare, lăsate să clocotească o dată, drese cu o pișcătură de sare și una de zahăr și asprite cu puțin piper. Pătrunjelul proaspăt, rupt și aruncat peste paste. La urmă, două linguri de ulei de măsline extravirgin. Și, desigur, parmezanul.
Să fiți sănătoși.
Imi ploua in gura :D
sincer, asta speram:)
Delicioase pastele. Azi fac si io :D
Mie de data asta mi-ai trezit melancolie, caci mi-am adus aminte de „matusile din Puglia” de pe stradutele stramte din Bari Vecchia, care stateau in pragul caselor si faceau orecchiette cu o viteza extraordinara, clevetind de zor in dialectul lor care suna cam ca o moldoveneaca a italienei, numai ca mult mai ininteligibila si vorbita musai rastit cat te tin plamanii.
daca odata cu usturoiul se pune si putin peperoncino(ardei iute uscat si macinat) pot devenii si mai gustoase pastele (pt cei carora le place mancarea picanta)