Am vrut să văd o distilerie mică de cognac, un producător independent. Dorința mi s-a împlinit mai bine decât speram, pentru că alalt[ieri am fost duși la Bourg Charente, aproape de Cognac, la distileria La Grange Du Bois, o fermă tipic charanteză, ridicată pe la 17oo și ceva (la 300 de ani nu are rost să ne împiedicăm de câteva decenii). O curte interioară senzațională în simplitatea ei, o poartă masivă menită să-i țină afară pe eventualii atacatori (clădirea a fost ridicată în perioada războaielor interconfesionale franceze, când oamenii vărsau mai degrabă sânge decât cognac), patru hectare de vie din soiul Ugni Blanc și o gazdă foarte drăguță, doamna Lamaure. Am fost purtați prin pivnițele în care stă la învechit cognacul, de la cea mai veche, în care se odihnesc damigenele cu cognac mai vechi de 60 de ani (acesta costă între 500 și 1000 Euro sticla de 700 ml) până la cele mai noi, în care se cognacul tânăr capătă culoare și aromă în butoaie noi de stejar.
Am văzut și alambicul vechi, cu lemne, care nu a mai funcționat de 100 de ani dar care pare ireal de nou, l-am văzut și pe cel nou, pe gaz, care poate produce mai mulți hectolitri odată. Apropo de combustibil, în trecut, bunicul doamnei Lamaure dormea lângă alambic pe toată perioada distilării, care în cazul cognacului e una dublă (în sticlele de cognac ajunge doar alcoolul de cea mai bună calitate, primii litri și ultimii litri care ies din alambic fiind utilizați la alte băuturi).
În cognac nu se adaugă arome sau coloranți, lucru strict reglementat prin lege (legea e destul de dură aici, taxele sunt și ele mari, mulți dintre producătorii mici renunțănd la distilerii din lipsa banilor, ba mai mult, unii dintre ei, poate mai mai norocoși, au ajuns să lucreze doar pentru marile companii, care de obicei stabilesc prețurile prin negocieri la sânge). Singura derogare e combinarea alcoolului cu apă distilată pentru a-l aduce la numărul de grade corespunzător, asta pentru că alcoolul care iese din alambic are peste 70 de grade, tăria lui scăzând doar cu o jumătate de grad pe an, lucru care ar face imposibilă vânzarea lui într-o singură generație de producători.
La Grange Du Bois produc și Pineau, o băutură consumată ca aperitiv, slab alcoolizată și dulce în felul vinurilor andaluze, făcută din vin și cognac. Nu Pineau-ul e însă suvenirul lichid pe care l-am cumpărat înainte de a pleca ci cognacul, trei sticle din trei sortimente pe care le-am gustat și mi-au plăcut foarte mult. Închei povestea cu o curiozitate: gazda a insistat să iau factura, pentru că în cazul unui control la bagaje, aș putea da de necaz dacă aș fi prins (ce cuvânt) circulând prin Franța cu alcool fără factură. Interesant. Să fiți sănătoși.
Pineau des Charentes ii o bautura foarte interesanta. Ii un cupaj de suc de struguri si cognac (17% C2H6O) maturat in butoaie de stejar. Am auzit o varianta conform careia maturarea are loc in butoaie in care in prealabil o fost tinut cognac-ul.
Daca aveti ocazia sa cumparati/degustati Pineau de Charentes (ca altfel nu se poate, c-are apelativ de origine controlata – se produce doar in regiunea Charentes) va recomand cu caldura!!!
De cognac ce sa mai zic…
Corect, la cognac se folosesc mereu butoaie noi iar cele vechi se refolosesc pentru Pineau de Charentes. Sucul de srtruguri folosit e de fapt un must fermentat usor, nu-i tocmai vin asa cum il numim in general dar nici departe nu-i. Asta am inteles eu din povestile pe care le-am auzit aici:
Sa fii sanatos , sa degusti in tihma coniacul adus din Franta,iar noua sa ne mai povestedti din ce ai vazut acolo.
Baricurile, dupa golire sunt refolosite, vandute chiar prin alte tari. Intre altele se pot invechi in aceste baricuri whisky, porto, vin dar si tutun pentru pipa sau trabucuri.
Trebuie remarcat ca nu orice stejar este bun pentru construirea baricurilor, cel din Franta avand o aroma deosebita, vanilata. Stejar bun pentru baricuri se mai gaseste in Canada, Caucaz si sa nu uitam gorunul nostru din Moldova, folosit in special pentru invechirea vinului.
De curiozitate, cat costa o sticla de cognac la locul de origine?
depinde. poate costa 18 sau 1800 de euro:)