Miel copt încet

Acum două zile am gătit două sferturi de miel (o jumătate, cum ar veni), la tavă, în cuptor. Una dintre tăvi, cu tot cu mielul din ea, e în imaginea de mai jos.

Cum am procedat? Extrem de simplu. Am curățat carnea de orice impurități a lăsat acolo măcelarul, am frecat-o bine cu sare grunjoasă, am tapetat-o cu pătrunjel, leurdă, ceapă verde, am mai pus peste ea și pe sub ea câțiva căței de usturoi în tecile lor, am învelit tava în folie de staniol și am pus-o în cuptor. Un cuptor obișnuit, de uz casnic, cu reglaje minime (temperatură/timp/ventilație/copt sus-jos). Am setat cuptorul pe 140 de grade Celsius (de la cuptor la cuptor temperatura poate să urce 5-10 grade, să coacă mai tare într-o parte etc, sunt lucruri pe care le înveți gătind în același cuptor). Am copt mielul sub folie timp de șase ore apoi am îndepărtat folia și l-am mai lăsat în cuptor o oră. Odată scursă acea oră, aș fi putut scoate mielul din cuptor, dar am ales să nu o fac și să merg cu coacerea mai departe. Asta a însemnat încă aproape trei ore de coacere, până au sosit oaspeții. Coacere doar de jos, fără ventilație. Dacă mielul ar fi fost în primejdie să se usuce sau să se ardă, de bună seamă că aș fi oprit coacerea sau aș fi coborât temperatura (la 80-100 de grade, poți găti un miel 36-40 de ore fără nicio problemă). Pe timpul coacerii am turnat câte o jumătate de sticlă de vin roșu în fiecare tavă, după ce am îndepărtat folia, și am hidratat mielul de trei ori cu amestecul de vin/suc propriu adunat în tavă, folosind o lingură.

Pentru mulți dintre românii din ziua de azi, gătitul îndelungat e un mister, o sursă de mirare sau o ocazie bună de a exclama „du-te mă, lasă-ne cu tâmpeniile tale” sau „hai, mai taie din ele”. De ce ai găti o bucată de carne 10 ore când poate fi mâncată și după 3? Dar de ce ai găti-o 36 de ore, dacă poate fi mâncată și după 3? În principiu, din același motiv pentru care gătim morcovii, deși îi putem mânca și cruzi. Pentru gustul care se dezvoltă în timp, pentru frăgezime, pentru aromele complexe care nu au cum să apară la o gătire de scurtă durată. 150 de grade Celsius pot să distrugă o bucată de carne? Nu, dar tu poți să o faci, dacă nu știi cum să procedezi, dacă ești ignorant sau dacă ești neatent/nepăsător. Presupunând că nu bifezi niciunul dintre criteriile de mai sus, te provoc să încerci măcar o dată. Vei înțelege mâncarea cu totul altfel, vei vedea că universul e mult mai larg decât știai ori puteai să-ți imaginezi (imaginația funcționează doar pe baza cunoștințelor deja acumulate de noi). S-ar putea să ajungi la concluzia că nu merită, dar măcar o să știi sigur. Și apropo de consum+efort, o soluție bună poate fi slow cooker-ul de la Crock-pot, care poate găti  zeci de ore în șir la temperatură chiar mai joasă decât cea a unui cuptor clasic (de la 65 la 100 de grade Celsius), fără să implice participarea ta pe durata procesului (un cuptor te solicită tocmai din motivele enunțate mai sus). Dar despre slow-cooker, într-un articol viitor, în care vă voi arăta o altă modalitate de a găti mielul pentru masa de Paști.

Să fiți sănătoși.