Le brick

482

Some while ago (I’m not saying how long because I’m ashamed, this thing didn’t stick with me), my friend, Copolovici, asked me if I want to become part of history. I imagine history is the place where mummies and other long overdue people meet, so I raised an eyebrow. After the explanation came and after the usual number of minutes necessary for any decent Transylvanian to get a joke, I relaxed a bit. The idea was to become a part of history as a person naming a sandwich (lord Sandwich stole the spotlight, that’s the truth), by making a sandwich with which I enter a contest, this contest. How would this sound: “please make a hădean, no ketchup, with horseradish mustard, please”?
Wow, God forbid! The seed of arrogance would tickle me a bit too much and I know that at Snack Attack you can find a “le brick” made to my taste, in a chilly spring day. Of course, the “work” with which I contribute to this story isn’t made with English bread, but with French baguette (this is one of the reasons it’s called “le brick” and not “the brick”), but I’m sure the jury will appreciate both the joke and the effort. And now, let me tell you about it:
The baguette is the star.

The sauce isn’t dispensable, either. Well, you can dispose of it in the sandwich at most. It’s buffalo yogurt mixed with extra virgin olive oil, salt, pepper and basil leaves.

Also to be put into the sandwich: cherry tomatoes, because they’re sweet, green salad and cheese, splashed with a balsamic vinegar reduction.

Now, the technical part: the baguette is cut into one and a half finger thick slices, in angle.  Put the slices on the buttered griddle or in a buttered tray, placed over the fire. Over them, place something hard – a brick, a piece of marble or metal, in aluminum foil, considering hygiene. You leave it like that for a minute or two, in order for the bread to fry and become flat on one side.
The bread becomes thin and gets this nice crust. The other side doesn’t fry, so it can absorb meat and mushroom juices. What do you mean “what mushrooms?”?

Champignon slices that I put to brown in the butter surrounding the bread.

For two sandwiches like this I used 100 grams of chicken breast, fried under the “brick” and also seasoned with salt, pepper and roasted and ground cumin.

When the chicken breast was done, I added on a baguette slice the cheese, over it the tomatoes (actually, half a cherry tomato), some flavored and tasty slices of champignon, strips of chicken, the yogurt sauce and the green salad.

I placed the “lid” on and…that’s it.

This is a light sandwich, easy to make and easy to eat.

If you have the chicken already prepared (you can use leftover chicken from yesterday, if that’s ever happened), it won’t take more than five minutes to make this sandwich.

Stay healthy.

 

Special thanks to
Oana Bodnariuc, Authorized Translator
[email protected]
facebook.com/oana.bodnariuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Le brick

1

Acum câtăva vreme (nu spun câtă, că mi-e rușine, prea nu mi s-a legat de mâini treaba asta), prietenul Copolovici m-a întrebat dacă vreau să intru în istorie. Eu îmi închipui că istoria e locul în care se reunesc mumiile și ceilalți trecuți de termen, așa că am ridicat un pic dintr-o sprânceană. După ce a venit explicația și după ce au trecut minutele regulamentare și necesare pentru ca orice ardelean cumsecade să se prindă de poantă, m-am mai destins. Ideea era să intru în istorie ca persoană ce dă numele unui sandwich (lordul Sandwich ne-a cam luat fața tuturor, ăsta-i adevărul), alcătuind un sandwich cu care să particip la un concurs, acest concurs . Cum ar suna: „fă-mi te rog un hădean, fără ketchup, cu muștar cu hrean”?

Ioi, Doamne feri! Parcă m-ar gâdila mai tare la sâmburele de aroganță să știu că la Snack Attack poți găsi un „le brick” făcut după pofta mea, într-o zi răcoroasă de primăvară. Sigur, „lucrarea” cu care particip la povestea asta nu-i făcută cu english bread ci cu baghetă franțuzească (ăsta-i unul dintre motivele pentru care se numește le brick și nu the brick) dar sunt convins că juriul va aprecia gluma și strădania. Și acum, să vă spun:

Bagheta e vedeta.

Nici sosul nu-i de aruncat. Mă rog, cel mult în sandwich. E iaurt de bivoliță amestecat cu ulei de măsline extravirgin, sare, piper și frunze de busuioc.

Tot de pus în sandwich: roșii cherry pentru că-s dulci, salată verde și cașcaval, stropite cu reducție de oțet balsamic.

Acum, partea tehnică: bagheta se taie în felii groase de un deget și jumătate, în unghi. Feliile se pun pe plita unsă cu unt sau într-o tavă unsă cu unt, așezată deasupra focului. Peste ele, un ceva greu – o cărămidă, o bucată de marmură ori de metal, în folie de staniol, să nu ne îndepărtăm de igienă. Se lasă așa două minute, să se turtească/frigă pâinea pe o parte.

Se subțiază și prinde crusta asta faină. Pe partea cealaltă rămâne neprăjită, să poată absorbi sos din carne și din ciuperci. Cum care ciuperci?

Feliile de champignon puse la rumenit în untul din jurul pâinii.

Pentru două sandwich-uri de felul ăsta am folosit 100 de grame de piept de pui, fript sub „cărămidă” și acesta și condimentat cu sare, pieper și chimen prăjit și măcinat.

Când am avut puiul fript, am pus pe o felie de baghetă cașcavalul, peste el roșiile (de fapt o jumătate de roșie cherry), câteva lamele de champignon aromate și zemoase, puiul făcut fășii, sosul de iaurt și salata verde.

Am pus „capacul” și …gata.

E un sandwich ușor, ușor de făcut, ușor de mâncat.

Dacă aveți puiul pregătit (puteți să folosiți pui rămas de la masa de ieri, de vi s-a întâmplat una ca asta), nu durează mai mult de cinci minute să-l faceți.

Să fiți sănătoși.

PS: puteți să mă votați aici.

Join the Conversation

  1. Eram in liceu imediat dupa revolutie si se deschisese de curand un fel de Snack Attack pe langa scoala. De fapt era primul/singurul/unicul/ loc de genul asta din Targoviste si sandwich-uri ca acolo n-am mai mancat niciodata, atat de gustoase mi se pareau. Ei bine, la asta m-a dus cu gandul sandwich-ul tau de azi. Delicios!

  2. Chestia cu aplatizarea cu caramida m-a dat gata – ca si numele de altfel. Nu stiu cand o sa apuc sa-l incerc dar poate inventezi si un „hadean brick” fara frunze de busuioc (ce sa fac….:( nu-mi place busuiocul, da’ cu leurda merge?)

  3. Usor de mancat, greu sa te opresti la un singur brick :) ..bun rau!

  4. Îmi ploua in gura deja de la poze. Totuși am o întrebare : unde gasesti bagheta frantuzeasca in Cluj/Baia Mare?

    1. adihadean Author says:

      carrefour, cora, auchan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close